Aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice la 31 decembrie 2016

1.1. Autorităţile publice, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice autonome şi instituţiile publice subordonate au obligaţia, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să întocmească situaţii financiare trimestriale şi anuale.

1.2. Situaţiile financiare ale anului 2016 reprezintă documente oficiale de prezentare a situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli la data de 31 decembrie 2016.

1.3. Situaţiile financiare anuale se compun din: bilanţ, contul de rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor nete/capitalurilor proprii, conturile de execuţie bugetară şi anexe la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi note explicative.

1.4. Situaţiile financiare se întocmesc în moneda naţională, respectiv în lei, fără subdiviziuni ale leului. Pentru necesităţi proprii de informare şi la solicitarea unor organisme internaţionale se pot întocmi situaţii financiare şi într-o altă monedă.

1.5.(1) Situaţiile financiare anuale se întocmesc pe modelele aprobate prin:

– Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 629/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare lunare în anul 2009, cu modificările si completările ulterioare (anexele 2-7, 7b, 9, 11-13, 14a, 14b, 15-19, 20a, 20b, 27-30, 30b, 30b.1, 31b, şi 40a-40c la situaţiile financiare);

– Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 79/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice la 31 decembrie 2009, cu modificările ulterioare (anexele 22-26, 31-33 la situaţiile financiare);

– Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 82/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice la 31 decembrie 2015, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, precum şi pentru modificarea şi completarea altor norme metodologice în domeniul contabilităţii publice, cu completările ulterioare (anexele 1, 34, 35a, 35b la situaţiile financiare).

1.5.(2) Formularele au fost adaptate structurii indicatorilor aprobaţi în Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015, cu modificările şi completările ulterioare, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016 nr. 340/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi altor reglementări în vigoare.

1.5.(3) Formularele actualizate ce compun situaţiile financiare la 31 decembrie 2016 şi corelaţiile dintre acestea sunt afişate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice: www.mfinante.ro/domenii de activitate/reglementari contabile/ instituții publice/legislaţie

1.6. În baza art. 56 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare: „(1) Pe baza situaţiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale, prezentate de organele care, potrivit legii, au această sarcină, şi în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şl bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora, pe care le prezintă Guvernului.” După verificarea efectuată de către Curtea de Conturi, acestea se aprobă de Parlament.

1.7. Potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şl completările ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice întocmeşte anual bilanţul instituţiilor publice.

Bilanţul anual al instituţiilor publice, în structura stabilită de Ministerul Finanţelor Publice, se prezintă Guvernului odată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

2.1. Inventarierea anuală se efectuează de către Instituţiile publice potrivit prevederilor Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şl capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009.

2.2. Evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii cu ocazia inventarierii şi la închiderea exerciţiului financiar se efectuează potrivit prevederilor Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice la 31 decembrie 2007, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 116/2008.

2.3.(1) Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează de către instituţiile publice, potrivit prevederilor art. 2¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă”, precum şi ale art. 2², conform cărora: „Începând cu data de 1 ianuarie 2008, activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin o dată la 3 ani, în condiţiile prevăzute la art. 2¹, de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluarea.” Evaluatorii autorizaţi pot fi selectaţi din cadrul evaluatorilor acreditaţi de către organismele profesionale de profil.

2.3.(2) În cazul reevaluării efectuate de specialişti din cadrul instituţiilor publice, pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi reevaluare, în comisii se numesc persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică în domeniu, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii activelor fixe corporale şi să poată aprecia starea, respectiv gradul de uzură fizică şi morală, utilitatea şi valoarea de piaţă a acestora.

2.4. La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere următoarele:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor consemnate în documente justificative;

b) ultima balanţă de verificare a conturilor sintetice la 31 decembrie 2016, pusă de acord cu balanţele de verificare ale conturilor analitice;

c) analiza soldurilor conturilor contabile, astfel încât acestea să reflecte operaţiunile patrimoniale ale instituţiei publice şi să corespundă funcţiunii stabilite în planul de conturi.

Se analizează soldul contului 215 „Alte active ale statului”, astfel încât acesta să evidenţieze resursele minerale situate pe teritoriul ţării, în subsolul ţării şi al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră (zăcămintele, resursele biologice necultivate, rezervele de apă);

d) clarificarea sumelor ce se menţin nejustificat în conturile: 232 „Avansuri acordate pentru active fixe corporale”, 234 „Avansuri acordate pentru active fixe necorporale”, 401 „Furnizori”, 404 „Furnizori de active fixe”, 409 „Furnizori – debitori”, 411 „Clienţi”, 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”, 461 „Debitori”, 462 „Creditori”, 473 „Decontări din operaţii în curs de clarificare” etc., urmărindu-se achitarea obligaţiilor şi încasarea creanţelor în lei şi în valută, după caz.

Sumele înregistrate în contul 473 „Decontări din operaţii în curs de clarificare” trebuie clarificate de către instituţie în termen de 3 luni, în sold putând fi păstrate numai sumele ce se justifică în mod obiectiv, prevăzute în normele metodologice specifice. Peste termenul de 3 luni pot fi reţinute sume în contul 473 „Decontări din operaţii în curs de clarificare” numai pe baza unei note de fundamentare aprobate de ordonatorul de credite;

e) în situaţia în care operaţiunile îşi extind efectele pe mai mulţi ani, iar veniturile şi cheltuielile trebuie să fie atribuite anului în care au fost realizate, se impune utilizarea conturilor 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi 472 „Venituri înregistrate în avans”, după caz;

f) înregistrarea dobânzilor de primit aferente disponibilităţilor pentru care Trezoreria Statului sau instituţiile de credit acordă dobânzi, potrivit legii (51807 = 44801 sau 51807 = 766, după caz). Pentru dobânzile datorate de Trezoreria Statului se utilizează documentul „Situaţia dobânzilor acordate la data ”, eliberat de unităţile Trezoreriei Statului;

g) corectarea erorilor contabile aferente exerciţiilor precedente, apărute în urma unor greşeli matematice, a greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a tranzacţiilor şi altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active, datorii şi capitaluri, iar cele referitoare la venituri şi cheltuieli se efectuează în contul 117 „Rezultatul reportat”.

2.5.(1) Pentru ultima zi a perioadei de raportare se efectuează atât contabilizarea tranzacţiilor în valută, cât şi evaluarea la cursul Băncii Naţionale a României, utilizându-se:

a) pentru contabilizarea tranzacţiilor efectuate în ultima zi a perioadei de raportare, cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente);

b) pentru evaluarea creanţelor şi a datoriilor în valută, a disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele şi depozitele în valută, existente în sold la sfârşitul lunii, cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară a perioadei de raportare (afişat pe site-ul Băncii Naţionale a României şi pe cel al Ministerului Finanţelor Publice).

2.5.(2) Pentru înregistrarea în contabilitatea instituţiilor publice a operaţiunilor privind contribuţia financiară nerambursabilă a Comunităţii Europene, precum şi evaluarea elementelor monetare exprimate în euro, se aplică prevederile cap. I „Dispoziţii generale” pct. 1.3 „Moneda şi cursul de înregistrare” din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia fondurilor pentru care există reglementări specifice.

2.6.(1) Pentru realizarea cerinţei prevăzute în funcţiunea contului 8067000 „Angajamente legale”, respectiv ca la finele anului soldul contului să reprezinte totalul angajamentelor rămase neachitate, altele decât cele aferente lunii decembrie pentru care creditele bugetare sunt aprobate în bugetul anului următor, se efectuează următoarele:

a) analiza şl regularizarea sumelor reprezentând angajamente legale aferente drepturilor salariale ale personalului şi obligaţiilor aferente, astfel încât soldul contului să reflecte obligaţii rămase neachitate înscrise în documentele de lichidare înregistrate în conturile 421 „Personal – salarii datorate”, 431 „Asigurări sociale”, 437 „Asigurări pentru şomaj”.

Potrivit cerinţelor contabilităţii de angajamente, cheltuielile de personal (salarii în bani şi în natură şi contribuţiile aferente acestora) se recunosc în perioada în care munca a fost prestată. Astfel, drepturile cuvenite şi neachitate personalului, precum şi contribuţiile aferente exerciţiului bugetar, evidenţiate în conturile precizate mai sus, pot depăşi valoarea angajamentelor legale neachitate.

Potrivit Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile de plată înregistrate la nivelul unui an reprezentând drepturi salariale pot depăşi creditul bugetar cu diferenţa dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent şi cheltuielile lunii decembrie a anului precedent, precum şi a altor cauze independente de voinţa ordonatorilor de credite;

b) analiza şi regularizarea sumelor reprezentând angajamente legale individuale aferente bunurilor şi serviciilor, astfel încât soldul contului să reflecte obligaţii rămase neachitate ce decurg din:

– angajamente legale individuale încheiate cu furnizori şi alţi creditori, în limita creditelor bugetare aprobate şi/sau a creditelor de angajament, care nu au fost materializate în bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului;

– angajamente legale individuale încheiate cu furnizori şi alţi creditori, în limita creditelor bugetare aprobate şi/sau a creditelor de angajament, materializate în bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate, care nu au fost achitate până la finele anului, evidenţiate în conturile: 401 „Furnizori”, 404 „Furnizori de active fixe”, 408 „Furnizori – facturi nesosite” şi 462 „Creditori”.

Potrivit cerinţelor contabilităţii de angajamente, cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate şl lucrările executate, astfel încât facturile privind furnizarea de energie electrică, termică, apă, canal, salubritate, telefon etc., care reflectă consumuri aferente lunii decembrie şi care au fost primite de instituţiile publice până la data întocmirii bilanţului, se înregistrează în contabilitate în luna decembrie.

Ca urmare a acestor înregistrări, obligaţiile datorate furnizorilor şi creditorilor evidenţiate în conturile precizate mai sus pot depăşi valoarea angajamentelor legale neachitate.

Potrivit Legii nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile de plată înregistrate la nivelul unui an reprezentând serviciile privind furnizarea de utilităţi pot depăşi creditul bugetar cu diferenţa dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent şi cheltuielile lunii decembrie a anului precedent, precum şi a altor cauze independente de voinţa ordonatorilor de credit.

Înregistrarea în contabilitate a facturilor privind prestarea de servicii şi executarea de lucrări aferente anului 2016, primite de instituţie în anul 2017 după întocmirea bilanţului contabil, se efectuează în conturi de cheltuieli, după natura acestora, şi nu în contul 117 „Rezultatul reportat”, întrucât nu reprezintă corectarea unei erori din anii anteriori;

c) analiza şi regularizarea sumelor reprezentând pensii şi ajutoare sociale stabilite conform legilor în vigoare, precum şi cheltuielile cu dobânzile şi alte cheltuieli aferente datoriei publice, care au fost înregistrate în contul 8067000 „Angajamente legale”, astfel încât soldul contului să reflecte obligaţii rămase neachitate înscrise în documentele de lichidare înregistrate în conturile contabile corespunzătoare, conform Planului de conturi pentru instituţiile publice.

2.6.(2) Cheltuielile de personal, cheltuielile cu pensiile şi ajutoarele sociale, precum şi cheltuielile cu utilităţile, aferente lunii decembrie pentru care creditele bugetare sunt aprobate în bugetul anului următor, nu se înregistrează la finele anului în contul 8067000 „Angajamente legale” şi nu se raportează în anexa 7 la situaţiile financiare „Contul de execuţie a bugetului instituţiilor publice – Cheltuieli” şl anexa 7b la situaţiile financiare „Contul de execuţie a bugetului instituţiilor publice – Cheltuieli” ca angajamente legale, dar se înregistrează drept cheltuieli efective (6XX) şi se raportează în anexele 7 şi 7b la coloana „cheltuieli efective”.

2.7. În situaţia în care, pe parcursul derulării unui program multianual, sunt necesare şi cheltuieli pentru care se încheie contracte anuale, aceste cheltuieli se angajează în limita creditelor de angajament aprobate.

2.8. (1) În vederea prezentării unei imagini fidele asupra patrimoniului aflat în administrarea ordonatorului principal de credite, la întocmirea situaţiilor financiare centralizate se au în vedere următoarele operaţiuni:

a) compensarea soldurilor conturilor: 48101 „Decontări privind operaţiuni financiare” (pentru soldurile iniţiale şi finale), 48102 „Decontări privind activele fixe” (pentru soldurile iniţiale) şi 48103 „Decontări privind stocurile” (pentru soldurile iniţiale), din activele şi datoriile bilanţului centralizat la nivelul instituţiei superioare pentru instituţiile subordonate;

b) compensarea soldurilor contului 482 „Decontări între instituţii subordonate” (pentru soldurile iniţiale), din activele şi datoriile bilanţului centralizat la nivelul instituţiei superioare pentru instituţiile subordonate;

c) compensarea soldurilor conturilor: 4890101 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent – venituri”, 4890201 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent – cheltuieli” şi 4890301 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent-excedent/deficit preluat de la unităţile trezoreriei statului”, la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, din bilanţul centralizat al subsectorului administraţiei centrale, precum şi din bilanţul centralizat al instituţiilor publice.

Soldul debitor al contului 4890101 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent – venituri” rezultat din închiderea contului de excedent al bugetului de stat (52002), reprezentând venituri ale bugetului de stat (52001), se raportează în bilanţ la rândul cu codul 21 „Creanţe din operaţiuni comerciale, avansuri şi alte decontări” şi, respectiv, rândul cu codul 21.1 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent”. Soldul debitor poate fi negativ în situaţia în care restituirile din venituri sunt mai mari decât încasările. La aceleaşi rânduri, Trezoreria centrală a statului completează soldul debitor al contului 4890301 „Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din anul curent – excedent/deficit preluat de la unităţile trezoreriei statului” reprezentând deficitul bugetului de stat (52002) preluat din extrasul de cont emis de Trezoreria operativă centrală.