În Monitorul Oficial nr. 369 din 13 mai a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 346/2016 privind limitarea conținutului de sulf din combustibilii lichizi prin care se reglementează condițiile de utilizare a anumitor combustibili lichizi, inclusiv combustibilii marini, în scopul reducerii emisiilor de dioxid de sulf, rezultate din arderea acestora, în vederea diminuării efectelor negative ale acestor emisii asupra sănătății populației și mediului.
În extras
Art. 1.
Prezenta hotărâre reglementează condițiile de utilizare a anumitor combustibili lichizi, inclusiv combustibilii marini, în scopul reducerii emisiilor de dioxid de sulf, rezultate din arderea acestora, în vederea diminuării efectelor negative ale acestor emisii asupra sănătății populației și mediului.
Art. 2.
Reducerea emisiilor de dioxid de sulf, rezultate din arderea anumitor combustibili lichizi derivați din petrol, se realizează prin impunerea unor valori-limită pentru conținutul de sulf din combustibilii respectivi, ca o condiție pentru utilizarea acestora pe teritoriul României, inclusiv în marea teritorială și în zona economică exclusivă sau în zonele de control al poluării.
Art. 3.
(1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) combustibililor care se folosesc pentru cercetare și testare;
b) combustibililor destinați prelucrării înainte de arderea finală;
c) combustibililor destinați prelucrării în rafinării;
d) combustibililor utilizați de navele militare și de alte nave folosite în servicii militare;
e) combustibililor necesari asigurării siguranței unei nave sau pentru salvarea de vieți omenești pe mare;
f) combustibililor utilizați de o navă în urma unei avarii survenite la navă sau la echipamentul său, cu condiția de a se lua, cât mai urgent posibil, măsurile necesare pentru repararea navei și/sau a echipamentului, în vederea prevenirii ori minimizării excesului de emisii. Aceste prevederi nu se aplică dacă proprietarul sau comandantul a acționat cu intenția de a provoca daune ori din neglijență;
g) fără a aduce atingere prevederilor art. 9, combustibililor utilizați la bordul navelor care folosesc metode aprobate de reducere a emisiilor potrivit art. 12 și art. 13 alin. (1) și (2).
(2) Pentru situația prevăzută la alin. (1) lit. d), entitățile care administrează aceste nave adoptă măsuri corespunzătoare care să nu influențeze în mod negativ operațiunile sau capacitatea operațională a acestor nave, în măsura în care acest lucru este rezonabil și posibil, întrucât aceste nave acționează în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri.
Art. 4.
În sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) motorină – orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepția combustibilului marin, identificat conform pozițiilor tarifare de la 27101943 până la 27101948 și de la 27102011 până la 27102019 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1.754 al Comisiei din 6 octombrie 2015 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, sau orice combustibil lichid derivat din petrol, exclusiv combustibilul marin, din care mai puțin de 65% în volum, inclusiv pierderile, se distilează la 250°C și cel puțin 85% în volum, inclusiv pierderile, se distilează la 350°C, determinate prin metoda ASTM D 86; motorina definită în Hotărârea Guvernului nr. 928/2012 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei și de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu modificările și completările ulterioare, este exclusă din prezenta definiție. Motorina utilizată pentru motoarele nerutiere, precum și pentru tractoare este, de asemenea, exclusă din prezenta definiție;
b) combustibil marin – orice combustibil lichid derivat din petrol, inclusiv acei combustibili definiți în standardul ISO 8217 destinați a fi utilizați la bordul navelor, precum și orice combustibil lichid derivat din petrol destinat a fi utilizat la bordul navelor pentru navigația interioară prevăzute la art. 2 pct. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 332/2007 privind stabilirea procedurilor pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe mașini mobile nerutiere și a motoarelor secundare destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau de marfă și stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecției atmosferei, cu modificările și completările ulterioare, sau la bordul ambarcațiunilor de agrement, astfel cum sunt definite în Hotărârea Guvernului nr. 2.195/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață și/sau punere în funcțiune a ambarcațiunilor de agrement, atunci când navele respective se află pe mare;
c) combustibil diesel marin – orice combustibil marin astfel cum este definit de sortimentul DMB din tabelul I din standardul ISO 8217, cu excepția referinței la conținutul de sulf;
d) motorină marină – orice combustibil marin astfel cum este definit de sortimentele DMX, DMA și DMZ în tabelul I din standardul ISO 8217, cu excepția referinței la conținutul de sulf;
e) păcură – orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepția combustibilului marin, identificat conform pozițiilor tarifare de la 27101962 la 27101968, 27102031, 27102035 și 27102039 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1.754, sau orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepția combustibililor definiți la lit. a) și b), care prin comportarea la distilare prin metoda ISO 3045, echivalentă cu metoda ASTM D 86, se încadrează în categoria uleiurilor grele, mai puțin de 65% în volum distilă până la 250°C, inclusiv pierderile, și care sunt destinate utilizării drept combustibil;
f) MARPOL 73/78 – Convenția internațională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, cu modificările ulterioare;
g) anexa VI la MARPOL 73/78 – anexa intitulată „Reguli privind prevenirea poluării atmosferei de către nave”, inclusă în MARPOL 73/78 prin Protocolul din 1997, la care România a aderat prin Legea nr. 269/2006, cu modificările ulterioare;
h) zone de control al emisiei de SOx – zonele maritime definite de Organizația Maritimă Internațională – IMO în conformitate cu anexa VI la MARPOL 73/78;
i) nave de pasageri – navele care transportă mai mult de 12 pasageri, pasager considerându-se orice persoană de pe navă, cu excepția comandantului și membrilor echipajului, persoanelor angajate sau incluse în activitățile de bord și copiilor cu vârstă de sub un an;
j) servicii regulate – seriile de voiaje efectuate de navele de pasageri pentru deservirea traficului între aceleași sau mai multe porturi ori serii de voiaj dinspre și spre port, fără escale intermediare, conform unui orar publicat, ori efectuate cu o asemenea regularitate sau frecvență încât constituie un orar recunoscut;
k) nave militare – navele care aparțin forțelor armate ale unui stat, poartă însemnele exterioare care disting aceste nave în funcție de naționalitate, se află sub comanda unui ofițer împuternicit de către guvernul statului respectiv și al cărui nume apare în lista de serviciu corespunzătoare sau în echivalentul acesteia și are un echipaj la bord care se află în serviciul regulat al forțelor armate;
l) nave acostate la dană – navele care sunt legate sau ancorate în siguranță într-un port românesc sau într-un port din alt stat membru al Uniunii Europene pe perioada încărcării, descărcării ori când efectuează o escală, inclusiv timpul petrecut atunci când nu sunt angajate în operațiuni de manipulare a mărfurilor;
m) introducere pe piață – vânzarea sau punerea la dispoziție, pe teritoriul României ori pe teritoriul oricărui stat membru al Uniunii Europene, unei terțe persoane contra cost sau gratuit, a combustibililor marini pentru combustie la bordul navelor. Este exceptată furnizarea sau punerea la dispoziție a combustibililor marini pentru export, aflați în tancurile de marfă ale navei;
n) metodă de reducere a emisiilor – orice echipament, material, dispozitiv sau aparat de montat pe o navă sau o altă procedură, combustibil alternativ sau metodă de conformare, folosită/folosit ca alternativă la îndeplinirea de către combustibilul marin cu conținut redus de sulf a cerințelor din prezenta hotărâre, care este verificabilă, cuantificabilă și implementabilă;
o) metoda ASTM D 86 – metoda prevăzută de către Societatea Americană pentru Testare și Materiale în ediția din 1976 privind definițiile și specificațiile standard pentru produsele derivate din petrol și pentru lubrifianți, preluată prin Standardul român SR EN ISO 3405:2003;
p) instalație de ardere – orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidați în scopul utilizării energiei termice generate.
Art. 5.
(1) Se admite utilizarea numai a tipurilor de păcură al căror conținut de sulf nu depășește 1,00% în masă.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care autoritățile competente pentru protecția mediului dețin date corespunzătoare privind monitorizarea emisiilor provenite de la utilizarea păcurii în următoarele tipuri de instalații:
a) instalațiile de ardere care intră sub incidența prevederilor cap. III din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, care respectă valorile-limită ale emisiilor de dioxid de sulf pentru astfel de instalații, prevăzute în anexa nr. 5 din lege, sau instalațiile cărora, conform prevederilor Legii nr. 278/2013, nu le sunt aplicabile valorile-limită ale emisiilor de dioxid de sulf prevăzute în anexa nr. 5, dar pentru care media lunară a emisiilor de dioxid de sulf nu depășește 1.700 mg/Nm3 la un conținut de oxigen din gazele arse de 3% din volum în stare uscată;
b) instalațiile de ardere care nu intră sub incidența prevederilor de la lit. a), în cazul în care media lunară a emisiilor de dioxid de sulf rezultate din instalațiile respective nu depășește 1.700 mg/Nm3 la un conținut de oxigen din gazele arse de 3% din volum în stare uscată;
c) instalațiile de ardere din rafinării, în cazul în care media lunară a emisiilor de dioxid de sulf, luată ca medie a tuturor instalațiilor de ardere din rafinărie, indiferent de tipul de combustibil sau de combinația de combustibili utilizată, cu excepția instalațiilor prevăzute la lit. a), a turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, nu depășește 1.700 mg/Nm3 la un conținut de oxigen din gazele arse de 3% din volum în stare uscată.
(3) Exploatarea instalațiilor de ardere care utilizează păcură cu un conținut de sulf mai mare decât valoarea prevăzută la alin. (1) este permisă numai în condițiile deținerii autorizației/autorizației integrate de mediu, emisă de către autoritatea competentă pentru protecția mediului, care stabilește valorile-limită de emisie și condiții de monitorizare corespunzătoare a emisiilor.
Art. 6.
Se admite utilizarea, de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, numai a motorinelor în care conținutul de sulf nu depășește 0,10% în masă.
Art. 7.
(1) La bordul navelor care arborează pavilion român și care navighează sau operează în apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele de control al poluării aparținând statelor membre și care sunt incluse în zone de control al emisiilor de SOx este interzisă utilizarea combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește 0,10% în masă.
(2) La bordul navelor care arborează pavilion român și care navighează sau operează în apele teritoriale, zonele economice exclusive și zonele de control al poluării aparținând statelor membre și care nu sunt incluse în zone de control al emisiilor de SOx este interzisă utilizarea combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește în masă:
a) 3,50%, de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
b) 0,50%, de la data de 1 ianuarie 2020.
(3) La bordul navelor care navighează sau operează în apele maritime interioare, marea teritorială și zona economică exclusivă a României este interzisă utilizarea combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește în masă:
a) 3,50%, de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
b) 0,50%, de la data de 1 ianuarie 2020.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) și (6), art. 10 și art. 11, prevederile alin. (2) și (3) se aplică tuturor navelor, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, inclusiv acelor nave al căror voiaj a început într-un port din afara Uniunii Europene.
(5) Datele de aplicare a prevederilor alin. (1) sunt următoarele:
a) de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru zona Mării Baltice prevăzută în Regula 14(3) a) din anexa VI la MARPOL 73/78;
b) de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau 12 luni de la intrarea în vigoare a desemnării IMO, pentru zona Mării Nordului;
c) 12 luni de la intrarea în vigoare a desemnării, pentru oricare alte zone maritime, inclusiv porturile pe care IMO le desemnează ulterior ca zone pentru controlul emisiilor de SOx, în conformitate cu Regula 14(3) b) din anexa VI la MARPOL 73/78.
(6) La bordul navelor de pasageri, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, care operează în serviciu regulat între un port românesc și orice port al Uniunii Europene și care navighează în apele maritime interioare, marea teritorială și zona economică exclusivă a României este interzisă, până la data de 1 ianuarie 2020, utilizarea combustibililor marini al căror conținut de sulf depășește 1,50% în masă.
(7) Orice navă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, care intră într-un port românesc este obligată să aibă jurnalul de bord corect completat, inclusiv cu privire la operațiunile de schimbare a combustibilului.
(8) Administratorii porturilor sau terminalelor se asigură de disponibilitatea combustibililor marini care sunt în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri și informează Autoritatea Navală Română asupra disponibilității acestora. Autoritatea Navală Română, prin Ministerul Transporturilor, informează Comisia Europeană asupra disponibilității unor astfel de combustibili marini în porturile și terminalele amplasate pe teritoriul României.
(9) Dacă identifică o navă care nu respectă standardele pentru combustibili marini în conformitate cu prezenta hotărâre, Autoritatea Navală Română este îndreptățită să solicite reprezentanților navei:
a) să prezinte un istoric al acțiunilor întreprinse în încercarea de a asigura conformarea; și
b) să furnizeze dovada faptului că a încercat să cumpere combustibil marin care este conform prezentei hotărâri în concordanță cu planul său de voiaj și, dacă nu a fost făcut disponibil conform planului, au fost realizate încercări de a localiza surse alternative pentru asemenea combustibili marini și că, în ciuda eforturilor maxime realizate pentru a obține combustibil marin care este conform prezentei hotărâri, nu a fost disponibil pentru achiziție niciun asemenea combustibil.
(10) Autoritatea Navală Română nu trebuie să ceară unei nave să se abată de la voiajul planificat sau să întârzie în mod nejustificat voiajul pentru a se conforma prevederilor prezentei hotărâri.
(11) În cazul în care nava furnizează informațiile prevăzute la alin. (9), Autoritatea Navală Română trebuie să ia în considerare toate circumstanțele relevante și dovezile prezentate pentru a stabili măsurile care trebuie luate, inclusiv aceea de a nu lua nicio măsură împotriva respectivei nave.
(12) Navele notifică autoritatea din statul al cărui pavilion îl arborează și autoritatea competentă din portul de destinație atunci când nu pot achiziționa combustibil marin conform prezentei hotărâri.
(13) Autoritatea Navală Română, prin Ministerul Transporturilor, informează Comisia Europeană ori de câte ori o navă a prezentat dovezi privind indisponibilitatea combustibilului marin conform cu prevederile prezentei hotărâri.
(14) În conformitate cu Regula 18 din anexa VI la MARPOL 73/78, Autoritatea Navală Română trebuie :
a) să țină evidența furnizorilor de combustibili marini în registrul prevăzut de lege;
b) să se asigure că furnizorul specifică în nota de livrare a buncherului conținutul de sulf al tuturor combustibililor marini livrați, nota fiind însoțită de o probă sigilată purtând semnătura reprezentantului navei care face recepția;
c) să ia măsuri adecvate împotriva furnizorilor de combustibili marini în legătură cu care s-a constatat că livrează combustibili care nu corespund cu specificația menționată pe nota de livrare a buncherului;
d) să asigure aplicarea unor măsuri de remediere pentru a pune în conformitate cu specificația orice combustibil marin neconform.
(15) Dispozițiile alin. (14) lit. b) și c) se includ de către Autoritatea Navală Română în criteriile de autorizare și condițiile de funcționare a furnizorilor de combustibili marini.