În Monitorul Oficial nr. 534 din 17 iulie a.c. a fost publicată Decizia Curții Constituționale a României nr. 389 din 2 iulie 2014 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 26/2014 privind numirea prim-vicepreşedintelui, membru executiv, şi a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis „sesizarea de neconstituţionalitate formulată de grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Democrat Liberal” şi a constatat că „Hotărârea Parlamentului României nr. 26/2014 privind numirea prim-vicepreşedintelui, membru executiv, şi a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară este neconstituţională în ceea ce priveşte numirea domnului Marian Sârbu în calitate de prim-vicepreşedinte, membru executiv al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară„.

Descoperă Raftul Legalis® – cea mai flexibilă soluție de doctrină online

Opinie separată formulată de judecător prof. univ. dr. Valer Dorneanu și de judecător Toni Greblă

„Nu suntem de acord cu soluţia pronunţată prin Decizia nr. 389 din 2 iulie 2014, cu votul majorităţii membrilor Curţii Constituţionale şi apreciem că Hotărârea Parlamentului României nr. 26/2014 privind numirea prim-vicepreşedintelui, membru executiv, şi a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară trebuia respinsă pentru următoarele motive:

1. În opinia majoritară se consideră că hotărârea este nelegală în ceea ce priveşte numirea domnului Marian Sârbu în calitate de prim-vicepreşedinte, membru executiv al organismului enunţat, întrucât numirea s-a făcut prin ignorarea condiţiei prevăzute prin art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia membrii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară trebuie „să aibă o experienţă profesională în domeniul financiar, al instituţiilor de credit şi/sau al instituţiilor financiare nebancare de minim 9 ani de la data absolvirii studiilor prevăzute la lit. a1)“. Această cauză de nelegalitate ar prezenta relevanţă neconstituţională din perspectiva exigenţelor de ordin substanţial şi procedural impuse de prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.

2. În motivarea deciziei a fost invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, printre alte decizii fiind amintită Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014 care, referindu-se la condiţiile ce trebuie îndeplinite de către membrii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară prevăzute la lit. a) a alin. (1) al art. 9 şi respectiv la lit. a2) a aceluiaşi text, apreciază că sintagma „experienţa profesională corespunzătoare“ semnifică o evaluare şi o apreciere ce revine în exclusivitate Parlamentului, dar durata care circumstanţiază experienţa profesională semnifică o condiţie cu caracter obiectiv ce poate face obiectul controlului de constituţionalitate.

În realitate, această disociere este forţată, nejustificată şi reprezintă o inconsecvenţă de analiză. Din moment ce „experienţa profesională“ care este termenul de referinţă al analizei are o componentă subiectivă lăsată la aprecierea Parlamentului este firesc sa conferim aceeaşi natură, aceeaşi valoare şi duratei sale. În aceste condiţii ni se pare exagerat să atribui o relevanţă constituţională de ordin substanţial unor elemente de apreciere.

De reţinut că exprimarea utilizată de legiuitor în acest caz nu cuprinde o referire la o noţiune definită expres şi explicit de alte texte de lege, cum ar fi, de exemplu, vechimea în specialitate.

Aşadar, suntem îndreptăţiţi să apreciem că nu ne aflăm în faţa unor valori şi principii de rang constituţional care să justifice declararea hotărârii ca fiind neconstituţională.

3. Pe de altă parte, pe fond, excluderea unor perioade şi a unor activităţi din CV-ul domnului Marian Sârbu pe motivul că n-ar constitui o experienţă profesională în domeniul de referinţă se bazează pe o apreciere subiectivă, insuficient motivată şi pleacă de la interpretarea unilaterală a textului de lege.

Astfel, în interpretarea opiniei majoritare, experienţa profesională relevantă în materie ar fi doar aceea dobândită la instituţiile de credit şi/sau la instituţiile financiare nebancare. Or, interpretarea gramaticală, sistematică şi logică a acestui text demonstrează contrariul.

Textul de lege nu se referă la „experienţa profesională în domeniul financiar la instituţii…“, ci la „experienţa profesională în domeniul financiar, al instituţiilor…“. Utilizarea virgulei, cât şi a articolului genitival al evocă clar o enumerare a celor 3 domenii avute în vedere şi nu o raportare a experienţei financiare doar la cele două tipuri de societăţi.

Dacă textul ar fi interpretat în sensul prezentat în opinia majoritară ar însemna că experienţa profesională financiară dobândită la Banca Naţională sau la Curtea de Conturi n-ar întruni condiţiile legale.

4. În opinia majoritară experienţa profesională a domnului Marian Sârbu ca ordonator principal de credite nu se circumscrie condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, respectiv experienţei profesionale specifice în materie. Această concluzie este excesivă şi subiectivă şi nu ţine seama de atribuţiile legale ale ordonatorului principal de credite.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ordonatorii principali de credite au, printre altele, următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

– ordonatorii de credite au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri;

– ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

De asemenea ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

– angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor legale;

– realizarea veniturilor;

– angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

– integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;

– organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

– organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

– organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;

– organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Ni se pare a fi de ordinul evidenţei faptul că îndeplinirea acestor îndatoriri profesionale şi responsabilităţi publice constituie o vastă experienţă financiară, aşa cum au constatat pe baza documentelor prezentate şi comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în raportul comun adoptat cu unanimitate de voturi.

În evaluarea experienţei profesionale a domnului Marian Sârbu trebuie ţinut cont şi de experienţa managerială şi de conducere dobândită în funcţiile de mare răspundere ocupate, respectiv ministru, secretar de stat sau preşedinte de federaţie sindicală.

5. Din documentele prezentate comisiilor parlamentare de specialitate rezultă că domnul Marian Sârbu a exercitat următoarele funcţii:

– în perioada 20 aprilie 1990–21 aprilie 1994 a fost timp de 4 ani preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului în care a avut calitatea de ordonator de credite, angajând federaţia din punct de vedere financiar, alături de contabil;

– în perioada 22 aprilie 1994–1 decembrie 1996 (2 ani şi 6 luni) a gestionat fondul de şomaj ca secretar de stat în calitate de ordonator principal de credite;

– în perioada 28 decembrie 2000–19 iunie 2003 (2 ani şi 6 luni) a ocupat funcţia de ministru, exercitând calitatea de ordonator principal de credite pentru toate fondurile de natură socială gestionate de Ministrul Muncii;

– aceeaşi calitate a exercitat în perioada 22 decembrie 2008–1 octombrie 2009 (9 luni);

– în perioada 28 iunie 2012–29 aprilie 2013 (10 luni) a deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, instituţie din sfera de supraveghere financiară nonbancară;

– în perioada 29 aprilie 2013–17 iunie 2014 (1 an şi 2 luni) a fost membru neexecutiv al Consiliului de Conducere al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Din această enumerare rezultă o perioadă totală de 11 ani şi 9 luni.

6. În cuprinsul prezentei decizii nici nu a fost luată în dezbatere problema activităţii desfăşurate de domnul Marian Sârbu între anii 1996–2012 ca deputat şi un timp vicepreşedinte în Comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor. Domeniile de activitate al acestei comisii de specialitate au cuprins şi examinarea în fond şi pentru avize a bugetelor de asigurări sociale, de pensii, indemnizaţii, ajutoare de şomaj şi altele, elaborând rapoarte care au precizat şi oportunitatea financiară a adoptării acestora.

Apreciem că şi această activitate putea fi luată în considerare la evaluarea experienţei profesionale financiare a acestuia.

Într-adevăr, calitatea de deputat, precum şi exercitarea funcţiei de vicepreşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială constituie vechime în specialitate, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia „perioada de exercitare a mandatului de parlamentar constituie vechime în muncă şi în specialitate, cu toate drepturile prevăzute de lege“.

Judecător,

prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Judecător,

Toni Greblă”