În Monitorul Oficial nr. 319 din 4 mai a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 284/2017 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016.

Articol unic.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

A. Titlul I „Dispoziţii generale”

1. La capitolul II „Reguli de aplicare generală”, după secţiunea a 2-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea 21, alcătuită din punctul 51, cu următorul cuprins:

„SECŢIUNEA 21

Reguli speciale pentru aplicarea TVA

51. (1) În sensul art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, persoanele impozabile care au avut codul de înregistrare anulat în baza prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) şi h) din Codul fiscal, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, îşi pot exercita dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 din Codul fiscal depus după reînregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior. Deducerea taxei se efectuează în limitele şi condiţiile prevăzute la art. 297-302 din Codul fiscal, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile.

(2) După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal, persoana impozabilă trebuie să emită facturi în care să înscrie distinct taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată». În funcţie de modalitatea în care au acţionat pe perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, se disting următoarele situaţii:

a) persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, respectiv a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar nu a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, care să includă informaţiile obligatorii prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, care a fost colectată în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat. Aceste facturi nu se includ în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile;

b) persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, respectiv a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, şi a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi de corecţie conform art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. În situaţia în care nu există diferenţe între taxa colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, facturile emise după reînregistrare nu se includ în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată»;

c) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, respectiv nu a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar a emis facturi. În această situaţie, după reînregistrarea în scopuri de TVA, persoana impozabilă trebuie să emită facturi de corecţie conform art. 330 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Facturile de corecţie nu se înscriu în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, ci în «Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal». Persoana impozabilă datorează obligaţii fiscale accesorii conform art. 173 şi 181 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, de la data la care avea obligaţia să plătească TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile, efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, şi până la data plăţii taxei, în baza declaraţiei sus-menţionate;

d) persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru livrările de bunuri/prestările de servicii taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, respectiv nu a depus declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal şi nu a emis facturi. În această situaţie, facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA nu se înscriu în decontul de taxă depus conform art. 323 din Codul fiscal, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», dacă nu există diferenţe între taxa pe care ar fi trebuit să o colecteze în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, ci în «Declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a)-e), lit. g) sau lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal». Persoana impozabilă datorează obligaţii fiscale accesorii conform art. 173 şi 181 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, de la data la care avea obligaţia să plătească TVA aferentă livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii taxabile, efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, şi până la data plăţii taxei, în baza declaraţiei sus-menţionate.

(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), în cazul în care există diferenţe între taxa colectată/care ar fi trebuit colectată în perioada în care persoana impozabilă a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat şi taxa înscrisă în facturile emise după reînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», se înscriu numai aceste diferenţe.

(4) Prevederile alin. (2) se aplică în cazul în care persoana impozabilă se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal începând cu 1 ianuarie 2017, în situaţia în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat în baza prevederilor art. 316 alin. (11) lit. a)-e) şi h) din Codul fiscal, respectiv în baza prevederilor art. 153 alin. (9) lit. a)-e) şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare până la 1 ianuarie 2016.

(5) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care persoana impozabilă nu are obligaţia de a emite facturi conform art. 319 din Codul fiscal.

(6) În aplicarea prevederilor art. 11 alin. (7) şi (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile care au efectuat achiziţii de la furnizori/prestatori în perioada în care aceştia au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile respective, în limitele şi condiţiile prevăzute la art. 297-302 din Codul fiscal, pe baza facturilor emise de furnizor/prestator conform alin. (2), prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după reînregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz, într-un decont ulterior.

(7) Exemple pentru aplicarea prevederilor alin. (2) referitoare la emiterea facturilor după înregistrarea în scopuri de TVA:

Exemplul nr. 1: persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile, dar nu a emis facturi.

1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoare înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, care nu include TVA. Societatea X nu emite factură, dar depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal. Calculul taxei colectate de plată se va efectua astfel, ambele variante fiind corecte:

A. Societatea X, având codul de TVA anulat, nu mai poate încasa de la client valoarea TVA şi colectează TVA din totalul sumei aferente livrării, respectiv 5.000.000 lei x 20/120 = 833.333 lei TVA colectată. Având în vedere că furnizorul nu mai este înregistrat în scopuri de TVA, dacă beneficiarul nu mai acceptă ca la preţul din contract să se adauge şi TVA, se consideră că preţul acceptat de beneficiar include TVA datorată de furnizor.

B. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA, clientul acceptând să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi colectează TVA aplicând 20% la totalul sumei aferente livrării, respectiv 5.000.000 lei x 20/100 = 1.000.000 lei.

2. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul prevede că preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel: baza impozabila 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y sau, dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA şi taxa aferentă, baza impozabilă înscrisă în factură va fi de 5.000.000 plus TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa colectată determinată la lit. A se înscrie în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei.

În situaţia de la lit. В, societatea X va emite o factură corectă de 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea „Taxa pe valoarea adăugată colectată”, de către furnizorul X, care permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

2. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVА 833.333 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea „Taxa pe valoarea adăugată colectată”, de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 2: persoana impozabilă a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile şi a emis facturi

1. Prezentarea situaţiei este aceeaşi ca la exemplul nr. 1, cu excepţia faptului că în acest exemplu societatea X a emis facturi pe perioada în care a avut codul anulat. Calculul taxei colectate de plată se va efectua astfel, ambele variante de determinare a taxei colectate fiind corecte:

A. În ipoteza în care valoarea livrării acceptată de beneficiar este de 5.000.000 lei, societatea X se poate regăsi în următoarele situaţii:

– ori a emis factura de 5.000.000 lei, fără să înscrie TVA în factură și plăteşte TVA din această sumă, respectiv 833.333 lei (5.000.000 lei x 20/120),

– ori a emis factura calculând TVA din suma facturată şi înscriind această taxă în factură: respectiv bază 4.166.667 și TVA 833.333 lei.

B. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA pe lângă preţul din contract, situaţie în care solicită clientului să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi, referitor la facturare, se poate regăsi ori în situaţia în care a emis o factură de 6.000.000 lei, în care nu a evidenţiat TVA, ori a facturat 5.000.000 lei plus TVA 1.000.000 lei, total factură 6.000.000 lei. Pe baza prevederilor contractuale, furnizorul consideră în această situaţie că are de plată suma de 1.000.000 lei TVA colectată.

2. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel:

– o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, va factura cu plus, baza impozabilă de 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei. Factura nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», al societăţii X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y; sau,

– dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează cu plus baza impozabilă 5.000.000 plus TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa colectată iniţial se înscrie de societatea X în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei.

În situaţia de la lit. В, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat iniţial (cu sau fără TVA), şi facturează baza impozabilă 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei.

2. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei. Această factură nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 3: persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, dar a emis facturi

1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoarea înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, exclusiv TVA. Societatea X emite factură, dar nu depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal. Facturile au fost emise în următoarele variante:

A. În ipoteza în care valoarea livrării acceptată de beneficiar este de 5.000.000 lei, societatea X se poate regăsi în următoarele situaţii:

– ori a emis factura de 5.000.000 lei, fără să înscrie în factură taxa datorată de 833.333 lei,

– ori a emis factura calculând TVA din suma facturată şi înscriind acest TVA în factură: respectiv bază 4.166.667 și TVA 833.333 lei.

B. Societatea X recuperează de la client şi valoarea TVA pe lângă preţul din contract, situaţie în care solicită clientului să îi plătească suma de 6.000.000 lei, şi, referitor la facturare, se poate regăsi ori în situaţia în care a emis o factură de 6.000.000 lei, în care nu a evidenţiat TVA, ori a facturat 5.000.000 lei plus TVA 1.000.000 lei, total factură 6.000.000 lei.

2. În cazul în care între societatea X şi societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000, avea obligaţia de a plăti TVA de 833.333 lei.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

1. În situaţia de la lit. A poate emite factura astfel:

– o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, va factura cu plus baza impozabilă 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei. Factura nu se înscrie în decontul de TVA al societăţii X, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y;

– dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează cu plus baza impozabilă 5.000.000 plus TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa faţă de taxa care ar fi trebuit colectată iniţial se înscrie de societatea X în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza Impozabilă şl TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei. Taxa care ar fi trebuit colectată de 833.333 lei se va plăti pe baza Declaraţiei privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, în timp ce diferenţa de 166.667 lei se înscrie în decont.

În situaţia de la lit. В, societatea X va emite o factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat iniţial (cu sau fără TVA), şl facturează baza Impozabilă 5.000.000 lei cu TVA de 1.000.000 lei.

2. Societatea X are obligaţia de a emite factură cu semnul minus, în funcţie de modalitatea în care a facturat (cu sau fără TVA) şi, separat sau pe aceeaşi factură, facturează baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei. Această factură nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.

Exemplul nr. 4: persoana impozabilă nu a colectat TVA pentru operaţiunile taxabile şi nici nu a emis facturi

1. Societatea X are codul de TVA anulat începând cu data de 1 septembrie 2016. În luna octombrie livrează către societatea Y 100 de utilaje a căror valoarea înscrisă în contract era de 50.000 lei/bucată, exclusiv TVA. Societatea X nu emite factură şi nu depune declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal.

După reînregistrarea în scopuri de TVA, societatea X va emite facturi cu TVA astfel:

a) dacă clientul nu este de acord să plătească TVA, societatea X facturează baza impozabilă 4.166.667 şi TVA aferentă 833.333 lei, total factură 5.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y;

b) dacă clientul este de acord să plătească în plus pe lângă preţul fără TVA din contract şi taxa aferentă, societatea X facturează baza impozabilă 5.000.000 lei plus TVA 1.000.000 lei, total factură 6.000.000 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y. Diferenţa de 166.667 lei faţă de taxa care ar fi trebuit colectată, respectiv 833.333 lei, pornind de la premisa că anterior reînregistrării societăţii X beneficiarul nu ar fi fost de acord să îi achite acestuia decât valoarea bunurilor exclusiv TVA (5.000.000 lei), se va înscrie în decontul de TVA în care este emisă factura respectivă astfel: 5.000.000 – 4.166.667 = 833.333 lei baza impozabilă şi TVA aferentă 166.667 lei. Beneficiarul poate deduce TVA de 1.000.000 lei. Diferenţa de taxă de 833.333 lei se va plăti pe baza declaraţiei privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal.

2. În cazul în care între societatea X şl societatea Y nu există niciun contract sau contractul nu prevede dacă preţul include TVA sau nu menţionează nimic cu privire la TVA, societatea X avea obligaţia de a plăti TVA din suma livrării. Astfel, dacă valoarea livrării este de 5.000.000 lei, societatea X ar fi trebuit să colecteze TVA de 833.333 lei. După înregistrarea în scopuri de TVA, societatea X are obligaţia de a emite factură cu baza impozabilă de 4.166.667 lei şi TVA 833.333 lei, factură care nu se înscrie în decontul de TVA, în secţiunea «Taxa pe valoarea adăugată colectată», de către furnizorul X, ci în declaraţia privind taxa pe valoarea adăugată colectată care trebuie plătită conform art. 11 alin. (6) şi (8) din Codul fiscal, dar permite deducerea TVA la beneficiarul Y.”

B. Titlul II „Impozitul pe profit”

1. La punctul 11, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) În aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Codul fiscal, pentru profitul investit în achiziţionarea dreptului de utilizare a programelor informatice scutirea de impozit se aplică pentru cele achiziţionate şi utilizate începând cu data de 1 ianuarie 2017.”

2. La punctul 11, alineatul (4) se abrogă.

3. La punctul 12 alineatul (3), exemplul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Exemplul 1:

În anul 2016, societatea A a achiziţionat de pe piaţa reglementată un număr de 5.000 de acţiuni ale societăţii В la un preţ unitar de 100 lei/acţiune.

Societatea В comunică societăţii A faptul că, în conformitate cu hotărârea adunării generale a acţionarilor, se majorează capitalul social al societăţii В prin încorporarea profitului. Majorarea se efectuează prin emiterea de titluri de participare noi, societatea A primind 4.000 de acţiuni la valoarea nominală de 100 de lei. Societatea A deţine 5% din titlurile de participare ale societăţii B.

Veniturile înregistrate de societatea A ca urmare a majorării capitalului social la societatea B, în sumă de 400.000 lei, reprezintă, potrivit art. 23 lit. с) din Codul fiscal, venituri neimpozabile, acestea urmând să fie impozitate la momentul vânzării titlurilor de participare respective.

Ulterior, societatea A vinde titlurile de participare deţinute la societatea В la o valoare de 350 lei/acţiune, realizând venituri din vânzarea titlurilor de participare în sumă de 3.150.000 lei (9.000 acţiuni x 350 lei/acţiune).

Pentru determinarea profitului impozabil obţinut din vânzarea titlurilor de participare se au în vedere următoarele:

– valoarea fiscală a titlurilor de participare achiziţionate de pe piaţa reglementată este valoarea de achiziţie, respectiv 500.000 lei (5.000 acţiuni x 100 lei/acţiune);

– valoarea fiscală a titlurilor de participare primite ca urmare a majorării capitalului social la societatea В este valoarea de aport, respectiv 400.000 lei (4.000 acţiuni x 100 lei/acţiune).

Prin urmare, la momentul vânzării titlurilor de participare, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 23 lit. i) din Codul fiscal, profitul impozabil, înregistrat din operaţiunea de vânzare de titluri de participare, este:

Profit impozabil = 3.150.000 – 900.000 + 400.000 = 2.650.000 lei”

4. La punctul 17, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

„(41) Exemplu privind aplicarea prevederilor art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal:

La sfârşitul anului 2017, societatea A prezintă următoarea situație financiară:

– venituri din vânzarea mărfurilor = 3.000.000
– venituri din prestări servicii = 2.000.000
– venituri din dividende primite de la o persoană juridică română = 1.000.000
– venituri din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere = 300.000
Total venituri 6.300.000
– cheltuieli privind mărfurile = 1.500.000
– cheltuieli cu salariile personalului de conducere = 500.000
Total cheltuieli = 2.000.000

Societatea A nu are organizată o evidenţă contabilă distinctă care să asigure informaţia necesară identificării cheltuielilor pentru administrarea titlurilor de participare deţinute la o altă persoană juridică română. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, societatea A trebuie să aloce o parte din cheltuielile de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende, prin utilizarea unei metode raţionale de alocare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. Pentru veniturile din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere nu se alocă cheltuieli de conducere.

Pentru determinarea părţii din cheltuielile de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende, în acest exemplu, se foloseşte regula de alocare «ponderea veniturilor neimpozabile în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil».

Astfel, pentru determinarea părţii din cheltuielile cu salariile personalului de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende se parcurg următoarele etape:

– determinarea ponderii veniturilor din dividende primite de la o persoană juridică română în total venituri:

1.000.000 : 6.300.000 = 15,87%

– determinarea părţii din cheltuielile cu salariile personalului de conducere ca fiind aferente veniturilor din dividende:

500.000 * 15,87% = 79.350 lei

Prin urmare, din totalul cheltuielilor cu salariile personalului de conducere de 500.000 lei, 79.350 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal.”

5. La punctul 24 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) creditele şi împrumuturile, cu excepţia celor prevăzute la art. 27 alin. (6) din Codul fiscal, se includ în capitalul împrumutat, indiferent de data la care acestea au fost contractate;”.

6. La punctul 24 alineatul (1) litera e), subpunctul (ii) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(ii) dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât 3 sau capitalul propriu are o valoare negativă, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile prevăzute la art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora, perioada de reportare fiind nelimitată în timp.”

7. La punctul 33, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) În aplicarea prevederilor art. 31 alin. (4) din Codul fiscal, contribuabilii care, începând cu data de 1 februarie 2017, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor au în vedere şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:

a) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2017 se recuperează potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, anul 2017 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;

b) pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2017 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2018 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;

c) în cazul în care contribuabilul revine, în cursul anului 2017, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 48 alin. (52), respectiv art. 52 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2017 inclusiv este luată în calcul la stabilirea rezultatului fiscal aferent perioadei în care a redevenit plătitor de impozit pe profit, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2017, şi se recuperează potrivit art. 31 din Codul fiscal, începând cu anul 2018, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada în care contribuabilul redevine plătitor de impozit pe profit nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.”