Decizia Î.C.C.J. nr. 2/2016. Concurs de infracțiuni săvârșit de un minor

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării:

Prin Încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 44.339/215/2014, Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: „Dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârșește, în timpul minorității, un concurs de infracțiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor din cadrul concursului de infracțiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracțiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracțiunile din cadrul concursului de infracțiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât și în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate”.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 44.339/215/2014 al Curții de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori:

Prin Sentința penală nr. 1.185 din 31 martie 2015 a Judecătoriei Craiova – Secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 44.339/215/2014, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art. 120 din Codul penal, aplicarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni față de inculpatul N.D.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 113 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 129 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 114 alin. (2) lit. b) din Codul penal și art. 124 din Codul penal, a instituit față de inculpatul N.D.F. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și art. 113 și următoarele din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, precum și pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus față de inculpat măsura educativă a asistării zilnice prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale amintite anterior.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 16 noiembrie 2013, în jurul orei 17,00, inculpatul N.D.F. a condus autoturismul mamei sale, N.D.E., fără acordul acesteia, pe drumurile publice.

În urma verificărilor efectuate, polițiștii au constatat că inculpatul N.D.F. are vârsta de 17 ani și nu posedă permis de conducere.

În ce privește legea penală mai favorabilă, prima instanță a reținut că aceasta este noul Cod penal, care stabilește că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă, dispoziție mai favorabilă inculpatului, raportat la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevedea doar pedeapsa închisorii pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere.

A mai reținut instanța de fond că prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în baza art. 120 din Codul penal, aplicarea măsurii educative a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni față de inculpatul N.D.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 113 Codul penal și art. 5 din Codul penal.

La alegerea măsurii educative pe care a aplicat-o inculpatului N.D.F. în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) din Codul penal – fapta din prezenta cauză fiind concurentă cu infracțiunea de furt calificat ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, – prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 115 alin. (2) raportat la art. 74 din Codul penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, perseverența infracțională manifestată de inculpat, concluziile referatului de evaluare, atitudinea inculpatului, de dezinteres, față de acuzațiile aduse, riscul mare de repetare a conduitei infracționale, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, prezentarea acestuia în fața instanței de judecată, atitudinea sinceră manifestată.

Față de cele menționate, apreciind că o măsură educativă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului, în temeiul art. 129 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 114 alin. (2) lit. b) din Codul penal și art. 124 din Codul penal, prima instanță a aplicat acestuia măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de un an pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal și art. 113 și următoarele din Codul penal, pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, precum și pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus față de inculpat măsura educativă a asistării zilnice prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare.

Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, respectiv mențiunile Biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova, Curtea de Apel a constatat că măsura educativă a asistării zilnice dispusă prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 34.503/215/2013, definitivă prin neapelare, a fost pusă în executare la data de 20 iunie 2014, fiind executată în perioada 20 iunie 2014-19 octombrie 2014, astfel că la data sesizării Judecătoriei Craiova prin rechizitoriul din prezenta cauză, 17 decembrie 2014, măsura educativă anterior dispusă era executată integral.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul N.D.F.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 44.339/215/2014.

La termenul din data de 23 octombrie 2015 a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea dezlegare chestiunii de drept: „Dacă, în cazul în care un inculpat minor săvârșește, în timpul minorității, un concurs de infracțiuni, fiind ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor din cadrul concursului de infracțiuni, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracțiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracțiunile din cadrul concursului de infracțiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate se scade din durata noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni sau se va dispune executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât și în cazul aplicării unei măsuri educative privative de libertate.”

III. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiune de drept a cărei dezlegare se solicită

Ambii membrii ai completului de judecată învestit cu soluționarea apelului au considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (3) din Codul penal, întrucât prima instanță a fost sesizată după executarea măsurii educative neprivative de libertate dispuse prin Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Craiova și că sunt aplicabile dispozițiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, întrucât inculpatul minor nu s-a aflat pe parcursul judecății în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Unul dintre membrii completului de judecată a considerat că în această situație, după aplicarea unei singure măsuri educative pentru ambele infracțiuni săvârșite în concurs în timpul minorității, durata măsurii educative neprivative de libertate deja executate la data sesizării din nou a instanței se va scădea din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate aplicate conform dispozițiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal.

În cazul în care durata măsurii educative deja executate nu s-ar scădea din durata măsurii educative aplicate pentru toate faptele, s-ar ajunge la situația în care minorul ar executa mai multe măsuri educative, deși, potrivit art. 129 alin. (1) din Codul penal, ar fi stabilită în final o singură măsură educativă pentru toate faptele.

Opinia celuilalt membru al completului a fost în sensul că măsura educativă deja executată nu se va scădea din durata măsurii educative aplicate conform art. 129 alin. (1) din Codul penal pentru toate faptele ce fac parte din concursul de infracțiuni, întrucât legiuitorul nu a prevăzut dispoziții privind deducerea măsurilor educative neprivative de libertate.

IV. Punctele de vedere ale procurorului și părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apărătorul inculpatului N.D.F. a arătat că, din punctul său de vedere, perioada deja executată a măsurii educative neprivativă de libertate dispuse pentru una din faptele petrecute în timpul minorității trebuie scăzută din noua măsură educativă ce se aplică, atât în cazul în care se aplică o măsură neprivativă, cât și în cazul în care se aplică o măsură privativă de libertate.

Reprezentantul Ministerului Public a opinat că perioada deja executată a măsurii educative neprivative de libertate dispuse pentru una din faptele petrecute în timpul minorității nu trebuie scăzută din noua măsură educativă ce se aplică, atât în cazul în care se aplică o măsură neprivativă, cât și în cazul în care se aplică o măsură privativă de libertate, pentru că nu există dispoziție legală în acest sens.

De asemenea, procurorul a mai arătat că dispoziții legale există doar în ceea ce privește măsurile educative privative de libertate, referindu-se la art. 127 din Codul penal, care precizează că se aplică în mod corespunzător art. 71 și art. 73 din Codul penal.

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, precum și jurisprudența atașată acestora, ce au fost transmise instanței supreme, referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

În opinia majoritară s-a apreciat că durata măsurii educative deja executate nu se scade din durata măsurii educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni, dispunându-se executarea integrală a noii măsuri educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni, atât în cazul aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, cât și în cazul aplicării unei măsuri privative de libertate, întrucât Codul de procedură penală nu prevede o dispoziție în sensul deducerii duratei măsurii educative deja executate.

În opinia minoritară s-a apreciat că durata măsurii educative deja executate, indiferent dacă a fost privativă sau neprivativă de libertate, trebuie scăzută din durata noii măsuri educative aplicate în cazul concursului de infracțiuni.

Instanțele la care au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie, în sensul opiniilor conturate, sunt: Curtea de Apel București (Judecătoria Turnu Măgurele, Sentința penală nr. 123 din 19 august 2015, Dosar nr. 1.303/329/2015); Curtea de Apel Constanța; Curtea de Apel Craiova (Judecătoria Craiova, Sentința penală nr. 2.626 din 24 aprilie 2014, Dosar nr. 34.503/215/2013); Curtea de Apel Galați; Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Cluj, Tribunalul Maramureș, Sentința nr. 827 din 25.06.2015 a Judecătoriei Baia Mare, Dosar nr. 1.986/182/2015; Sentința nr. 229 din 23.09.2015 a Judecătoriei Zalău, Dosar nr. 6.807/337/2014*; Sentința nr. 86 din 17.03.2015 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 3.218/265/2013; Sentința nr. 124 din 18.06.2014 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 139/265/2014; Sentința nr. 278 din 20.07.2015 a Judecătoriei Năsăud, Dosar nr. 167/265/2014, Decizia penală nr. 858/A din 11.06.2014 a Curții de Apel Cluj, Dosar nr. 3.218/265/2013; Decizia penală nr. 687/A din 01.09.2014 a Curții de Apel Cluj, Dosar nr. 139/265/2014; Judecătoria Turda); Curtea de Apel Brașov (Judecătoria Brașov, Sentința penală nr. 2.294/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 470/Ap din 19.06.2015, Decizia penală nr. 345 din 4.05. 2015, Dosar nr. 749/338/2014, Sentința penală nr. 1.977 din 9 noiembrie 2015); Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Suceava, Sentința penală nr. 470 din 10.12.2014, Dosar nr. 10.958/314/2013).

Instanțele la care nu au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie: Curtea de Apel București (Tribunalul București, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Sector 1, Judecătoria Sector 2, Judecătoria Sector 3, Judecătoria Sector 4, Judecătoria Sector 6); Curtea de Apel Bacău (Tribunalul Neamț, Judecătoria Piatra-Neamț, Judecătoria Bacău); Curtea de Apel Iași; Curtea de Apel Suceava; Curtea de Apel Brașov (Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Judecătoria Făgăraș, Tribunalul Covasna, Judecătoria Sfântu Gheorghe, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Întorsura Buzăului, Judecătoria Rupea, Judecătoria Zărnești); Curtea de Apel Timișoara (Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Arad, Judecătoria Arad); Curtea de Apel Târgu Mureș (Tribunalul Mureș, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Toplița); Curtea de Apel Iași (Judecătoria Iași); Curtea de Apel Oradea; Curtea de Apel Pitești; Curtea de Apel Ploiești; Curtea de Apel Bacău.

VI. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, până la data depunerii raportului de către judecătorul-raportor, 7 ianuarie 2016, fiind transmis un punct de vedere de către Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care este în sensul următor:

În cazul în care un inculpat minor săvârșește, în timpul minorității, un concurs de infracțiuni și este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracțiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracțiunile din cadrul concursului de infracțiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate:

a) se scade din durata măsurii educative aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni atunci când măsura educativă rezultantă este de aceeași specie;

b) va fi avută în vedere doar la stabilirea speciei și/sau duratei măsurii educative rezultante atunci când aceasta din urmă este diferită ca specie de cea deja executată.

Argumentele invocate în sprijinul opiniei exprimate sunt următoarele:

Principiul general acceptat în materia sancționării concursului de infracțiuni este acela potrivit căruia în situația în care infracțiunile concurente nu sunt judecate împreună, inculpatului nu i se poate crea o situație mai grea decât in ipoteza în care infracțiunile ar fi fost judecate în cadrul aceluiași proces.

Judecarea separată, indiferent de motivele care au condus la ea, nu poate fi imputată inculpatului și nu îi poate agrava situația. De aceea, soluția la care se ajunge în caz de judecare separată trebuie să fie similară celei pronunțate în situația firească, în care toate infracțiunile ar fi fost judecate împreună.

Spre deosebire de pedepse, măsurile educative au o natură mult mai variată, astfel încât o deducere matematică a măsurii deja executate nici nu ar fi posibilă în multe situații.

Astfel, nu ar fi posibilă deducerea matematică a 3 luni de supraveghere din consemnarea la sfârșit de săptămână dispusă pentru 9 week-enduri. Chiar și atunci când măsurile au o durată continuă, nu este posibilă deducerea matematică dacă sunt de natură diferită. Spre exemplu, din 5 luni de asistare zilnică nu va fi posibil să se scadă perioada de 3 luni pentru care s-a dispus și executat supravegherea pentru o infracțiune din structura concursului. Aceasta deoarece natura celor două măsuri diferă fundamental. A fortiori nu se poate scădea matematic durata unei măsuri neprivative dintr-o măsură privativă de libertate.

Singura situație în care poate opera o scădere matematică este cea în care măsura executată și măsura dispusă de instanță pentru întregul concurs au aceeași natură. Așa de pildă, dacă pentru prima infracțiune instanța a luat măsura educativă a supravegherii pe o durată de 2 luni, iar apoi pentru întregul concurs ia tot măsura supravegherii, pe o durată de 5 luni, urmează a se executa doar diferența de 3 luni.

În cazul măsurilor de altă natură, „valorificarea” măsurii deja executate se face cu ocazia individualizării măsurii aplicabile pentru întregul concurs. Astfel, la alegerea acestei din urmă măsuri și la stabilirea duratei ei se va ține seama de faptul că pentru una dintre infracțiunile concurente s-a luat și s-a executat deja o altă măsură educativă.

Așa fiind, în procesul de individualizare a măsurii rezultante, instanța ar urma să stabilească mental măsura educativă pe care ar lua-o pentru întregul concurs dacă nu s-ar fi executat nimic anterior pentru o faptă concurentă, iar apoi să analizeze în ce măsură sancțiunea deja executată ar influența măsura rezultantă. Această influență se poate manifesta în două moduri:

– printr-o luare a măsurii rezultante pe o durată mai mică. Așa de pildă, dacă în mod normal pentru concursul respectiv instanța ar fi luat măsura asistării zilnice pe o durată de 5 luni, constatând că pentru una dintre infracțiunile concurente s-a luat și s-a executat consemnarea la sfârșit de săptămână pentru 6 săptămâni, poate lua pentru concurs asistarea zilnică pe o durată de 4 luni;

– prin aplicarea pentru concurs a unei măsuri educative mai blânde. Astfel, dacă în mod normal pentru concursul respectiv instanța ar fi luat măsura asistării zilnice pe o durată de 3 luni, constatând că pentru una dintre infracțiunile concurente s-a luat și s-a executat supravegherea pe o durată de 2 luni, poate lua pentru concurs consemnarea la sfârșit de săptămână. Tot astfel, se poate ajunge ca în locul măsurii internării în centrul educativ să se ia asistarea zilnică, în considerarea măsurii executate anterior.

În mod evident, nu există un algoritm matematic pentru derularea acestor operațiuni, dar ele vor trebui menționate în considerentele hotărârii.

Soluția propusă este consecventă cu reglementarea din art. 123 alin. (3) din Codul penal, care are în vedere o ipoteză asemănătoare, anume aceea în care măsura educativă rezultantă aplicabilă concursului se ia în timpul executării unei măsuri educative deja dispuse pentru una dintre infracțiunile concurente. În acest caz, instanța poate să prelungească durata măsurii inițiale (caz în care, în mod evident, durata deja executată se compută din durata prelungită a măsurii), fie să ia o altă măsură, mai severă (caz în care nu se pune problema computării).

VII. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării a fost în sensul că, în ipoteza infracțiunilor concurente săvârșite în timpul minorității, judecate separat, durata măsurii educative neprivative de libertate, dispusă pentru o infracțiune concurentă și executată, nu se scade din durata măsurii educative neprivative sau privative de libertate, stabilită conform art. 129 alin. (1) din Codul penal.

În argumentarea acestui punct de vedere s-a susținut că niciuna dintre dispozițiile Codului penal nu reglementează și nu permite instanței efectuarea operațiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate.

S-a mai susținut că omisiunea legiuitorului de a insera o dispoziție legală care să permită scăderea duratei măsurii educative executate, dispuse pentru o infracțiune concurentă, indiferent dacă măsura educativă este neprivativă sau privativă de libertate, se explică prin soluția prevăzută în prevederile art. 129 alin. (1) din Codul penal.

Această soluție legislativă, care nu permite stabilirea unor măsuri educative distincte pentru infracțiunile concurente, nu permite nici efectuarea unei operațiuni de scădere a măsurii educative executate, dispuse separat pentru o infracțiune concurentă.

S-a mai susținut că, în absența unui temei legal, natura diferită a măsurilor educative privative de libertate se opune efectuării operațiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate dintr-o măsură educativă privativă de libertate.

De asemenea, s-a susținut că, în absența unui temei legal, caracteristicile diferite ale măsurilor educative neprivative de libertate se opun efectuării operațiunii de scădere a duratei măsurii educative neprivative de libertate executate dintr-o altă măsură educativă neprivativă de libertate.

S-a făcut trimitere la dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, susținându-se că, în cazul în care legiuitorul a avut intenția de a reglementa scăderea duratei executate a unei măsuri educative, aceasta s-a concretizat într-o dispoziție expresă. Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, scăderea duratei executate a măsurii educative este posibilă numai în cazul prelungirii măsurii educative într-un centru de detenție.

De asemenea, s-a făcut referire la dispozițiile art. 123 alin. (3) din Codul penal, susținându-se că, în condițiile în care legiuitorul nu admite posibilitatea de a scădea partea din durata măsurii educative neprivative de libertate care a fost executată, este greu de admis că legiuitorul admite posibilitatea de a scădea în întregime durata măsurii educative neprivative de libertate executate.

În concluzie, s-a susținut că, dimpotrivă, faptul că durata măsurii educative neprivative de libertate executate nu poate fi scăzută în parte din durata altei măsuri educative neprivative de libertate sau din durata unei măsuri educative privative de libertate conduce la concluzia că durata măsurii educative neprivative de libertate executate nu poate fi scăzută nici în întregul său.

VIII. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Procurorul general a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: „în cazul în care un inculpat minor săvârșește în timpul minorității un concurs de infracțiuni, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor din cadrul concursului, prin rechizitorii distincte, iar pentru una dintre infracțiuni i s-a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, pe care a executat-o integral înainte de a fi trimis în judecată și pentru săvârșirea celorlalte infracțiuni din cadrul concursului, în momentul în care i se aplică o măsură educativă pentru toate infracțiunile din cadrul concursului de infracțiuni, conform art. 129 alin. (1) din Codul penal, durata măsurii educative deja executate nu se scade din durata noii măsuri aplicate pentru întreg concursul de infracțiuni, indiferent de tipul noii măsuri educative aplicate.”

S-a susținut că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să prevadă posibilitatea scăderii duratei sancțiunii deja executate, o atare operațiune nu poate fi realizată indiferent dacă noua măsură educativă este neprivativă ori privativă de libertate.

S-a mai susținut că, în cazul în care noua măsură educativă unică diferă de cea anterior aplicată (este privativă de libertate, iar cea anterioară era neprivativă de libertate ori este neprivativă de libertate, dar alta decât cea anterior aplicată), o atare scădere nu este realizabilă în materialitatea ei, date fiind natura și conținutul diferit al măsurilor.

Legiuitorul a prevăzut expres un singur caz în care va avea loc o astfel de scădere, respectiv dacă în perioada internării într-un centru de detenție minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, iar instanța prelungește măsura internării