În Monitorul Oficial nr. 775/2014 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 461 din 16 septembrie 2014 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice.

Comandă acum cele mai noi volume din Raftul Legalis® – Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală

În extras

  1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, obiecţie formulată de Avocatul Poporului, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
  2. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost transmisă cu Adresa nr. 6.835 din 9 iulie 2014, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.093 din 9 iulie 2014 şi constituie obiectul Dosarului nr. 695A/2014.
  3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile legii criticate sunt contrare art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât soluţia legislativă referitoare la obligaţia de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reţinerii acestora este afectată de un viciu de constituţionalitate din perspectiva considerentelor reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.258/2009. Se arată, în esenţă, că referitor la termenul de stocare a datelor cu caracter personal, Curtea Constituţională a arătat, în considerentele deciziei sale, că obligaţia de reţinere a datelor, pe o perioadă de 6 luni, reglementată de Legea nr. 298/2008, cu titlu de excepţie sau derogare de la principiul protejării datelor cu caracter personal şi al confidenţialităţii lor, prin natura, întinderea şi domeniul ei de aplicare, goleşte de conţinut acest principiu, fiind de natură să afecteze, chiar şi pe cale indirectă, exerciţiul drepturilor sau al libertăţilor fundamentale, în speţă al dreptului la viaţă intimă, privată şi de familie, al dreptului la secretul corespondenţei şi al libertăţii de exprimare, într-o manieră ce nu corespunde cerinţelor stabilite de art. 53 din Constituţia României. În consecinţă, autorul sesizării apreciază că Parlamentul are obligaţia de a respecta cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul deciziei pronunţate în materie.
  4. În ceea ce priveşte atingerea adusă principiului garantării şi ocrotirii vieţii intime, familiale şi private de către autorităţile publice, şi principiului proporţionalităţii prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie, Avocatul Poporului consideră, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că instituirea unei reguli în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, şi anume aceea a reţinerii acestora în mod continuu, pe o perioadă de 6 luni de la momentul interceptării lor este de natură să golească de conţinut art. 26 din Constituţie. Prin urmare, reglementarea unei obligaţii pozitive care priveşte limitarea în mod necontenit a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată aduce atingere esenţei acestuia. Persoanele fizice, utilizatori în masă ai serviciilor de comunicaţii electronice sau de reţele publice de comunicaţii, sunt supuse în permanenţă acestei ingerinţe în exerciţiul drepturilor lor. Or, în materia drepturilor personale, regula este aceea a garantării şi respectării acestora, respectiv a confidenţialităţii, statul având, în acest sens, obligaţii majoritar negative, de abţinere, prin care să fie evitată, pe cât posibil, ingerinţa sa în exerciţiul dreptului sau al libertăţii. Obligaţia legală care impune reţinerea în mod continuu a datelor cu caracter personal transformă însă excepţia de la principiul protejării efective a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată în regulă absolută. Pe cale de consecinţă, se impune examinarea în cauză a respectării principiului proporţionalităţii, o altă cerinţă imperativă necesar a fi respectată în cazurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, prevăzută expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.
  5. Se mai susţine că legea criticată are o largă aplicabilitate– practic, asupra tuturor persoanelor fizice utilizatoare ale serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, astfel că nu poate fi considerată ca fiind conformă prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la garantarea drepturilor la viaţă intimă, familială şi privată. Drepturile individuale nu pot fi exercitate in absurdum, ci pot constitui obiectul unor restrângeri care sunt justificate în funcţie de scopul urmărit.
  6. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Avocatul Poporului precizează că dispoziţiile constituţionale instituie o obligaţie generală, impusă tuturor subiecţilor de drept, inclusiv puterii legiuitoare, care, în activitatea de legiferare, trebuie să respecte Legea fundamentală a ţării şi să asigure calitatea legislaţiei. Este evident că, pentru a fi aplicat în înţelesul său, un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi. Or, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. Mai mult, legea criticată nu prevede garanţii suficiente care să permită asigurarea unei protecţii eficiente a datelor faţă de riscurile de abuz, precum şi fată de orice accesare şi utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.
  7. În concluzie, Avocatul Poporului solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, în ansamblu său, în raport cu art. 1 alin. (5), art. 26,art. 53 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.
  8. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
  9. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis prin Adresa nr. 2/3.963/4 septembrie 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.006 din 4 septembrie 2014, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentare se arată că prevederile legale criticate întrunesc cerinţele de precizie, claritate şi lipsă de echivoc ale reglementării, cerinţe la care Curtea Constituţională face referire în Decizia nr. 1.258/2009, fiind determinată cu exactitate sfera acelor date necesare identificării persoanelor fizice sau juridice utilizatoare.
  10. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că, întrucât prelucrarea datelor cu caracter personal are o funcţie de identificare, îi sunt în mod expres aplicabile prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste date se bucură aşadar de un regim de protecţie normativă adecvat, dezvoltat, în baza fundamentelor constituţionale, prin lege, astfel cum impune Legea fundamentală. Aşa fiind, prin legea criticată este reglementat exerciţiul unor drepturi în vederea concilierii proporţionale a acestora, într-o societate democratică pluralistă, cu exerciţiul altor drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor, la care se face referire în art. 53 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu imperativul apărării ordinii publice şi a securităţii naţionale, prevăzut în acelaşi articol.
  11. Se mai arată că nici încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţia României nu poate fi susţinută, deoarece legea adoptată nu încalcă principiul legalităţii. Dimpotrivă, ea stabileşte într-o manieră clară, precisă, previzibilă şi predictibilă, un cadru juridic bine definit care ţine de domeniul luptei împotriva criminalităţii organizate şi în mod special a celei cu caracter transfrontalier, precum şi a actelor de terorism. Din această perspectivă teleologică, este evident că normele criticate se află în deplină concordanţă cu principiul proporţionalităţii, pe care orice acţiune a statului trebuie să îl respecte, inclusiv cea de normare. Astfel, scopul prevederilor criticate – rezultatul lor mediat – respectă necesara relaţie de adecvare atât cu raţiunile de facto şi de jure care au justificat adoptarea lor, cât şi cu obiectul lor – rezultatul lor imediat –, câtă vreme constă în crearea unui climat de normalitate şi siguranţă civică menit să asigure protecţia populaţiei, a bunurilor materiale şi valorilor structurante ale societăţii democratice, printre care se numără siguranţa individuală, în contextul specific naţional.
  12. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.