Noi norme metodologice privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale pe teritoriul României

Pentru a stabili dacă o întreprindere exercită în mod efectiv activităţi semnificative, altele decât cele interne de gestionare şi/sau administrative, în statul membru de stabilire, altul decât România, sau dacă un salariat este detaşat temporar pe teritoriul României, Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, realizează o evaluare a tuturor elementelor faptice caracteristice unei detaşări transnaţionale.

(1) Elementele faptice prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) din Lege, care caracterizează activităţile desfăşurate de către întreprinderile stabilite pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Confederaţiei Elveţiene, atât în statul membru în care acestea sunt stabilite, cât şi, după caz, în România, includ în special următoarele:

a) locul în care întreprinderea îşi are sediul social, locul în care deţine birourile, locul în care plăteşte impozite şi contribuţiile de asigurări sociale şi, dacă este cazul, locul în care este autorizată să îşi exercite activitatea sau este înregistrată la camera de comerţ sau organismul profesional al statului membru de stabilire;

b) activitatea de bază pentru care este autorizată întreprinderea şi obiectul contractului de prestări de servicii/contractului de punere la dispoziţie, încheiat între întreprinderea prestatoare/agentul de muncă temporară şi beneficiar/utilizator, în baza căruia se realizează detaşarea transnaţională;

c) locul de recrutare a salariaţilor detaşaţi şi locul din care sunt detaşaţi;

d) legislaţia aplicabilă contractelor încheiate de întreprindere cu lucrătorii acesteia, precum şi contractelor încheiate cu clienţii;

e) contractele de muncă/alte forme de angajare încheiate de întreprindere cu propriii salariaţi, potrivit legislaţiei aplicabile în statul de origine;

f) locul în care întreprinderea îşi exercită activitatea de bază, precum şi locul în care îşi angajează personalul administrativ;

g) numărul de contracte executate şi/sau mărimea cifrei de afaceri realizate în statul membru de stabilire, ţinând seama de activitatea desfăşurată, precum şi, printre altele, de situaţia specifică a întreprinderilor nou-înfiinţate şi a IMM-urilor.

(2) Elementele faptice prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) din Lege, care caracterizează munca şi situaţia salariatului detaşat pe teritoriul României, includ în special următoarele:

a) activitatea salariatului se desfăşoară pentru o perioadă limitată de timp în România;

b) data la care începe şi data la care încetează detaşarea;

c) detaşarea se efectuează pe teritoriul României dintr-un alt stat membru sau din Confederaţia Elveţiană unde salariatul detaşat îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea, în conformitate cu cadrul legal stabilit conform Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I);

d) documentele din care rezultă încetarea detaşării şi reluarea activităţii de către salariatul detaşat la locul de muncă din statul membru din care a fost detaşat sau din Confederaţia Elveţiană;

e) concordanţa dintre natura activităţii prestate de către salariatul detaşat şi obiectul contractului de prestări servicii;

f) modalitatea de asigurare a cheltuielilor de transport, masă şi cazare pentru salariatul detaşat;

g) perioadele anterioare în care, la acelaşi loc de muncă, postul a fost ocupat de acelaşi sau de un alt salariat detaşat transnaţional.

(3) În situaţia în care, cu ocazia controlului, inspectorii de muncă nu pot obţine informaţiile şi documentele privitoare la elementele prevăzute la alin. (1) şi (2), se solicită Inspecţiei Muncii obţinerea acestora, prin intermediul sistemului de informare â pieţei interne (IMI).

(4) Elementele faptice prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi d)-g) sunt luate în considerare de către inspectoratele teritoriale de muncă şi în cadrul controalelor efectuate la întreprinderile stabilite în România care detaşează salariaţi în cadrul prestării de servicii transnaţionale.

(5) În cazul în care, în urma evaluării de ansamblu a tuturor elementelor faptice prevăzute la alin. (1) şi (2), inspectorii de muncă constată neîndeplinirea condiţiilor privind detaşarea transnaţională în înţelesul Legii, aceştia iau măsurile care se impun potrivit legislaţiei naţionale aplicabile în situaţia identificată.

(6) În cazul în care aspectele constatate nu sunt de competenţa Inspecţiei Muncii, Inspectoratele teritoriale de muncă informează autorităţile competente.

În situaţia în care în cadrul cooperării administrative se transmit cereri prin care sunt solicitate informaţii din domeniul de competenţă al altor instituţii publice din România, Inspecţia Muncii solicită acestor instituţii punerea la dispoziţie a informaţiilor pe care le deţine respectiva instituţie, pentru a fi comunicate autorităţii solicitante.

(1) În cadrul cooperării administrative, ca urmare a primirii unor cereri motivate din alte state membre, prin intermediul sistemului IMI, Inspecţia Muncii furnizează informaţii şi/sau documente referitoare la:

a) salariaţii detaşaţi de pe teritoriul României;

b) persoanele juridice înregistrate pe teritoriul României;

c) agenţii de muncă temporară autorizaţi pe teritoriul României;

d) statele de plată a drepturilor salariale ale salariaţilor detaşaţi, precum şi dovezile de plată a acestora;

e) foi colective de prezenţă;

f) contracte individuale de muncă.

(2) În vederea obţinerii şi transmiterii către autoritatea solicitantă a documentelor menţionate la alin. (1) lit. d)-f), Inspecţia Muncii solicită inspectoratelor teritoriale de muncă efectuarea de controale.

(1) Inspecţia Muncii, în calitate de autoritate solicitată, primeşte prin intermediul sistemului IMI decizia prin care a fost aplicată o sancţiune financiară administrativă unei întreprinderi stabilite în România.

(2) La primirea unei cereri de comunicare a unei sancţiuni financiare administrative, Inspecţia Muncii verifică conţinutul acesteia, asigurându-se că nu există vreunul dintre motivele de refuz menţionate la art. 42 alin. (1) din Lege.

(3) În cazul identificării unui motiv de refuz, cererea se returnează imediat autorităţii solicitante, cu indicarea motivului de refuz.

(4) Inspecţia Muncii comunică în format electronic cererea acceptată împreună cu decizia prin care a fost aplicată o sancţiune financiară administrativă unei întreprinderi stabilite în România inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială se află sediul întreprinderii, în termen de 2 zile lucrătoare de la primire.

(5) Inspectoratul teritorial de muncă comunică decizia prevăzută la alin. (1), astfel:

a) prin poştă cu confirmare de primire, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea deciziei de la Inspecţia Muncii;

b) prin afişare, în cazul în care comunicarea prin poştă nu a putut fi realizată.

(6) Comunicarea prin afişare prevăzută la alin. (5) lit. b) se realizează în cazul în care nu este obţinută confirmarea de primire prin poştă în termen de 10 zile lucrătoare de la data expedierii.

(7) Afişarea prevăzută la alin. (5) lit. b) se efectuează de către persoanele desemnate din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 2 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la alin. (6), cu încheierea unui proces-verbal de afişare.

(8) În termen de 2 zile lucrătoare de la data primirii confirmării transmiterii prin poştă a deciziei sau, după caz, de la data afişării, inspectoratul teritorial de muncă transmite Inspecţiei Muncii, cu adresă de înaintare, dovada comunicării deciziei.

(1) În cadrul cooperării administrative, în situaţia primirii unor cereri de transmitere de documente către întreprinderile stabilite pe teritoriul României, Inspecţia Muncii realizează această transmitere prin inspectoratele teritoriale de muncă.

(2) Comunicarea documentelor de către inspectoratele teritoriale de muncă se realizează prin poştă, cu confirmare de primire, sau personal la sediul întreprinderii stabilite pe teritoriul României, prin înmânarea acestora reprezentantului legal/persoanei împuternicite de către acesta.

(3) Inspectoratul teritorial de muncă transmite Inspecţiei Muncii dovada comunicării documentelor, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea acestora.

(4) În cazul imposibilităţii realizării comunicării, inspectoratul teritorial de muncă comunică în regim de urgenţă acest fapt Inspecţiei Muncii şi ataşează documentele doveditoare cu privire la demersurile întreprinse în vederea comunicării documentelor respective.

(1) Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege au obligaţia de a transmite inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială urmează să se desfăşoare activitatea o declaraţie privind detaşarea transnaţională a salariaţilor, al cărei model este prevăzut în anexa la prezentele norme, în limba română, cu minimum o zi lucrătoare înaintea începerii activităţii.

(2) Declaraţia menţionată la alin. (1) va cuprinde în principal următoarele elemente:

a) instituţia destinatară (inspectoratul teritorial de muncă);

b) identitatea întreprinderii prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege;

c) numărul anticipat de salariaţi detaşaţi;

d) datele de identificare ale salariaţilor detaşaţi;

e) durata anticipată şi datele preconizate de începere şi de încheiere a detaşării;

f) adresa (adresele) locului de muncă;

g) natura serviciilor care justifică detaşarea transnaţională, respectiv scopul detaşării.

(3) Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege transmit inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială se desfăşoară activitatea orice modificare a elementelor prevăzute în anexă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data producerii acesteia.

(4) O copie a declaraţiei, întocmită conform anexei, se transmite şi beneficiarului prestării de servicii, la aceeaşi dată la care a fost transmisă inspectoratului teritorial de muncă.

Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege, atunci când detaşează un salariat străin, cetăţean al unui stat care nu este membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, au obligaţia de a completa şi transmite elementele de la pct. II din declaraţia prevăzută în anexă, potrivit căreia salariatul respectiv îndeplineşte condiţiile legale de muncă din statul membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene în care întreprinderea străină este stabilită.

(1) În procesul de monitorizare a respectării obligaţiilor prevăzute de Lege, inspectoratele teritoriale de muncă realizează evaluarea anuală a riscurilor cauzate de nerespectarea prevederilor legale privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale.

(2) În urma evaluării, inspectoratele teritoriale de muncă stabilesc societăţile/locaţiile care urmează să fie controlate, în funcţie de vulnerabilităţile identificate.

(3) Criteriile în baza cărora se realizează evaluarea riscurilor, fără a fi limitative, au în vedere:

a) sectoarele de activitate în care au fost depistaţi lucrători detaşaţi;

b) angajatorii la care au fost depistaţi lucrători detaşaţi;

c) sesizările adresate Inspecţiei Muncii şi inspectoratului teritorial de muncă de către lucrătorii detaşaţi în/din România, cu privire la situaţiile de nerespectare a prevederilor legale privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale;

d) datele menţionate în cuprinsul declaraţiilor privind detaşarea transnaţională a salariaţilor comunicate inspectoratului teritorial de muncă;

e) informaţiile rezultate din analiza solicitărilor primite prin IMI;

f) formularele A1 eliberate de autorităţile din statul de stabilire, în baza Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

g) identificarea lanţurilor de subcontractare;

h) problemele identificate în anumite sectoare de activitate, ca urmare a controalelor precedente;

i) antecedentele în materie de nerespectare a prevederilor legale privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale.

(4) După realizarea evaluării, rezultatele acesteia se comunică Inspecţiei Muncii.

(1) În realizarea acţiunilor de control, inspectorii de muncă pot solicita întreprinderilor prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege punerea la dispoziţie a formularului A1, a contractului de prestări de servicii încheiat între întreprinderea care face detaşarea transnaţională şi beneficiarul prestării de servicii/a contractului de punere la dispoziţie şi, după caz, a altor documente relevante în efectuarea controlului.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) pot fi solicitate de către inspectorii de muncă în cadrul acţiunilor de control şl întreprinderilor prevăzute la art. 3 lit. b) din Lege.

(1) Reprezentantul legal în România al unei întreprinderi prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege are obligaţia de a deţine documentele necesare realizării controlului privind respectarea condiţiilor de muncă prevăzute la art. 6 din Lege şi de a le pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

(2) Întreprinderile prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege, care nu au un reprezentant legal pe teritoriul României, vor desemna pe unul dintre salariaţii detaşaţi în România ca persoană de legătură în relaţia cu organele de control, care va avea toate obligaţiile prevăzute la alin. (1).

(1) În cazul salariatului detaşat, în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) din Lege, întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România fac dovada tipului de detaşare prin punerea la dispoziţia inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, a contractului încheiat în formă scrisă.

(2) Beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România are obligaţia de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, contractul prevăzut la alin. (1).

(1) Detaşarea unui salariat în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b) din Lege se realizează pe baza documentelor încheiate între întreprinderea stabilită într-un stat membru sau în Confederaţia Elveţiană care detaşează salariaţii şi unitatea/întreprinderea situată pe teritoriul României.

(2) Documentele care atestă detaşarea salariaţilor pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute la alin. (1), vor conţine inclusiv lista nominală a salariaţilor detaşaţi.

(3) Unitatea/Întreprinderea situată pe teritoriul României are obligaţia de a deţine aceste documente pe toată perioada în care utilizează salariaţi detaşaţi şi de a le pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.

(1) Detaşarea unui salariat în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. с) din Lege se face pe baza contractului de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă între agentul de muncă temporară şi întreprinderea utilizatoare a salariatului detaşat situată pe teritoriul României.

(2) Întreprinderea utilizatoare a salariatului detaşat are obligaţia de a prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, contractul de punere la dispoziţie, prevăzut la alin. (1), încheiat cu agentul de muncă temporară.

(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 9.000 lei:

a) netransmiterea către inspectoratul teritorial de muncă a declaraţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. a) din Lege;

b) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. b) din Lege;

c) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. с) din Lege;

d) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. d) din Lege;

e) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. е) din Lege;

f) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 24 alin. (3) din Lege;

g) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 10 din prezentele norme;

h) refuzul întreprinderii utilizatoare a salariatului străin de a prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, contractul de punere la dispoziţie încheiat cu agentul de muncă temporară sau cu agenţia de plasare;

i) refuzul beneficiarului prestării de servicii de a prezenta inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, contractul de prestări servicii încheiat cu întreprinderea stabilită pe teritoriul altul stat membru sau al Confederaţiei Elveţiene;

j) refuzul reprezentantului legal în România al unei întreprinderi prevăzute la art. 3 lit. a) din Lege sau refuzul salariatului desemnat ca persoană de legătură cu organele de control de a pune la dispoziţia inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora, documentele necesare controlului privind respectarea condiţiilor de muncă prevăzute la art. 6 din Lege.

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei transmiterea de date incomplete sau eronate în cuprinsul declaraţiei prevăzute la art. 24 alin. (2) lit. a) din Lege către inspectoratul teritorial de muncă.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 15 se fac de către inspectorii de muncă.

Contravenţiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile prevăzute în prezenta hotărâre se realizează în conformitate cu reglementările legale privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal.

Instituţiile prevăzute în prezenta hotărâre realizează prelucrarea de date cu caracter personal, cu respectarea drepturilor persoanelor vizate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.