Recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic specialist, eliberate de un stat terţ, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii

(1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiţii:

a) titularul se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoaşterea s-a efectuat în condiţii de studiu şi practică medicală care asigură competenţa profesională a acestuia cel puţin similară cu competenţa profesională a medicilor pe plan naţional;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

(2) Analizarea solicitărilor de recunoaştere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătăţii.

(3) Comisia mixtă prevăzută la alin. (2) este formată din preşedinte, doi membri şi un secretar. Preşedintele şi un membru sunt desemnaţi la propunerea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, iar celălalt membru şi secretarul sunt desemnaţi la propunerea Colegiului Medicilor din România.

(4) Recunoaşterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătăţii, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), şi se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.

(5) Exercitarea activităţilor profesionale de medic specialist se face pe baza titlurilor oficiale de calificare ca medic recunoscute şi a documentelor emise de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi de către Ministerul Sănătăţii, prin care se atestă recunoaşterea formării medicale de bază şi, respectiv, de medic specialist, şi cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de medic.

Recunoaşterea titlurilor de calificare prevăzute la art. 1 alin. (1) constă în analiza formării în specialitate şi a competenţelor profesionale însuşite de titular în statul terţ emitent comparativ cu cerinţele de formare şi competenţele profesionale prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea respectivă.

(1) În vederea recunoaşterii titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1 alin. (1), titularii depun la Ministerul Sănătăţii următoarele documente:

a) cerere de recunoaştere care va cuprinde obligatoriu şi datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă de e-mail);

b) copia documentului de identitate aflat în termen de valabilitate (buletin/carte de identitate sau paşaport);

c) documente din care să rezulte cerinţele prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. с)-g) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

d) copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;

e) copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul dintre statele prevăzute la art. 1 alin. (1);

f) documente emise de autorităţile competente ale statului terţ emitent din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;

g) documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală continuă, dobândite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;

h) certificat de sănătate fizică şi psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;

i) dovezi emise de autoritatea competentă din statul de origine sau provenienţă privind caracterul onorabil, moral sau absenţa unei situaţii care suspendă sau interzice exercitarea profesiei în caz de eroare profesională gravă, respectiv o atestare de confirmare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

j) extrasul de cazier judiciar emis de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;

k) certificatul de atestare a cunoştinţelor de limbă română sau paşaportul lingvistic, după caz, cu excepţia cetăţenilor români care solicită recunoaşterea titlurilor de medic specialist eliberate de un stat terţ;

l) dovada achitării taxei de evaluare profesională.

(2) Cuantumul taxei de evaluare profesională se stabileşte prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi se depune în contul Colegiului Medicilor din România. În cazul în care evaluarea profesională presupune şi o probă de aptitudini, cuantumul taxei se dublează.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. e)-j) trebuie însoţite de traducerile legalizate în limba română, în original.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii.

(1) Calificarea de medic a solicitantului se atestă prin unul dintre următoarele documente:

a) diploma de medic eliberată în România;

b) diploma de medic eliberată de către unul din celelalte state membre ale Uniunii Europene (UE), de către unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană;

c) atestatul de recunoaştere a studiilor universitare în medicină eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, ca urmare a echivalării titlurilor de medic obţinute într-un alt stat decât cele prevăzute la lit. a) şi b).

(2) În cazul în care titlul de medic este obţinut în alt stat membru UE, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, titularul va depune certificatul de conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, cu amendamentele ulterioare, eliberat de autoritatea competentă a statului membru respectiv.

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) se depun însoţite de traducerile legalizate în limba română, în original.

(1) Cererea de recunoaştere a titlului este soluţionată în maximum 90 de zile de la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătăţii.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătăţii înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2).

(3) Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum şi alte documente atestând formarea specializată, respectiv experienţa profesională a titularului ŞI stabileşte dacă formarea de specialist a solicitantului întruneşte cumulativ următoarele cerinţe:

a) s-a efectuat în una dintre specialităţile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

b) condiţiile de organizare, desfăşurare şi supraveghere a formării, durata şi curriculumul de pregătire teoretică şi practică în specialitate sunt similare/echivalente condiţiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;

c) competenţele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătăţii în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.

(4) În situaţiile în care durata de pregătire a titularului exprimată în ani este mai mică decât cea prevăzută de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, pentru specialitatea respectivă, se ia în considerare numărul total de ore de pregătire efectivă/săptămână efectuate de titular în comparaţie cu cele prevăzute de curriculumul de pregătire al specialităţii în România. În aceste cazuri, întrunirea numărului total de ore de pregătire prevăzut de curriculumul de pregătire în specialitate în România constituie criteriu de durată în vederea echivalării.

(5) În cadrul procedurii prevăzute la alin. (3), comisia mixtă poate solicita titularului documente suplimentare privind abilităţile însuşite, formări complementare finalizate prin titluri de calificare adiţionale specializării deţinute, experienţa profesională însuşită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului, cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1).

(6) În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data-limită stabilită la alin. (5), comisia mixtă suspendă procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situaţii termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte corespunzător numărului de zile de suspendare.

(7) În cazul unor suspiciuni justificate, autorităţile competente române pot solicita reprezentanţelor diplomatice în România ale ţărilor terţe sau reprezentanţelor diplomatice româneşti în ţările respective o confirmare a autenticităţii documentelor de studii şi a celor privind experienţa profesională a titularului.

(1) În cazul în care formarea de specialist analizată întruneşte toate cerinţele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei şi o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătăţii avizul favorabil de recunoaştere.

(2) În situaţia în care titlurile de calificare nu coincid cu titlurile din Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, comisia mixtă poate coopta experţi din alte specialităţi pentru decizia definitivă.

(3) Recunoaşterea se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi se comunică titularului şi Colegiului Medicilor din România.

(4) Exercitarea activităţilor de medic specialist se face pe baza titlului oficial de calificare de medic specialist recunoscut, a adresei de înştiinţare a titularului şi cu îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de medic.

(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic şi a abilităţilor practice ale solicitantului.

(2) Proba de aptitudini constă în susţinerea şi promovarea a două componente, teoretică şi clinică sau practică, în funcţie de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obţine minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului şi Ministerului Sănătăţii împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop.

(3) Nepromovarea probei de aptitudini profesionale permite titularului să solicite susţinerea unei singure reexaminări în termen de maximum 180 de zile de la prima probă nepromovată, cu reluarea ambelor componente ale examinării. Cererea de reexaminare se depune la Ministerul Sănătăţii. După expirarea termenului de 180 de zile, solicitantul nu mai poate beneficia de o altă reexaminare, cererea fiind respinsă fără drept de contestare.

(4) Neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 5 alin (3), constatată de comisia mixtă, precum şi nepromovarea probei de aptitudini profesionale constituie motiv justificat de respingere a cererii de recunoaştere.

(5) În termen de 30 de zile de la notificarea de către Colegiul Medicilor din România a respingerii cererii, solicitantul poate ataca decizia la comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor.

(6) Comisia prevăzută la alin. (5) este desemnată prin ordin al ministrului sănătăţii şi are în componenţă un preşedinte, 4 membri, dintre care un membru cu studii juridice şi un secretar fără drept de vot sau notare. Pentru fiecare dintre specialităţile prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor poate coopta alţi 2 membri, cadre didactice sau medici primari în specialitatea în cauză sau experţi recunoscuţi din specialitatea respectivă, după notificarea în acest sens a Ministerului Sănătăţii.

(7) Comisia naţională de soluţionare a contestaţiilor comunică Ministerului Sănătăţii şi comisiei mixte decizia rămasă definitivă în maximum 30 de zile de la depunerea cererii prevăzute la alin. (5).

(8) Respingerea cererii de recunoaştere se aprobă de către ministrul sănătăţii pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Colegiul Medicilor din România pe baza concluziilor stabilite de comisia mixtă şi a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de acesta şi se aduce la cunoştinţa petentului împreună cu motivele care stau la baza acesteia.

În cazul posesorilor unui titlu de calificare obţinut într-un stat terţ, care nu face obiectul recunoaşterii conform prevederilor prezentelor norme, dar care dobândesc calitatea de medic rezident în România în condiţiile legii, în aceeaşi specialitate sau într-o altă specialitate prevăzută de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se pot recunoaşte în cadrul pregătirii prin rezidenţiat stagiile similare ca durată şi structură pentru maximum jumătate din durata de pregătire prevăzută în România pentru specialitatea respectivă.