În Monitorul Oficial nr. 20 din 12 ianuarie a.c. a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iunie 2014 (reparație echitabilă) în Cauza Vidu și alții împotriva României (Cererea nr. 9.835/02).
Nou în Legalis – Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2. Accesează volumul!
În extras
DEFINITIVĂ
10 septembrie 2014
Hotărârea a devenit definitivă în condițiile prevăzute de art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.
În Cauza Vidu și alții împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Dragoljub Popović, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secție,
după ce a deliberat în camera de consiliu la 20 mai 2014, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află Cererea nr. 9.835/02 îndreptată împotriva României, prin care trei resortisante ale acestui stat, doamnele Hareta-Paraschiva Vidu, Matilda Zoescu și Adriana Popescu (reclamantele), au sesizat Curtea la 14 ianuarie 2002, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).
2. Prin Hotărârea pronunțată la 21 februarie 2008 (hotărârea principală), Curtea a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1, determinată de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în favoarea reclamantelor (a se vedea Vidu și alții împotriva României, nr. 9.835/02, 21 februarie 2008).
3. Întrucât cele trei reclamante au decedat în 2002, 2004 și, respectiv, 2005, Curtea a reținut în hotărârea principală că doamna Ruxandra Vidu și domnul Cristian Dragoș Vidu sunt singurii moștenitori care și-au exprimat dorința continuării procedurii în fața Curții și au calitatea necesară în acest sens (a se vedea pct. 2, 3 și 34).
4. Conform art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat acordarea unei reparații echitabile pentru prejudiciile material și moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menționate, precum și rambursarea cheltuielilor de judecată.
5. Întrucât nu s-a putut pronunța cu privire la problema aplicării art. 41 din Convenție, Curtea a rezervat-o și a solicitat Guvernului și reclamanților să prezinte, în termen de șase luni, observații scrise privind această problemă și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (ibid., pct. 49 și pct. 5 din dispozitiv).
6. Atât reclamanții, cât și Guvernul au prezentat observații scrise.
7. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate.
ÎN DREPT
8. Art. 41 din Convenție prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă”.
A. Prejudiciu
9. Prin cererea de reparație echitabilă, reclamanții au solicitat executarea Sentinței din 22 mai 1992, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, ceea ce presupune punerea în posesie a acestora cu terenul și eliberarea unui titlu de proprietate. În subsidiar, reclamanții au solicitat, fără să prezinte un raport de expertiză, suma de 4.299.000 euro (EUR) reprezentând valoarea actualizată a 10,06 hectare de teren.
10. Au mai solicitat și echivalentul daunelor cominatorii, stabilite prin Sentința Judecătoriei Vălenii de Munte din 19 aprilie 2000 (a se vedea pct. 26 din hotărârea principală), solicitând Curții să determine valoarea exactă a acesteia.
De asemenea, în versiunea actualizată a cererii de reparație echitabilă, fiecare reclamant a solicitat câte 30.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a stresului și suferinței cauzate de încălcarea dreptului lor la proprietate.
11. Conform informațiilor oferite de Camera Notarilor Publici în ianuarie 2009, Guvernul a precizat că prețul unui metru pătrat variază între 2 EUR și 3 EUR. În orice caz, Guvernul a subliniat în observațiile actualizate că, cu excepția a 0,20 ha de teren, reclamanții au fost puși efectiv în posesia terenului și au primit titlul de proprietate corespunzător terenului respectiv. Guvernul considera că prețul terenului de 0,20 ha era de 4.940 EUR.
De asemenea, Guvernul a susținut că daunele cominatorii prezentau caracterul unei sancțiuni civile, având scopul de a asigura executarea unei obligații, și nu de a acorda o despăgubire; reclamanții au avut posibilitatea de a solicita instanței modificarea acestora în daune moratorii, dar nu au uzat de aceasta.
În încheiere, cu privire la cererea reclamanților de fi despăgubiți pentru prejudiciul moral suferit, Guvernul a susținut că sumele pretinse sunt excesive și că simpla constatare a unei încălcări în prezenta cauză ar constitui în sine o reparație echitabilă.
12. Curtea reamintește că, atunci când constată o încălcare a Convenției printr-o hotărâre, statul pârât are obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a repara consecințele acesteia, astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare
13. În răspuns la argumentele Guvernului, Curtea observă că acesta nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamanții au fost puși efectiv în posesia terenului sau că li s-a emis un titlu de proprietate în conformitate cu Hotărârea din 22 mai 1992, care a rămas astfel neexecutată până în prezent. În acest sens, Curtea observă că Guvernul nu a luat măsuri pentru repararea încălcării drepturilor reclamanților prevăzute de Convenție.
14. Prin urmare, Curtea consideră că executarea Sentinței pronunțate de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 22 mai 1992 i-ar plasa pe reclamanți, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1. În consecință, Curtea hotărăște că statul pârât trebuie să permită reclamanților să intre în posesia efectivă a întregului teren și să le elibereze titlul de proprietate aferent terenului respectiv. În caz contrar, Curtea, ținând seama de informațiile de care dispune, hotărăște că statul pârât trebuie să plătească reclamanților împreună suma de 230.000 EUR reprezentând prejudiciu material.
15. Referitor la executarea Hotărârii din 19 aprilie 2000 prin care reclamanților li se acordă daune cominatorii (a se vedea supra, pct. 10), Curtea reține că aceasta nu intră sub incidența prezentei hotărâri (a se vedea pct. 44 și 48 din hotărârea principală).
Prin urmare, nu acordă nicio sumă cu acest titlu.
16. De asemenea, Curtea consideră că grava atingere adusă dreptului reclamanților de acces la o instanță și a dreptului la respectarea bunurilor lor le-a cauzat reclamanților un prejudiciu moral. Pronunțându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea acordă reclamanților împreună suma de 4.700 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit.
B. Cheltuieli de judecată
17. Fără să prezinte facturi, reclamanții au solicitat 32.500 EUR, echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a Curții, reprezentând onorariile avocaților, taxele poștale și costurile de traducere, fotocopiere și transport.
18. Guvernul a subliniat că aceste cheltuieli de judecată pretinse nu erau justificate prin niciun document.
19. În lipsa documentelor justificative, Curtea respinge cererea reclamanților de rambursare a cheltuielilor de judecată în conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curții.
C. Dobânzi moratorii
20. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În unanimitate
CURTEA:
1. hotărăște:
a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, executarea în integralitate a Sentinței pronunțate de Judecătoria Vălenii de Munte în data de 22 mai 1992, punându-i pe reclamanți efectiv în posesia terenului și eliberându-le totodată un titlu de proprietate asupra terenului;
b) că, în caz de neexecutare în integralitate a Hotărârii Judecătoriei Vălenii de Munte din 22 mai 1992, așa cum se prevede la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților împreună suma de 230.000 EUR (două sute treizeci de mii de euro) reprezentând prejudiciu material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
c) că statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților împreună suma de 4.700 EUR (patru mii șapte sute de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, pentru prejudiciul moral suferit, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
d) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
2. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 10 iunie 2014, în temeiul art. 77 § 2 și art. 77 § 3 din Regulament.
PREȘEDINTE
JOSEP CASADEVALL
Grefier,
Santiago Quesada