În Monitorul Oficial nr. 203 din 24 martie a.c. a fost publicat Ordinul Ministerului Afacerilor Externe nr. 299/2017 pentru publicarea Memorandumului de înțelegere privind controlul statului portului în regiunea Mării Negre, așa cum a fost amendat prin Amendamentul 11, adoptat în data de 13 aprilie 2016.
MEMORANDUM DE ÎNȚELEGERE
privind controlul statului portului în regiunea Mării Negre
Autoritățile maritime ale Republicii Bulgaria, Georgiei, României, Federației Ruse, Republicii Turcia și Ucrainei, denumite în continuare autorități,
recunoscând necesitatea creșterii siguranței maritime și a protecției mediului marin, precum și importanța îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă la bordul navelor,
având în vedere Planul strategic de acțiune pentru reabilitarea și protecția Mării Negre și în special paragraful 38 din acesta,
apreciind progresul înregistrat în aceste domenii, în special de către Organizația Maritimă Internațională (O.M.I.) și de către Organizația Internațională a Muncii,
ținând seama că principala responsabilitate privind aplicarea efectivă a standardelor stabilite în instrumentele internaționale revine autorităților statului al cărui pavilion nava este îndreptățită să îl arboreze,
recunoscând cu toate acestea că sunt necesare acțiuni efective ale statelor de port pentru prevenirea operării navelor substandard,
recunoscând, de asemenea, necesitatea evitării competiției neloiale dintre porturi,
convinse de necesitatea, pentru realizarea acestor scopuri, a unui sistem îmbunătățit și armonizat de control al statului portului, a consolidării cooperării și a schimbului de informații,
au ajuns la următoarea înțelegere:
SECȚIUNEA 1
Angajamente
1.1 Fiecare autoritate va aplica prevederile prezentului memorandum și ale anexelor la acesta, care constituie parte integrantă a prezentului memorandum, și va lua toate măsurile necesare pentru ratificarea instrumentelor relevante pentru scopurile prezentului memorandum.
1.2 Fiecare autoritate va stabili și va menține un sistem efectiv de control al statului portului, în scopul de a asigura că navele comerciale străine care fac escală în porturile statului său se conformează standardelor stabilite în instrumentele relevante definite în secțiunea a 2-a, fără discriminare în privința pavilionului.
1.3 Fiecare autoritate, sub coordonarea comitetului înființat în baza secțiunii 7.1, va stabili un procentaj anual adecvat de nave comerciale străine individuale, denumite în continuare nave, care trebuie inspectate. Comitetul va monitoriza activitatea generală de inspecții și eficacitatea sa în regiune. Conform revizuirilor ulterioare, comitetul va încerca să atingă ținta de rată de inspecții regionale anuale de 75% din numărul total de nave individuale care vizitează regiunea.
1.4 Fiecare autoritate se va consulta, va coopera și va schimba informații cu celelalte autorități pentru realizarea în continuare a scopurilor prezentului memorandum.
SECȚIUNEA a 2-a
Instrumente relevante
2.1 În sensul prezentului memorandum, instrumente relevante sunt, împreună cu protocoalele, amendamentele la aceste instrumente și codurile referitoare la acestea, cu statut obligatoriu în vigoare, următoarele:
.1 Convenția internațională din 1966 privind liniile de încărcare (Linii de încărcare, 66);
.2 Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 74);
.3 Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, conform modificărilor adoptate prin Protocolul din 1978 referitor la această convenție (MARPOL 73/78);
.4 Convenția internațională din 1978 privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuarea serviciului de cart (STCW 78);
.5 Convenția din 1972 asupra Regulamentului internațional privind prevenirea coliziunilor pe mare (COLREG 72);
.6 Convenția internațională din 1969 asupra măsurării tonajului navelor (TONNAGE 69);
.7 Convenția din 1976 privind navigația comercială (standarde minime) (Convenția ILO nr. 147);
.8 Convenția privind munca în sectorul maritim, 2006(MLC, 2006);
.9 Convenția internațională din 2001 privind controlul sistemelor antivegetative dăunătoare utilizate la nave;
.10 Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS 2001).
2.2 În ceea ce privește Convenția din 1976 privind navigația comercială (standarde minime) (Convenția ILO nr. 147) și Convenția privind munca în sectorul maritim, 2006(MLC, 2006), fiecare autoritate va aplica procedurile din anexa 2.
2.3 Fiecare autoritate va aplica acele instrumente relevante care sunt în vigoare și la care statul său este parte. În cazul unor amendamente la un instrument relevant, fiecare autoritate va aplica acele amendamente care sunt în vigoare și pe care statul său le-a acceptat. Un instrument astfel amendat va fi considerat instrument relevant pentru respectiva autoritate.
2.4 În aplicarea instrumentului relevant în scopul efectuării controlului statului portului, autoritățile se vor asigura că nu se acordă un tratament mai favorabil navelor care arborează pavilionul unui stat care nu este parte la acel instrument și vor aplica procedurile menționate în anexa 1.
2.5 În cazul navelor cu un tonaj brut mai mic de 500 tone, autoritățile vor aplica acele cerințe prevăzute în instrumentele relevante care sunt aplicabile și, în măsura în care un instrument relevant nu se poate aplica, vor lua măsurile pe care le consideră necesare pentru a asigura că respectivele nave nu constituie un pericol pentru siguranță, sănătate sau mediu. în cazul unei nave situate sub dimensiunile reglementate de convenție, autoritățile vor aplica procedurile menționate în anexa 1.
SECȚIUNEA a 3-a
Proceduri de inspecție, rectificare și reținere a navelor
3.1.1 În procesul de aplicare a prevederilor prezentului memorandum autoritățile vor efectua inspecții care vor consta cel puțin într-o vizită la bordul navei în scopul verificării certificatelor și documentelor menționate în Manual și apoi pentru a se convinge că echipajul și starea generală a navei, a echipamentelor sale, a spațiilor din mașină și de locuit, precum și condițiile igienice de la bord îndeplinesc prevederile instrumentelor relevante.
3.1.2 În cazul lipsei certificatelor în termen de valabilitate sau dacă sunt motive întemeiate de a crede că echipajul sau condiția navei sau a echipamentelor sale nu respectă în mod substanțial prevederile instrumentului relevant sau comandantul sau echipajul nu este familiarizat cu procedurile esențiale de la bordul navei privind siguranța navei sau prevenirea poluării, se va efectua o inspecție mai detaliată, inclusiv verificări suplimentare privind conformitatea cu cerințele operaționale de la bord. Tipul inspecției și motivele întemeiate sunt menționate în anexa 3.
3.2.1 Nicio referire din aceste proceduri nu va fi interpretată în sensul restrângerii prerogativelor autorităților de a lua măsuri în interiorul propriilor lor jurisdicții cu privire la orice probleme la care fac referire instrumentele relevante.
3.2.2 Procedurile relevante, precum și instrucțiunile privind controlul navelor, prevăzute în procedurile controlului statului portului din Manual, vor fi de asemenea aplicate.
3.3 Pentru a determina prioritatea pentru inspecție și intervalul dintre inspecțiile sale și scopul inspecției, în sistemul de informații fiecărei nave îi va fi atribuit un profil de risc, în conformitate cu anexa 4.
3.4 În procesul de selectare nave pentru inspecție, autoritățile vor stabili prioritatea acestora folosind schema de selecție menționată în anexa 5.
3.5.1 Inspecțiile vor fi efectuate numai de persoanele autorizate în mod corespunzător de autoritate pentru a realiza inspecții de control al statului portului și își asumă această responsabilitate, care îndeplinesc cerințele prevăzute la paragraful 3.5.3 și criteriile de calificare specificate în anexa 6.
3.5.2 IPSC pot fi asistați, când efectuează un astfel de control, de către o persoană cu expertiza necesară, dacă această expertiză nu poate fi asigurată de autoritate.
3.5.3 IPSC care efectuează controlul și persoana care îl asistă nu vor avea niciun interes comercial nici în portul de inspecție, nici pe navele inspectate, iar IPSC nu vor fi angajați de sau nu vor desfășura vreo activitate în numele unor organizații neguvernamentale care eliberează certificate statutare sau de clasificare ori care asigură inspecțiile necesare pentru eliberarea certificatelor navelor.
3.5.4 Fiecare IPSC va deține un document personal sub forma unei cărți de identitate, eliberat de autoritatea respectivă, care să indice faptul că acesta este autorizat pentru a efectua inspecții.
3.6.1 Autoritățile se vor asigura că, la sfârșitul inspecției, comandantului navei i se va înmâna un raport de inspecție, care va cuprinde rezultatul inspecției și detalii ale oricărei acțiuni care trebuie luată.
3.6.2 Autoritatea trebuie să se convingă că sunt corectate orice deficiențe constatate sau descoperite în urma inspecției.
3.6.3 În cazul deficiențelor care prezintă în mod cert pericol pentru siguranță, sănătate sau mediu, autoritatea în cauză va reține nava sau va întrerupe activitatea în cursul căreia s-au descoperit aceste deficiențe. Ordinul de reținere sau de întrerupere a activității nu se va anula până nu este îndepărtat pericolul, cu excepția condițiilor prevăzute în paragraful 3.8 de mai jos.
3.6.4 În exercitarea judecății sale profesionale în privința luării sau nu a măsurii de reținere a unei nave, IPSC vor acționa conform criteriilor stabilite în Instrucțiune.
3.7 În cazul în care o navă este reținută, autoritatea în cauză va informa imediat, în scris, administrația1 statului al cărui pavilion este arborat de nava respectivă, fiind înaintat spre informare inclusiv raportul inspecției. Dacă este cazul, va fi informată și organizația răspunzătoare de eliberarea certificatelor. Dacă este relevant, va fi informată de asemenea organizația responsabilă cu emiterea certificatelor navei. Părțile vor fi informate de asemenea, în scris, despre ridicarea măsurii de reținere.
În caz de reținere pentru nerespectarea prevederilor MLC, 2006, autoritatea va notifica imediat organizațiile relevante ale navigatorilor și armatorilor din portul unde e fost efectuată inspecția, în plus față de informarea statului de pavilion.
3.8 Atunci când deficiențele care duc la măsura reținerii conform paragrafului 3.6.3 nu pot fi remediate în portul în care s-a efectuat inspecția, autoritatea poate permite deplasarea navei în cauză să plece spre alt port sau în cel mai apropiat șantier de reparații disponibil, agreate (sau, în caz de deficiențe de reținere privind MLC, 2006, în portul unde Planul de acțiune de rectificare trebuie să fie implementat), în conformitate cu Instrucțíunea.
Atunci când se ia decizia de trimitere a unei nave către un șantier de reparații din cauza nerespectării prevederilor Rezoluției IMO A. 1049(27), fie în ceea ce privește documentația navei fie deficiențe și avarii structurale, autoritatea poate solicita să fie efectuate în portul de reținere măsurători necesare de grosime a tablei, așa cum se specifică în Instrucțiunile pentru IPSC, înainte de a aproba plecarea navei.
Dacă nava este reținută datorită lipsei sistemului VDR funcțional, atunci când utilizarea acestuia este obligatorie, și această deficiență nu poate fi rectificată imediat în portul de reținere, autoritatea poate permite plecarea navei în cauză spre portul sau șantierul de reparații adecvat, cel mai apropiat de portul de reținere, unde aceasta va fi imediat rectificată, sau poate stabili ca deficiența să fie rectificată într-o perioadă de 30 de zile.
3.9 Dacă o navă precum cea la care se face referire în paragraful 3.8 pleacă pe mare fără a îndeplini condițiile pe care autoritatea din portul de inspecție le-a agreat, atunci:
.1 acea autoritate va alerta imediat următorul port de escală, dacă acesta este cunoscut, statul de pavilion și toate celelalte autorități care consideră că se impune; și
.2 nava va fi reținută în orice port al autorităților care sunt parte la memorandum, în conformitate cu legile și regulile naționale, până când compania prevede evidențe spre satisfacția autorității statului portului, care să ateste că nava îndeplinește pe deplin cerințele aplicabile ale instrumentelor relevante.
3.10 Dacă o navă precum cea la care se face referire în paragraful 3.8 nu ajunge în portul nominalizat pentru reparații, autoritatea portului de reparații va alerta imediat statul de pavilion și statul portului de reținere, care pot lua măsuri adecvate, și va notifica orice altă autoritate care consideră că se impune.
3.11 Prevederile secțiunilor 3.7 și 3.8 nu vor prejudicia cerințele instrumentelor relevante sau procedurile stabilite de organizațiile internaționale, referitoare la notificare și la procedurile de raport al rezultatelor unui control al statului portului.
3.12 La efectuarea controlului în baza prezentului memorandum autoritățile în cauză vor depune toate eforturile
pentru a evita reținerea navei sau amânarea nejustificată a exploatării acesteia. Nici o prevedere a prezentului memorandum nu va afecta drepturile prevăzute în instrumentele relevante, referitoare la compensarea reținerii sau amânării nejustificate a exploatării navei.
3.13 În cazul în care comandantul navei, proprietarul sau agentul navei notifică autorităților pentru controlul statului portului, înainte de sau imediat până la sosirea navei în port, oricare pagubă, avarie sau deficiență a navei, a sălii mașinilor sau a echipamentului, care urmează să fie reparată sau corectată înainte de ieșirea navei din acel port, reținerea va fi înregistrată numai dacă deficiențele care o justifică sunt descoperite numai după ce comandantul de navă a notificat că nava este pregătită pentru inspecție. Aceeași procedură se aplică atunci când autorităților pentru controlul statului portului li se notifică faptul că nava va fi supusă unei inspecții de registru cu privire la cerințele statului de pavilion, statutare sau de clasă.
3.14 Proprietarul sau operatorul unei nave va avea dreptul să facă apel cu privire la decizia de reținere la autoritățile administrative superioare sau la un tribunal competent, conform legislației din fiecare țară. Totuși apelul nu va determina suspendarea deciziei de detenție.
3.15 În cazul în care în urma unei inspecții sunt descoperite deficiențe care necesită obținerea unui mandat de reținere a navei, toate costurile privind acea inspecție vor fi acoperite de proprietarul navei sau de operatorul acesteia. Reținerea nu va fi ridicată până când aceste costuri nu vor fi acoperite sau nu va fi acordată o garanție suficientă pentru rambursarea acestor costuri.
3.16.1 Fiecare autoritate se recomandă să ia măsuri, pe care le consideră adecvate în limita legislației și regulilor sale, incluzând refuzul accesului în porturile și zonele sale de ancoraj, împotriva navelor străine cu rețineri multiple, când aceasta se întâmplă urmând procedurile și condițiile prevăzute în Instrucțiune, pentru:
.1 o navă străină precum cea la care se face referire în paragraful 6.3.3 și 3.8 din prezenta secțiune, care pleacă pe mare fără a îndeplini condițiile stabilite de autoritatea din portul de inspecție; sau
.2 o navă străină precum cea la care se face referire în secțiunea 3.8 care refuză să îndeplinească cerințele aplicabile ale instrumentelor relevante, prin neatingerea șantierului de reparații indicat.
3.16.2 Accesul într-un anume port poate fi permis de autoritatea relevantă a statului de port în caz de forță majoră sau din considerente imperative de siguranță, sau pentru a reduce sau minimaliza riscul de poluare, cu condiția ca măsuri adecvate, spre satisfacția autorității statului, să fi fost puse în aplicare de către proprietarul, operatorul sau comandantul navei pentru a asigura intrarea în siguranță.
SECȚIUNEA a 4-a
Furnizarea informațiilor
4.1 Fiecare autoritate va raporta inspecțiile efectuate potrivit memorandumului și rezultatele acestora și va pune la dispoziție date despre vizita fiecărei nave individual, în conformitate cu procedurile specificate în Manual și deciziile comitetului menționat în secțiunea 7.1.
4.2 Autoritățile vor furniza următoarele informații secretariatului înființat conform secțiunii 7.5 asupra formei naționale de organizare PSC, în conformitate cu conținutul și procedurile agreate de comitetul menționat în secțiunea 7.1.
4.3 Sistemul de informații pentru Marea Neagră (BSIS) este stabilit în Novorosiisk, Federația Rusă, în scopul schimbului de informații privind inspecțiile statului portului, pentru:
1. a pune la dispoziție autorităților informații privind inspectarea navelor din alte regiuni, pentru a le asista în selectarea pentru inspecție a navelor aflate sub pavilion străin și în efectuarea controlului statului portului pe navele selectate; și
2. a asigura facilități eficiente pentru schimbul de informații referitoare la controlul statului portului din regiune.
4.4 Sistemul de informații pentru Marea Neagră trebuie să fie capabil pentru schimb de informații cu sistemele de informații ale altor înțelegeri regionale.