Norme tehnice privind solicitarea, emiterea şi punerea în aplicare a deciziilor privind informaţiile de origine obligatorii în România

Prevederile prezentelor norme tehnice sunt aplicabile la solicitarea, emiterea şi punerea în aplicare a deciziilor privind informaţiile de origine obligatorii în România.

În sensul prezentelor norme tehnice, termenii de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) IOO – informaţie de origine obligatorie;

b) EORI – numărul de înregistrare şi de identificare a operatorilor economici;

c) TARIC-RO – bază de date care conţine atât măsuri tarifare şi netarifare unionale, cât şi naţionale, aplicabile la efectuarea operaţiunilor de import şi export;

d) taxe la import şi alte taxe – taxe vamale şi alte măsuri tarifare prevăzute la import de legislaţia agricolă sau comercială ori de alte dispoziţii ale Uniunii, taxa pe valoarea adăugată şi accizele datorate la importul mărfurilor.

Cererea pentru emiterea unei decizii privind IOO, întocmită în conformitate cu cerinţele în materie de date prevăzute în titlurile I şi III din anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446 se comunică pe suport hârtie Direcţiei Generale a Vămilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(1) Decizia privind IOO emisă de Direcţia Generală a Vămilor se redactează folosind formularul prevăzut în anexa 12-02 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 şi se comunică titularului pe suport hârtie.

(2) Orice eveniment ulterior care ar putea afecta cererea sau decizia iniţială se comunică pe suport hârtie între solicitantul, respectiv titularul deciziei privind IOO şi Direcţia Generală a Vămilor.

Cererea pentru emiterea unei decizii privind IOO este acceptată de Direcţia Generală a Vămilor dacă sunt respectate prevederile art. 33 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii, art. 11 şi art. 19 alin. (1) şi (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446, art. 16 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 şi în condiţiile următoare:

a) solicitantul şi, dacă este cazul, reprezentantul acestuia sunt înregistraţi în conformitate cu art. 9 din Codul vamal al Uniunii şi numărul EORI este indicat în cerere;

b) cererea este formulată în limba română;

c) în situaţia în care solicitantul este reprezentat conform art. 18 şi 19 din Codul vamal al Uniunii, cererea este însoţită de un exemplar al contractului respectiv, o procură sau orice alt document care atestă împuternicirea pentru statutul de reprezentant vamal.

Cererea pentru emiterea unei decizii privind IOO se datează şi se semnează de persoana care o depune, precizându-se funcţia deţinută de semnatar. Prin semnarea şi depunerea cererii se consideră că solicitantul este de acord ca toate datele din decizie, inclusiv fotografii, imagini şi broşuri, cu excepţia informaţiilor confidenţiale, să fie făcute publice pe site-ul internet al Comisiei.

În termen de 30 de zile de la data primirii, Direcţia Generală a Vămilor comunică solicitantului faptul că cererea a fost acceptată sau condiţiile care nu sunt întrunite pentru acceptarea acesteia. În situaţia din urmă, un nou termen de 30 de zile curge de la data la care solicitantul comunică informaţiile necesare pentru ca cererea să fie acceptată.

(1) Direcţia Generală a Vămilor comunică solicitantului decizia privind IOO în termen de 120 de zile de la data la care cererea a fost acceptată.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se prelungeşte corespunzător prevederilor art. 13 şi 20 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446 în situaţiile în care Direcţia Generală a Vămilor:

a) constată că este necesar ca solicitantul să furnizeze informaţii suplimentare pentru luarea unei decizii;

b) constată că pentru luarea deciziei este necesară consultarea unei autorităţi competente din alt stat membru;

c) dispune efectuarea sau este informată de unităţile din subordine sau de alte autorităţi competente că sunt efectuate investigaţii, ca urmare a existenţei unor motive serioase de suspectare a încălcării legislaţiei vamale;

d) este notificată de Comisia Europeană cu privire la suspendarea procesului de luare a deciziilor IOO.

(3) Solicitantul este informat de Direcţia Generală a Vămilor cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii în termen de 30 de zile de la data constatării uneia din situaţiile prevăzute la alin. (2). Informarea conţine motivele prelungirii termenului, cu excepţia situaţiei în care divulgarea motivului prevăzut la alin. (2) lit. c) ar putea compromite investigaţiile.

(1) Direcţia Generală a Vămilor emite decizia privind IOO în conformitate cu cerinţele în materie de date prevăzute în titlurile I şi II din anexa A la Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446.

(2) Mărfurile trebuie descrise în decizia privind IOO cu suficiente detalii pentru a permite recunoaşterea lor fără niciun dubiu şi stabilirea cu uşurinţă a unei legături între acestea şi mărfurile prezentate pentru vămuire, în scopul facilitării şi simplificării controlului vamal.

Sub rezerva art. 34 din Codul vamal al Uniunii, decizia privind IOO este valabilă pe o perioadă de trei ani de la data de începere a valabilităţii indicată în decizie.

Pentru punerea în aplicare a unei decizii IOO în cadrul unui regim vamal, aceasta se ataşează la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile care fac obiectul formalităţilor vamale. În caseta 44 a declaraţiei vamale se menţionează:

a) codul de document atribuit deciziei privind IOO în baza de date TARIC-RO;

b) numărului de referinţă al deciziei privind IOO.

(1) În cazul în care Direcţia Generală a Vămilor decide, în urma cererii formulate de titular şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 34 alin. (9) din Codul vamal al Uniunii, să acorde o perioadă de utilizare prelungită a unei decizii privind IOO care a fost revocată sau care a încetat să mai fie valabilă, notifică titularului o nouă decizie de utilizare prelungită a deciziei privind IOO în care sunt indicate, în plus sau diferit faţă de decizia privind IOO iniţială:

a) data de sfârşit a perioadei de utilizare prelungită;

b) data şi numărul de înregistrare al cererii prin care se solicită utilizarea prelungită;

c) locul şi data emiterii deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO.

(2) Modelul notificării este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme tehnice.

(3) În notificarea privind emiterea deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO, al cărei model este prevăzut în anexă, Direcţia Generală a Vămilor indică:

a) titularul deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO;

b) numărul de referinţă a deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO;

c) data de sfârşit a valabilităţii deciziei privind IOO iniţială;

d) data de sfârşit a perioadei de utilizare prelungită;

e) cantitatea maximă de mărfuri care poate fi vămuită în perioada de utilizare prelungită;

f) statul membru sau statele membre în care mărfurile pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită;

g) codul de document atribuit notificării în baza de date TARIC-RO.

(4) Pentru punerea în aplicare a unei decizii de utilizare prelungită a deciziei privind IOO în cadrul unui regim vamal, aceasta se ataşează la declaraţia vamală. În caseta 44 a declaraţiei vamale se menţionează:

a) codul de document atribuit deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO şi codul de document atribuit notificării în baza de date TARIC-RO;

b) numărul de referinţă al deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO şi numărul de înregistrare la Direcţia Generală a Vămilor al notificării.

(5) Biroul vamal la care se prezintă o decizie de utilizare prelungită a deciziei privind IOO ia următoarele măsuri:

a) operează pe versoul notificării referinţele declaraţiei vamale şi cantitatea înscrisă în aceasta pentru care s-a acordat utilizarea prelungită;

b) în situaţia în care decizia de utilizare prelungită a deciziei privind IOO este emisă de Direcţia Generală a Vămilor şi este valabilă şi pe teritoriul altor state membre sau este emisă de o autoritate vamală din alt stat membru şi este valabilă şi pe teritoriul României, ia măsurile necesare, dacă este cazul, de constituire a unei garanţii. Garanţia se constituie în cazul în care taxele la import şi alte taxe prevăzute pentru ţara din care sunt originare în prezent mărfurile sunt mai mari decât taxele la import şi alte taxe prevăzute pentru ţara de origine indicată în decizia de utilizare prelungită a deciziei privind IOO. Cuantumul garanţiei este egal cu diferenţa acestor taxe;

c) informează de îndată Direcţia Generală a Vămilor cu privire la titularul deciziei şi cantitatea de mărfuri înscrisă în declaraţia vamală, furnizând, atunci când este cazul, şi o copie a deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO emisă de o autoritate vamală din alt stat membru şi valabilă pe teritoriul României;

d) ia măsurile necesare de regularizare a situaţiei cu privire la garanţia constituită potrivit lit. b), de îndată şi în conformitate cu răspunsul comunicat de Direcţia Generală a Vămilor în urma informării sale potrivit lit. c).

(6) Direcţia Generală a Vămilor, ca urmare a informării sale de către biroul vamal, potrivit alin. (5) lit. c), ia următoarele măsuri:

a) iniţiază de îndată procedura de consultare a autorităţilor vamale competente din statele membre în care este emisă şi/sau valabilă decizia de utilizare prelungită a deciziei privind IOO, informându-le cu privire la cantitatea utilizată în declaraţia vamală şi solicitând informaţii cu privire la existenţa disponibilului cantităţii utilizate şi la dreptul titularului de a utiliza decizia pe teritoriul României;

b) informează biroul vamal cu privire la dreptul titularului de a utiliza prelungit decizia privind IOO, în conformitate şi de îndată ce primeşte răspunsul autorităţilor consultate.

Verificarea respectării caracterului obligatoriu al deciziilor privind IOO şi al deciziilor de utilizare prelungită a deciziilor privind IOO se efectuează periodic de Direcţia Generală a Vămilor. Rezultatele verificării sunt luate în considerare în cadrul activităţii de control ulterior acordării liberului de vamă, în conformitate cu art. 48 din Codul vamal al Uniunii.

În scopul verificării utilizării prelungite, titularii deciziilor de utilizare prelungită a deciziilor privind IOO emise de Direcţia Generală a Vămilor transmit acesteia, în termen de 10 zile de la data de sfârşit a valabilităţii acestora, următoarele informaţii:

a) numărul de referinţă al deciziei de utilizare prelungită a deciziei privind IOO;

b) statele membre în care au beneficiat de utilizarea prelungită a deciziei;

c) numărul de referinţă al declaraţiilor vamale aferente mărfurilor care au beneficiat de utilizarea prelungită a deciziei;

d) cantităţile utilizate corespunzător fiecărei declaraţii vamale.

(1) Împotriva deciziei privind IOO, titularul acesteia poate introduce o acţiune în contencios administrativ, cu respectarea procedurii prealabile la Direcţia Generală a Vămilor, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care solicitantul a depus o cerere pentru a obţine o decizie privind IOO şi nu a obţinut o decizie privind cererea respectivă în termenul legal.