Norma privind elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive

(1) Prezenta normă detaliază cerinţele de elaborare şi de implementare a programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante aplicat în activitatea de transport de materiale radioactive.

(2) Pentru elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante se poate utiliza orice altă metodologie dacă se dovedeşte că este cel puţin echivalentă cu cea prevăzută în prezenta normă.

Prezenta normă se aplică la elaborarea şi implementarea programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru activitatea de transport de materiale radioactive pentru toate operaţiile asociate și Implicate în mişcarea materialelor radioactive care ar genera expunerea la radiaţii, după cum urmează:

a) ambalarea materialelor radioactive;

b) pregătirea coletelor de transport;

c) încărcarea şi descărcarea coletelor de transport;

d) manipularea materialelor radioactive şi a coletelor de transport;

e) depozitarea în tranzit a coletelor de transport;

f) inspecţia şi întreţinerea coletelor de transport.

În scopul aplicării prezentei norme se utilizează termenii definiţi în Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în reglementările modale ADR (Acordul european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase), RID (Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase), IMDG (Codul pentru transportul internaţional maritim de mărfuri periculoase), ADN (Acordul european privind transportul internaţional al mărfurilor periculoase pe căile navigabile interioare) şi ICAO (Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale pentru siguranţa transportului aerian al mărfurilor periculoase) şi în Normele privind cerinţele de autorizare a activităţii de transport materiale radioactive.

Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante sau documentele aferente acestuia detaliază cel puţin următoarele aspecte: bazele protecţiei la radiaţii, responsabilităţi, evaluarea dozelor, controlul contaminării radioactive, asigurarea protecţiei la radiaţii ionizante, răspunsul la urgenţe radiologice, Instruirea și pregătirea profesională a personalului, raportarea evenimentelor, sistemul de management.

(1) Cerinţele privind protecţia împotriva radiaţiilor ionizante sunt prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare. Pentru activitatea de transport se aplică aceleaşi principii fundamentale de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante ca pentru orice practică care poate conduce la expunerea la radiaţii, și anume:

a) justificarea unei practici – nicio practică nu poate fi adoptată dacă nu aduce un beneficiu net;

b) limitarea dozei pentru lucrători şi populaţie și limitarea riscului pentru populaţie – expunerea lucrătorilor implicaţi în transport şi a populaţiei trebuie să ţină cont de limitele de doză prevăzute în normele aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare; limitarea riscului pentru populaţie se face prin alegerea corespunzătoare a rutelor de transport;

c) optimizarea protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi a securităţii radiologice – expunerea lucrătorilor în toate operaţiile asociate cu transportul de materiale radioactive trebuie să fie menţinută la cel mai scăzut nivel rezonabil, cu luarea în considerare a factorilor economici şi sociali (principiul ALARA).

(2) Principiul ALARA este factorul principal care stă la baza stabilirii unui program de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru transportul de materiale radioactive.

Întreprinderile implicate în transportul de materiale radioactive sunt expeditorul, transportatorul, destinatarul, organizaţiile care manipulează, încarcă şi descarcă coletele de transport/materialele radioactive, întreprinderile care desfăşoară depozitarea în tranzit, precum şi cele care asigură inspecţia şi întreţinerea coletelor de transport.

În funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi, programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante este un document sau un set de documente care stabileşte măsurile pentru asigurarea protecţiei la radiaţii a persoanelor, bunurilor și mediului înconjurător în timpul şi ca urmare a operaţiunilor auxiliare pe care le presupune transportul materialelor radioactive, conform cerinţelor Normelor fundamentale de securitate radiologică, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, cu completările ulterioare.

(1) Fiecare dintre întreprinderile menţionate la art. 6 elaborează şi implementează propriul program de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

(2) Pentru situaţia în care o întreprindere desfăşoară mai multe operaţii asociate transportului de materiale radioactive dintre cele menţionate la art. 2, programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie toate aceste operaţii.

(3) Operaţiile care sunt desfăşurate de mal multe întreprinderi sunt descrise în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante al fiecărei întreprinderi. Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie modul cum întreprinderile cooperează între ele în implementarea prevederilor programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante pentru întreaga activitate de transport.

Programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante descrie responsabilităţile specifice întreprinderii. Responsabilităţile celor implicaţi în activitatea de transport sunt prezentate în capitolul 1.4 din ADR/RID/ADN. În art. 12-16, fără a se limita la acestea, sunt detaliate responsabilităţile pentru transportul de materiale radioactive ale expeditorului, transportatorului și cele ale destinatarului. După caz, se identifică şi alte întreprinderi cu responsabilităţi, iar responsabilităţile acestora se detaliază în documentele aferente programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

(1) În stabilirea modului cum responsabilităţile prevăzute la art. 9 sunt distribuite în cadrul întreprinderii, întreprinderea identifică persoanele sau departamentele care au responsabilităţi pentru sarcini comune atât pentru activitatea de transport, cât și pentru alte activităţi, cum ar fi: instruirea personalului, monitorizarea câmpurilor de radiaţie, estimarea dozelor de radiaţii, pregătirea şi răspunsul în caz de urgenţă, raportarea către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN) şi către alte autorităţi competente, precum şi evaluarea periodica a programului de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante.

(2) Pentru situaţia descrisă în alin (1), în funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi şi de amploarea activităţilor pe care le desfăşoară, în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante ori se face trimitere la documentele care descriu sarcinile specifice, ori se elaborează documente proprii pentru transportul de materiale radioactive.

(1) Pentru anumite aspecte dintre cele enumerate mai jos, dar fără a se limita la acestea, se poate delega responsabilitatea altor persoane din întreprindere care au sarcini specifice:

a) descrierea materialului expediat;

b) stabilirea tipurilor de colete utilizate;

c) stabilirea activităţii şi a izotopilor;

d) întocmirea declaraţiei expeditorului;

e) stabilirea etichetelor cu toate informaţiile necesare şi etichetarea coletelor;

f) marcarea coletelor;

g) elaborarea certificatului de conformitate cu limitele de contaminare;

h) elaborarea informaţiilor privind măsurile ce trebuie luate în caz de urgenţă;

i) elaborarea condiţiilor pentru depozitarea, încărcarea şi securizarea coletelor;

j) alegerea şi verificarea mijloacelor de transport;

k) placardarea mijlocului de transport;

l) măsurarea debitelor de doză în jurul mijlocului de transport încărcat.

(2) Detalierea aspectelor prevăzute la alin. (1) în programul de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, în funcţie de sistemul de management al fiecărei întreprinderi şi de amploarea activităţilor pe care le desfăşoară, se face ori prin trimitere la documentele care descriu sarcinile specifice, ori se elaborează documente proprii pentru transportul de materiale radioactive.

Expeditorul este responsabil pentru:

a) ambalarea şi etichetarea materialelor radioactive care vor fi transportate, în conformitate cu reglementările aplicabile;

b) pregătirea documentelor de transport, aşa cum este stipulat în reglementările utilizate în activitatea de transport;

c) furnizarea informaţiilor şi instrucţiunilor necesare transportatorului pentru încărcare, stivuire, descărcare, disiparea căldurii, evitarea criticităţii;

d) verificarea dacă transportatorul deţine autorizaţiile prevăzute de reglementările în vigoare;

e) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport şi conţinutul radioactiv al acestuia.

Transportatorul este responsabil pentru:

a) verificarea completitudinii şi calităţii documentaţiei care însoţeşte coletul;

b) verificarea informaţiilor din scrisoarea de transport şi a celor din declaraţia expeditorului pentru mărfurile periculoase, dacă este cazul;

c) verificarea informaţiilor declarate de expeditor privind conţinutul radioactiv al containerului;

d) identificarea etichetelor şi stabilirea modului de depozitare, încărcare şi transport, conform prevederilor etichetelor;

e) încărcarea, manipularea, transportul şi depozitarea intermediară a coletelor, după caz;

f) descărcarea coletelor şi a containerelor de transport de marfă, aplicarea procedurilor de urgenţă în cazul unui incident apărut în timpul încărcării, transportului, descărcării sau depozitării unui colet;

g) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport și conţinutul radioactiv al acestuia.

Transportatorul respectă toate instrucţiunile de manipulare, transport, stivuire şi descărcare detaliate în documentaţia de transport remisă de către expeditor. Aceasta poate conţine informaţii precum:

a) instrucţiuni operaţionale pentru încărcare, stivuire, transport şi descărcare, precum şi orice dispoziţii speciale de stivuire pentru disiparea în siguranţă a căldurii;

b) restricţii privind modul de transport şi oricare instrucţiuni de rutină necesare;

c) aranjamente de urgenţă specifice încărcăturii.

Destinatarul este responsabil pentru:

a) verificarea conformităţii coletelor şi a conţinutului acestora cu documentele de transport furnizate de transportator;

b) raportarea la CNCAN a oricărei neconformităţi în ceea ce priveşte coletul de transport şi conţinutul radioactiv al acestuia.

Destinatarul nu trebuie să refuze coletele cu materiale radioactive. Orice neconformitate se raportează la CNCAN.