În Monitorul Oficial nr. 789 din 7 octombrie a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 708/2016 pentru aprobarea Strategiei militare a României. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 318/2000 pentru aprobarea Strategiei militare a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 mai 2000.
Acces non-stop la legislație actualizată
În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii
În extras
STRATEGIA MILITARĂ A ROMÂNIEI
– Forțe armate moderne, pentru o Românie puternică în Europa și în lume –
România se găsește într-un mediu de securitate caracterizat de evoluții complexe, care impun, pe de o parte, redefinirea rolului puterii militare și, pe de altă parte, adaptarea modalităților de răspuns în vederea contracarării riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale.
Țara noastră beneficiază în prezent de garanții de securitate solide, oferite de statutul de membru al Alianței Nord-Atlantice și al Uniunii Europene, precum și de bunele relații cu țările vecine și partenerii săi strategici. În acest context, România acordă prioritate respectării obligațiilor care îi revin, dezvoltând capabilități de apărare proprii, în acord cu standardele europene și euroatlantice și în concordanță cu profilul său geostrategic.
Strategia militară este documentul prin care se transpune în practică politica de apărare și securitate națională, definind cadrul de dezvoltare a organismului militar pentru apărarea armată a țării, în context aliat. Pornind de la prevederile Strategiei naționale de apărare a țării, ale Cartei albe a apărării și ale documentelor NATO și UE, Strategia militară asigură coerența conceptuală și acțională necesară pentru îndeplinirea misiunilor încredințate armatei și realizarea obiectivelor politicii de apărare.
Principiile strategice sunt definite într-o viziune modernă, din care decurg, în mod logic, conceptele strategice și operaționale pe care se vor fundamenta rolul și întrebuințarea forțelor Armatei României. Realizarea și menținerea unei capacități de reacție adecvate îndeplinirii misiunilor vor fi susținute prin alocarea resurselor specifice, la un nivel corespunzător și prin valorificarea, în procesul de pregătire, a experienței dobândite în misiuni internaționale și în teatrele de operații din Afganistan, Irak, Balcanii de Vest, Marea Mediterană sau Golful Aden.
Pentru asigurarea unui nivel optim de coerență, flexibilitate și abilitate instituțională, documentul urmărește materializarea direcțiilor de acțiune referitoare la configurarea, dimensionarea, pregătirea și înzestrarea Armatei României. În acest sens, implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și în perspectivă, precum și alocarea pentru Ministerul Apărării Naționale a minimum 2% din produsul intern brut asigură condițiile necesare continuării procesului de transformare a Armatei României și îndeplinirii obiectivelor planificate, în concordanță cu misiunile, responsabilitățile încredințate și angajamentele asumate.
Armata României va rămâne garantul suveranității și independenței naționale, al unității și integrității teritoriale, contribuind activ la stabilitatea și securitatea regională și globală.
Mihnea Ioan Motoc,
Ministrul Apărării Naționale
Potrivit Constituției României, Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității, a independenței și a unității statului, a integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale. În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.
Îndeplinirea acestor misiuni fundamentale presupune identificarea potențialelor riscuri și amenințări militare, stabilirea obiectivelor militare, în acord cu interesele naționale, configurarea celui mai eficient pachet al capabilităților de apărare și stabilirea conceptelor operaționale de întrebuințare a forțelor. Strategia militară realizează aceste lucruri, detaliind structura de forțe și direcționând, pentru un orizont de acoperire de patru ani, configurarea, dimensionarea, pregătirea și înzestrarea Armatei României.
De la publicarea ultimei strategii militare, dinamica și complexitatea mediului de securitate s-au accentuat, desfășurarea conflictelor militare din Georgia și Ucraina, volatilitatea mediului de securitate, proliferarea terorismului și migrația generată de situația din Orientul Mijlociu și Nordul Africii (MENA) reprezentând o adevărată schimbare de paradigmă în spațiul de interes strategic al României.
În același timp, garanțiile de securitate și apărare colectivă oferite de statutul de membru al Alianței Nord-Atlantice, clauza de solidaritate și asistență reciprocă în cadrul Uniunii Europene și parteneriatele strategice, dintre care cel cu Statele Unite ale Americii este esențial, reprezintă dovezi ale parcursului democratic, ale evoluției societății românești către un plus de securitate.
Diversificarea gamei de amenințări la adresa securității naționale, precum și obligațiile asumate în cadrul aliat impun Armatei României dezvoltarea capabilităților de apărare necesare, la nivelul corespunzător al capacității operaționale și de reacție, dotate și echipate modern, gata de acțiune potrivit planurilor operative.
Strategia militară are un caracter defensiv-activ, evidențiind necesitatea adaptării rapide a posturii structurii de forțe la complexitatea provocărilor. Abilitatea de a produce cu precizie efectele dorite, angajând eficient forțele destinate pentru misiune, este dependentă de arhitectura suplă a structurii de comandă, de calitățile liderilor și de inițiativa executanților. Timpul de răspuns va fi foarte scurt, iar provocările se vor combina în mod neașteptat. Nu va mai fi suficient ca operațiile viitoare să fie executate întrunit. Acestea vor trebui să aibă un caracter integrator, pe deplin corelate cu acțiunile celorlalte instrumente de putere națională, într-un cadru interinstituțional coerent și flexibil.
Conceptul de securitate națională extinsă impune pregătirea militarilor sub aspectul înțelegerii rolului structurilor puterii de stat și al organizațiilor internaționale, pentru asigurarea sinergiei de acțiune a tuturor actorilor din zona de acțiuni militare.
Strategia militară oferă direcționările necesare noii generații de lideri militari, formați în teatrele de operații și cu experiență în cadrul comandamentelor aliate, chemându-i să fie inovatori, flexibili, eficienți și orientați către realizarea capacității operaționale a structurii de forțe a Armatei României.
General Nicolae-Ionel Ciucă,
Șeful Statului Major General
CAPITOLUL I
Introducere
Elaborată în baza prevederilor Legii nr. 203/2015 privind planificarea apărării, Strategia militară a României operaționalizează dimensiunea de apărare stabilită în Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, particularizează, la nivel militar, implementarea obiectivelor Programului de guvernare și descrie modalitățile și conceptele derivate din prevederile Cartei albe a apărării 2016.
Strategia militară a României pornește de la abordarea extinsă a securității naționale, în care apărarea se îmbină și echilibrează reciproc cu dimensiunile de ordine publică, informații, contrainformații și de securitate, diplomatică, de management al situațiilor de criză, educațională, de sănătate, economică, energetică și demografică. Prin aceasta, instrumentul militar își adaptează principiile, misiunile, structura de forțe și capabilitățile la noile schimbări ale contextului de securitate.
Pe baza evaluării potențialelor riscuri și amenințări militare, Strategia militară detaliază modul de îndeplinire a misiunilor Armatei României și direcțiile de acțiune pentru configurarea structurii de forțe, în concordanță cu obiectivele politicii de apărare specificate în Carta albă a apărării. Ea conturează principalele sarcini atribuite instrumentului militar, având un orizont de acoperire de patru ani și o perspectivă pe termen mediu și lung.
Complementar celorlalte documente de planificare a apărării de la nivel național și departamental, Strategia militară se bazează pe respectarea Acordului politic național privind creșterea resurselor pentru apărare, pe implementarea prevederilor Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2026 și are în vedere influențele determinate de implementarea măsurilor de adaptare strategică a NATO. Înțelesul principalelor concepte și al termenilor folosiți în cuprinsul acestui document corespunde definițiilor prezentate în Ghidul Strategiei Naționale de Apărare a României.
CAPITOLUL II
Potențiale riscuri și amenințări de natură militară identificate
Evoluțiile în planul securității globale atestă revenirea la politica de forță, a amenințărilor și intervențiilor militare asupra unor state independente și suverane. Instrumentul militar continuă să rămână un mijloc de extindere a influenței, de apărare a intereselor naționale și de promovare a obiectivelor de politică externă. Cumulul de factori ce compun un mediu de securitate complex și extrem de dinamic impune aplicarea de măsuri pe mai multe planuri, în care cel militar redobândește relevanță.
Europa se află în fața unor provocări majore, cu implicații greu de prevăzut asupra securității sale. Pe de o parte, este necesară identificarea unei soluții coerente în fața acțiunilor Federației Ruse și a amenințărilor de natură hibridă, din ce în ce mai persistente la frontiera de est, iar pe de altă parte, se impune gestionarea valului de migranți proveniți din zonele de instabilitate din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, denumită în continuare MENA.
La nivel regional persistă unele stări de tensiune, determinate atât de tendința unor actori statali de a acționa în logica sferelor de influență, controlând zone de importanță strategică, cât și de menținerea vechilor dispute de natură etnică sau religioasă, separatiste, ori de contestare a frontierelor existente. Evoluția probabilă a acestor stări de tensiune în vecinătatea estică a României poate genera un potențial conflictual, cu impact major asupra securității țării noastre.
În perioada următoare, tendințele în mediul de securitate se vor înscrie, probabil, pe linia continuării eforturilor de stabilizare a zonelor afectate de conflicte cu diferite intensități, în contextul confruntării dintre actorii geopolitici importanți. Dimensiunea militară va constitui un element de bază în cadrul procesului de soluționare a problemelor din domeniul securității.
Riscurile și amenințările de natură militară la adresa securității României se manifestă pe mai multe planuri. În calitate de stat membru al NATO și UE avem obligația de a participa la asigurarea securității naționale și a aliaților. În același timp, la nivel regional, observăm destabilizarea situației de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre, denumită în continuare REMN, pe fondul acțiunilor desfășurate de Federația Rusă pentru consolidarea zonelor de influență, a fenomenului migrației și a instabilității din zona Balcanilor de Vest.
Dezvoltarea potențialului militar în vecinătatea estică a țării noastre, materializată în constituirea și dislocarea de capabilități moderne în proximitatea României, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare și înzestrare cu sisteme de armamente înalt-tehnologizate, precum și în creșterea numărului exercițiilor militare de amploare, desfășurate cu înștiințare în timp scurt sau chiar fără notificare, reprezintă cel mai important factor de risc militar la adresa securității naționale.
Instabilitatea din vecinătatea estică, prezentă în acțiunile destabilizatoare din Ucraina și conflictele înghețate din REMN, alături de manifestarea tendințelor autonomist-separatiste, care includ și elemente paramilitare, în regiuni cu o prezență semnificativă a minorităților, pot genera conflicte deschise în apropierea granițelor României.
Tensiunile interetnice și dezechilibrele economice în state aflate în zona Balcanilor de Vest sau în estul României pot conduce la reactivarea unor conflicte locale de mică intensitate, care se pot transforma în riscuri la adresa securității țării noastre.
Ineficiența măsurilor de control asupra fluxului migraționist provenit din MENA și a celor de integrare reală a refugiaților în societatea europeană poate afecta arhitectura de securitate comunitară în ansamblu, generând riscuri la adresa tuturor statelor membre UE, inclusiv asupra României.
Fenomenul terorist nu reprezintă, pentru moment, o amenințare directă, însă apropierea geografică de zonele în care acest fenomen se manifestă pregnant, precum și participarea țării noastre la acțiunile de stabilizare/reconstrucție din zone de conflict îi pot determina pe promotorii terorismului să înscrie România pe lista țintelor vizate.
Războiul hibrid, ca amenințare din partea unui adversar statal sau nonstatal, care utilizează vectorial și într-o manieră conjugată metode și mijloace convenționale și neconvenționale, poate reprezenta un risc major la adresa securității României.
Operațiile informaționale, ca modalitate eficientă de destabilizare a statelor-țintă, reprezintă un factor de risc aparte, prin capacitatea de a crea diviziuni în societate, de a slăbi încrederea în guvernele naționale și de a afecta coeziunea NATO și a UE.
Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor și materialelor nucleare, a armamentelor și mijloacelor letale neconvenționale continuă să reprezinte o amenințare semnificativă. Această amenințare este amplificată de capacitatea vectorilor actuali de a transporta la țintă atât încărcături convenționale, cât și dispozitive explozive chimice, biologice, radiologice sau nucleare. Similar, proliferarea sistemelor de lovire de înaltă precizie se menține ca preocupare a actorilor statali și nonstatali, procesul fiind facilitat de accesul la tehnologie.
Atacurile cibernetice sunt o categorie complexă de amenințări, prin dinamica accentuată, caracterul global, dificultatea identificării sursei atacului și a stabilirii măsurilor eficiente de contracarare. Țintele probabile ale acestor atacuri pot fi atât obiectivele de infrastructură critică civilă, cât și sistemele de comunicații și tehnologiile informatice din domeniul apărării.
Crima organizată transfrontalieră reprezintă o amenințare cu semnificații militare deoarece, într-un context specific, poate interfera cu operațiunile de tip militar prin modul de acțiune, prin efectele produse și prin conexiunile cu alte tipuri de riscuri și amenințări neconvenționale. România poate fi, concomitent, zonă de tranzit pentru persoane implicate în activități infracționale ca migrația ilegală sau traficul ilegal de armament și materiale cu dublă utilizare, dar și stat-țintă pentru un oponent având ca obiective inclusiv facilități militare de pe teritoriul național.
Cu toate că o agresiune militară în Europa prezintă o probabilitate scăzută, capacitatea declanșării unei astfel de agresiuni, potențată de realizarea capabilităților anti-acces și de interdicție zonală în bazinul Mării Negre, reprezintă principala amenințare la adresa securității României și a statelor din regiune.
În aceste condiții de manifestare a unor amenințări atât convenționale, cât și neconvenționale, sunt necesare întărirea capabilităților operaționale naționale, precum și dezvoltarea parteneriatelor strategice existente și a cooperării cu celelalte state membre ale NATO și ale UE, pentru gestionarea situațiilor cu potențial destabilizator.