În Monitorul Oficial nr. 12 din 7 ianuarie a.c. a fost publicat Ordinul nr. 180/2015 al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea Metodologiei de stabilire a compensaţiilor băneşti între utilizatorii racordaţi în etape diferite, prin instalaţie comună, la reţele electrice de interes public.
Nou în Legalis – Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2. Accesează volumul!
În extras
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Scop şi domeniu de aplicare
Art. 1
(1) Prezenta metodologie stabileşte modul de calcul al compensaţiei băneşti pe care trebuie să o plătească un utilizator care urmează să beneficieze integral sau parţial de instalaţia de racordare realizată sau prevăzută a se realiza iniţial pentru primul utilizator.
(2) Plata compensaţiei băneşti de către un utilizator care urmează să beneficieze de instalaţia de racordare realizată sau prevăzută a se realiza iniţial pentru primul utilizator reduce costurile acestuia de racordare la reţea prin diminuarea tarifului său de racordare cu valoarea costurilor aferente elementelor de reţea utilizate în comun cu primul utilizator.
(3) În cadrul avizului tehnic de racordare la reţea, operatorul de reţea informează utilizatorul cu privire la reducerea costului său de racordare la reţea ca urmare a utilizării în comun integral sau parţial a instalaţiei de racordare realizată sau prevăzută a se realiza iniţial pentru primul utilizator.
Art. 2
(1) Prezenta metodologie se aplică de către operatorii de reţea pentru stabilirea valorii compensaţiei pentru utilizatorii care se racordează la reţele electrice în etape ulterioare şi care folosesc în comun, total sau parţial, instalaţia de racordare realizată sau prevăzută a se realiza iniţial pentru un singur utilizator în baza tarifului de racordare achitat de acesta.
(2) Prezenta metodologie poate fi aplicată de către operatorii de reţea pentru stabilirea valorii compensaţiei la care au dreptul utilizatorii care, prin excepţie de la prevederile punctului 4.1 din anexa nr. 2 la regulamentul de racordare, au participat la finanţarea extinderii unei reţele electrice de joasă tensiune la solicitarea lor explicită.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii şi abrevieri
Art. 3
(1) Termenii utilizaţi în prezenta metodologie au semnificaţia prevăzută în următoarele acte normative:
a) Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 59/2013, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulament de racordare;
c) Metodologia de stabilire a tarifelor de racordare a utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Metodologie de stabilire a tarifului de racordare;
d) Contractul-cadru de racordare la reţelele electrice de interes public pentru loc de consum/loc de producere/loc de consum şi de producere, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 11/2015, denumit în continuare Contract-cadru de racordare.
(2) În înţelesul prezentei metodologii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
1.capacitate a instalaţiei de racordare sau a unui element al instalaţiei de racordare – puterea maximă care poate fi transmisă prin instalaţia de racordare sau printr-un element al acesteia în condiţii de dimensionare şi funcţionare date, cu respectarea standardelor de performanţă în vigoare;
2.capacitate suplimentară – partea din capacitatea unei instalaţii de racordare realizată pentru un prim utilizator, rămasă după racordarea acestuia şi a celorlalţi utilizatori racordaţi în etape ulterioare, prin instalaţia comună;
3.cost specific al elementului de reţea din cadrul instalaţiei de racordare – cost unitar determinat pe baza costului elementului de reţea prin raportare la lungimea liniei în cazul utilizării în comun a liniilor electrice, respectiv la capacitatea transformatoarelor/autotransformatoarelor cu care este echipată/echipat, în cazul utilizării în comun a unei staţii electrice sau a unui post de transformare;
4.cost al elementului de reţea din cadrul instalaţiei de racordare – valoarea aferentă lucrărilor de realizare a elementului de reţea din componenta TR a tarifului de racordare plătit de primul utilizator, stabilită în conformitate cu prevederile Metodologiei de stabilire a tarifului de racordare;
5.operator de reţea – operatorul de distribuţie sau operatorul de transport la reţeaua căruia se racordează în etape diferite utilizatorii.
CAPITOLUL II
Determinarea compensaţiei
SECŢIUNEA 1
Condiţii şi principii generale
Art. 4
(1) Instalaţia de racordare la reţea a unui utilizator se dimensionează având în vedere puterea aprobată pentru acesta, cu respectarea prevederilor normelor tehnice în vigoare.
(2) Capacitatea instalaţiei de racordare poate fi mai mare decât cea corespunzătoare puterii aprobate utilizatorului, dacă:
a) secţiunea conductoarelor liniei electrice din cadrul instalaţiei de racordare este mai mare decât cea corespunzătoare puterii aprobate;
b) capacitatea transformatoarelor staţiei sau postului de transformare din cadrul instalaţiei de racordare este mai mare decât cea corespunzătoare puterii aprobate ca urmare a echipării acesteia/acestuia cu transformatoare din gama celor standardizate, cu capacitate imediat superioară celei rezultate din calcul ca fiind necesare.
(3) Situaţia de la alin. (2) lit. a) are loc atunci când alegerea secţiunii conductoarelor liniei electrice este determinată de:
a) necesitatea îndeplinirii condiţiilor privind nivelul tensiunii în punctul de delimitare stabilite în standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie/transport a/al energiei electrice;
b) necesitatea asigurării sensibilităţii protecţiilor şi a stabilităţii conductoarelor din punct de vedere al solicitării termice la scurtcircuit;
c) necesitatea de a se alege, din gama secţiunilor standardizate, prima secţiune mai mare decât cea rezultată din calcul;
d) interzicerea utilizării în instalaţii a unor secţiuni mai mici decât limitele stabilite în norme tehnice sau folosirea unor materiale/echipamente speciale, din considerente de siguranţă în funcţionare.
Art. 5
În condiţiile prevăzute la art. 4, instalaţia de racordare dispune de o rezervă de capacitate disponibilă pentru racordarea ulterioară de noi utilizatori.