În Monitorul Oficial nr. 918 din 11 decembrie a.c. a fost publicată Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare, act care abrogă art. 1 alin. (2) și (3), art. 2-69 și anexa Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Nou în Legalis – Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2 Accesează volumul!

În extras

SECȚIUNEA 1

Domeniul de aplicare

Art. 1.

(1) Prezentul titlu reglementează înființarea și funcționarea schemelor de garantare a depozitelor ca scheme oficial recunoscute pe teritoriul României pentru scopul garantării depozitelor.

(2) Recunoașterea oficială a schemelor de garantare a depozitelor se realizează prin lege sau poate fi acordată de Banca Națională a României în calitate de autoritate desemnată, cu respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu.

(3) Banca Națională a României este autoritatea desemnată pe teritoriul României și autoritatea administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile potrivit art. 3 alin. (6) lit. a).

(4) Garantarea depozitelor plasate la instituțiile de credit cu sediul în alte state membre, care operează în România, are regimul prevăzut de legislația aplicabilă din statul membru de origine al instituției de credit.

Art. 2.

(1) Prezentul titlu se aplică schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României și instituțiilor de credit participante la acestea.

(2) Dispozițiile art. 11 alin. (1) și ale art. 82 se aplică în mod corespunzător și schemelor contractuale de garantare și sistemelor instituționale de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).

(3) Dispozițiile art. 54 și 56 se aplică instituțiilor de credit, în mod corespunzător, inclusiv în situația în care acestea participă și la scheme contractuale de garantare ori sisteme instituționale de protecție care nu beneficiază de recunoaștere oficială în conformitate cu art. 1 alin. (2).

SECȚIUNEA a 2-a

Definiții

Art. 3.

(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

  1. a) active cu grad scăzut de risc – elementele care se încadrează în prima sau a doua categorie prevăzute în tabelul 1 din art. 336 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau orice active care sunt considerate la fel de sigure și de lichide de către Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă și sunt prevăzute în reglementările emise în aplicarea prezentului titlu;
  2. b) angajamente de plată – orice angajamente de plată ale unei instituții de credit față de o schemă de garantare a depozitelor care sunt garantate integral, cu condiția ca garanțiile să respecte cerințele prevăzute la alin. (4);
  3. c) autoritate desemnată – organismul public care administrează o schemă de garantare a depozitelor sau, în cazul în care funcționarea schemei de garantare a depozitelor este administrată de o entitate privată, autoritatea publică desemnată pentru supravegherea respectivei scheme;
  4. d) compensație – suma de bani determinată potrivit prezentului titlu, în limita plafonului de acoperire, pe care o schemă de garantare a depozitelor o plătește fiecărui deponent garantat pentru depozitele indisponibile, indiferent de numărul acestora;
  5. e) cont comun – contul deschis pe numele a două sau mai multe persoane ori contul asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane și asupra căruia se pot dispune operațiuni sub semnătura a cel puțin uneia dintre aceste persoane;
  6. f) deponent – titularul sau, în cazul unui cont comun, fiecare dintre titularii unui depozit;
  7. g) deponent garantat – titularul unui depozit eligibil sau, în cazul unui cont comun, titularii unui depozit eligibil ori, după caz, persoana îndreptățită la sume dintr-un depozit eligibil;
  8. h) depozit – orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, rezultat din fonduri aflate într-un cont sau din situații tranzitorii derivând din operațiuni bancare curente și pe care instituția de credit trebuie să îl ramburseze, potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și conturile de economii, care nu se regăsește în niciuna dintre situațiile prevăzute la alin. (5);
  9. i) depozite acoperite – acea parte din depozitele eligibile care nu depășește plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) sau, după caz, la art. 62;
  10. j) depozite eligibile – depozitele care nu sunt excluse de la garantare potrivit anexei nr. 1;
  11. k) depozit indisponibil – depozit datorat și exigibil care nu a fost plătit potrivit condițiilor legale și contractuale aplicabile de către o instituție de credit aflată în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (6);
  12. l) instituții de credit autorizate de Banca Națională a României – instituțiile de credit persoane juridice române și sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe;
  13. m) nivel-țintă – cuantumul resurselor financiare de care trebuie să dispună schema de garantare a depozitelor, potrivit art. 13, exprimat ca procent din depozitele acoperite ale instituțiilor de credit participante la aceasta;
  14. n) plafon de acoperire – nivelul maxim al garantării per deponent garantat și per instituție de credit, aplicabil potrivit art. 61 alin. (3) sau, după caz, potrivit art. 62;
  15. o) resurse financiare disponibile – numerar, depozite și alte active cu grad scăzut de risc care pot fi lichidate într-un termen care să nu depășească termenul prevăzut la art. 65 alin. (1);
  16. p) schemă de garantare a depozitelor – schema statutară de garantare a depozitelor, constituită în baza legii, precum și schema contractuală de garantare a depozitelor și sistemul instituțional de protecție, recunoscut/ă oficial ca schemă de garantare a depozitelor;
  17. q) sisteme instituționale de protecție – sistemele instituționale de protecție prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2) În sensul prezentului titlu, termenii și expresiile: instituție de credit, stat membru de origine, stat membru gazdă, autoritate competentă și sucursală au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3) Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul prezentului titlu, a căror definiție nu este prevăzută la alin. (1) și (2), au semnificația prevăzută la art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în legislația privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții.

(4) Garanțiile prevăzute la alin. (1) lit. b) trebuie să respecte următoarele condiții:

  1. a) să fie reprezentate de active cu grad scăzut de risc;
  2. b) să nu fie grevate de niciun fel de sarcini în favoarea unei terțe părți și să fie la dispoziția schemei de garantare a depozitelor.

(5) Nu intră în categoria depozitelor definite la alin. (1) lit. h) soldurile creditoare în cazul cărora:

  1. a) existența lor poate fi dovedită doar printr-un instrument financiar, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția cazului în care este un produs de economisire atestat printr-un certificat de depozit nominal existent la data de 2 iulie 2014;
  2. b) principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
  3. c) principalul poate fi rambursat la valoarea nominală numai în temeiul unei anumite garanții sau al unui anumit acord furnizat de instituția de credit sau de o terță parte.

(6) Situațiile la care face trimitere alin. (1) lit. k) sunt următoarele:

  1. a) Banca Națională a României, în calitate de autoritate administrativă competentă cu încadrarea depozitelor ca indisponibile, a constatat că instituția de credit în cauză nu este capabilă, din motive legate direct de situația sa financiară, să plătească depozitul și nu are perspective imediate de a putea să o facă;
  2. b) a fost pronunțată o hotărâre judecătorească de deschidere a procedurii falimentului instituției de credit, înainte ca Banca Națională a României să constate situația prevăzută la lit. a).

CAPITOLUL II

Cerințe minime de acces și de desfășurare a activității schemelor de garantare a depozitelor

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Art. 4.

(1) Pentru scopul garantării depozitelor, în România funcționează Fondul de garantare a depozitelor bancare, ca schemă statutară de garantare a depozitelor înființată prin Ordonanța Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, oficial recunoscută pe teritoriul României, a cărei funcționare este reglementată prin titlul II al prezentei legi. Fără a aduce atingere prevederilor titlului II, dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile în mod corespunzător Fondului de garantare a depozitelor bancare, cu excepția art. 33,art. 35 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (3), art. 36,art. 37 alin. (1) și art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (5) și art. 82.

(2) Pe teritoriul României pot fi recunoscute oficial scheme contractuale de garantare și sisteme instituționale de protecție. Schemele contractuale de garantare a depozitelor și sistemele instituționale de protecție recunoscute oficial sunt persoane juridice care nu pot desfășura alte activități decât cea de garantare a depozitelor potrivit prezentului titlu și, respectiv, activități specifice sistemelor instituționale de protecție, potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(3) Recunoașterea oficială a schemelor contractuale de garantare și a sistemelor instituționale de protecție este în competența Băncii Naționale a României în calitate de autoritate desemnată.

(4) Banca Națională a României recunoaște oficial o schemă contractuală de garantare doar dacă schema îndeplinește condițiile stabilite pentru a putea asigura desfășurarea activității cu respectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia.

(5) Banca Națională a României recunoaște oficial un sistem instituțional de protecție doar dacă este încredințată că sistemul poate asigura desfășurarea activității cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și a cerințelor prevăzute de prezentul titlu și reglementările date în aplicarea acestuia. În scopul recunoașterii oficiale a unui sistem instituțional de protecție, Banca Națională a României asigură colaborarea funcției de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit, în calitate de autoritate competentă, cu cea de supraveghere a schemei de garantare a depozitelor, în calitate de autoritate desemnată.

(6) În situația în care schema nu mai îndeplinește condițiile stabilite pentru a putea asigura desfășurarea activității cu respectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia, inclusiv în situația în care dimensiunea și structura acesteia nu mai pot asigura funcționarea adecvată, Banca Națională a României poate dispune retragerea recunoașterii oficiale acordate schemei contractuale de garantare ori sistemului instituțional de protecție.

(7) Banca Națională a României publică pe site-ul său oficial lista schemelor de garantare a depozitelor oficial recunoscute pe teritoriul României.