În Monitorul Oficial nr. 251 din 5 aprilie a.c. a fost publicată Hotărârea nr. 27/2016 a Camerei Auditorilor Financiari din România pentru aprobarea Normelor privind buna reputație a auditorului financiar.
În extras
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1.
(1) Prezentele norme stabilesc criteriile pentru definirea bunei reputații a auditorului financiar, membru al Camerei Auditorilor Financiari din România (Camera), precum și condițiile și procedura de retragere a autorizării auditorului financiar, membru al Camerei, dacă buna reputație a acestuia a fost compromisă.
(2) Prezentele norme se aplică membrilor Camerei, auditori financiari, persoane fizice, care din punct de vedere al exercitării profesiei pot fi activi sau nonactivi și persoane juridice.
Art. 2.
(1) Buna reputație, în sensul prezentelor norme, reprezintă o condiție de dobândire și de menținere a calității de auditor financiar, membru al Camerei.
(2) Retragerea autorizării auditorului financiar ca urmare a compromiterii bunei reputații implică retragerea calității de membru al Camerei.
CAPITOLUL II
Criteriile de bună reputație
Art. 3.
(1) Buna reputație a unui auditor financiar, persoană fizică sau juridică, se analizează în funcție de îndeplinirea următoarelor criterii:
a) nu a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție;
b) nu a fost luată față de persoana fizică o măsură preventivă privativă sau restrictivă de libertate în cadrul unui proces penal, în cazul în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție;
c) persoanei fizice nu i-a fost aplicată pedeapsa complementară și/sau pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării activității de audit financiar;
d) persoanei fizice nu i-a fost aplicată măsura de siguranță prin care i s-a interzis exercitarea profesiei de auditor financiar;
e) nu a fost sancționat disciplinar sau administrativ de către alte autorități, instituții sau organisme române ori străine din domeniul financiar-contabil, pentru aspecte de natură profesională;
f) nu i-au fost aplicate restricții pentru a desfășura activități în domeniul financiar-contabil de către autorități, instituții sau organisme române sau străine din domeniul financiar-contabil.
(2) În înțelesul alin. (1) lit. e), sancțiunile disciplinare sau administrative aplicate auditorului financiar de către alte autorități, instituții sau organisme române ori străine din domeniul financiar-contabil cuprind acele sancțiuni aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri/fapte de natură a aduce atingere exercitării unei activități din punct de vedere profesional.
Art. 4.
(1) Persoanele fizice și persoanele juridice care solicită autorizarea ca auditor financiar, dobândirea calității de membru al Camerei și înscrierea în Registrul public trebuie să aibă o bună reputație.
(2) Persoanele fizice și persoanele juridice depun, la solicitarea autorizării ca auditor financiar și dobândirii calității de membru al Camerei, cazierul judiciar, o declarație pe propria răspundere cu privire la respectarea situațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), conform formularului prevăzut în anexa, care face parte integrantă din prezentele norme, precum și documentele prevăzute de reglementările Camerei.
Art. 5.
(1) Consiliul Camerei respinge cererile de autorizare a persoanelor fizice sau juridice și de înscriere ca membru al Camerei, în cazul în care se constată că o persoană nu are o bună reputație, în sensul art. 3 alin. (1).
(2) În situația prevăzută la alin. (1) Camera comunică în scris, cu confirmare de primire, solicitantului hotărârea motivată a Consiliului Camerei și restituie acestuia, în termen de 30 (treizeci) de zile, jumătate din sumele achitate la depunerea cererii de autorizare și înscriere ca membru al Camerei.
CAPITOLUL III
Retragerea autorizării și suspendarea calității de membru al Camerei, în cazul compromiterii bunei reputații a auditorului financiar
SECȚIUNEA 1
Condițiile compromiterii bunei reputații
Art. 6.
(1) Buna reputație a unui auditor financiar, membru al Camerei, este compromisă în următoarele cazuri:
a) dacă auditorul financiar este condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție, pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b) dacă auditorului financiar i-a fost aplicată, prin hotărâre definitivă de condamnare, pedeapsa complementară și/sau pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării activității de audit financiar;
c) dacă auditorului financiar i-a fost aplicată, prin hotărâre definitivă, măsura de siguranță prin care i s-a interzis exercitarea profesiei de auditor financiar.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) retragerea autorizării auditorului financiar este obligatorie.
Art. 7.
(1) Consiliul Camerei analizează dacă buna reputație a unui auditor financiar, membru al Camerei, este compromisă în vreunul dintre următoarele cazuri:
a) dacă auditorul financiar a fost sancționat disciplinar sau administrativ de către alte autorități, instituții sau organisme române ori străine din domeniul financiar-contabil, pentru aspecte de natură profesională, în situația în care efectele sancțiunii nu au încetat;
b) i-au fost aplicate restricții pentru a desfășura activități în domeniul financiar-contabil de către autorități, instituții sau organisme române ori străine din domeniul financiar-contabil, în situația în care efectele restricției nu au încetat.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) autorizarea auditorului financiar se retrage, dacă se constată în concret, de la caz la caz, că buna reputație a auditorului financiar a fost compromisă.
Art. 8.
(1) În următoarele cazuri pot exista suspiciuni cu privire la compromiterea bunei reputații a unui auditor financiar, membru al Camerei:
a) dacă auditorul financiar este condamnat printr-o hotărâre nedefinitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție;
b) dacă față de auditorul financiar, persoană fizică, a fost luată o măsură preventivă privativă sau restrictivă de libertate în cadrul unui proces penal, în cazul în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție.
(2) Consiliul Camerei analizează cazurile prevăzute la alin. (1) și, ca măsură de prevenție, poate dispune prin hotărâre suspendarea calității de membru al Camerei și, implicit, a dreptului de exercitare a profesiei:
a) până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, în situația prevăzută la alin. (1) lit. a);
b) până la încetarea măsurii preventive privative sau restrictive de libertate sau a menținerilor și prelungirilor ulterioare, în situația prevăzută la alin. (1) lit. b).
SECȚIUNEA a 2-a
Procedura retragerii autorizării auditorului financiar și suspendarea calității de membru al Camerei
Art. 9.
(1) Membrii Camerei, persoane fizice, care din punctul de vedere al exercitării profesiei sunt activi sau nonactivi, și persoane juridice, au obligația de a transmite anual Departamentului servicii pentru membri din cadrul Camerei (DSM), până la data de 31 martie, o declarație pe propria răspundere cu privire la respectarea criteriilor de bună reputație prevăzute la art. 3 alin. (1), conform formularului prevăzut în anexă.
(2) Membrii Camerei, persoane fizice și juridice, au obligația să notifice DSM dacă nu mai îndeplinesc vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 3 alin. (1), în termen de 10 (zece) zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de situația respectivă.
Art. 10.
(1) Procedura de retragere a autorizării auditorului financiar în situația compromiterii bunei reputații sau de suspendare a calității de membru al Camerei, după caz, se declanșează în urma unei sesizări adresate Camerei sau prin autosesizare.
(2) Sesizarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
a) numele, prenumele și domiciliul sau denumirea, sediul și reprezentantul legal al autorului sesizării, după caz;
b) numele, prenumele sau denumirea auditorului financiar pentru care s-a transmis sesizarea, după caz, precum și domiciliul sau sediul profesional al auditorului financiar, dacă este cunoscut;
c) indicarea criteriului de bună reputație care nu este îndeplinit de auditorul financiar;
d) dovezile pe care se sprijină sesizarea;
e) semnătura autorului sesizării.
(3) Procedura de retragere a autorizării auditorului financiar în situația compromiterii bunei reputații sau suspendarea calității de membru al Camerei, după caz, se declanșează prin autosesizare, în cazul în care Camera deține informații că un auditor financiar se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 6, 7 sau 8.
(4) În cazul autosesizării se întocmește un referat care cuprinde cel puțin următoarele:
a) numele, prenumele sau denumirea auditorului financiar pentru care se propune declanșarea procedurii de retragere a autorizării, în baza autosesizării, sau suspendarea calității de membru al Camerei, după caz, precum și domiciliul sau sediul profesional al auditorului financiar, dacă este cunoscut;
b) indicarea criteriului de bună reputație care nu este îndeplinit de auditorul financiar;
c) informațiile obținute de către departamentele de specialitate din cadrul CAFR, precum și orice alte documente sau înscrisuri pe care se sprijină autosesizarea.
(5) În baza informațiilor obținute Camera se autosesizează și poate declanșa procedura de retragere a autorizării auditorului financiar sau de suspendare a calității de membru al Camerei, după caz, prin ordin al președintelui Camerei în baza referatului întocmit conform alin (4).
(6) Pe parcursul procedurii de retragere a autorizării sau de suspendare a calității de membru al Camerei, auditorul financiar poate fi asistat sau reprezentat de un avocat.
Art. 11.
(1) Cercetarea cazurilor care pot compromite buna reputație a unui auditor financiar, membru al Camerei, ca urmare a unei sesizări sau autosesizări, conform art. 10, este de competența Departamentului de etică, conduită profesională și investigații (DECPI).
(2) După primirea sesizării, DECPI verifică dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 alin. (2). În cazul în care DECPI constată că sesizarea nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 alin. (2), solicită în scris remedierea acestora, stabilind un termen pentru îndeplinirea măsurilor dispuse. În cazul în care autorul sesizării nu transmite completările solicitate în termenul stabilit, sesizarea se clasează.
(3) Sesizările nesemnate sau anonime se clasează.
(4) Dacă sesizarea privește alte cazuri decât cele prezentate la art. 6-8, DECPI clasează sesizarea și informează despre aceasta autorul sesizării.
(5) În cazul în care sesizarea respectă toate condițiile prevăzute la art. 10 alin (2), DECPI declanșează procedura de cercetare a cazului.
(6) Sesizările clasate pot sta la baza unei autosesizări.