Av. Cristian Gavrila Tanasescu, Gavrila & Asociatii
Este de notorietate imprejurarea ca in ultimii ani Consiliul Concurentei a devenit din ce in ce mai activ in asigurarea obiectivului sau de protejare a normelor de concurenta, fapt ce a condus, pe de o parte, la sporirea numarului investigatiilor declansate, iar pe de alta parte, la sporirea numarului de decizii prin care a aplicat sanctiuni ca o consecinta a investigatiilor evocate anterior.
In contextul in care in prezent Curtea de Apel urmeaza sa judece un nou val de cereri de suspendare a deciziilor emise de Consiliu ca urmare a finalizarii unor investigatii (spre exemplu, investigatia privind campaniile de buy-back cu produse electrice, electronice si electrocasnice), socotim necesar a aduce in atentia generala un aspect de interes major atat pentru entitatile deja sanctionate, cat si pentru cele ce ar putea fi sanctionate in viitor.
Aspectul pe care il punem in discutie vizeaza doua acte normative ce par a configura traiecte procedurale nu doar diferite, ci diametral opuse, in privinta unei chestiuni de semnificativa importanta pentru toate entitatile sanctionate de catre Consiliu, anume cea a intarzierii executarii deciziilor emise de Consiliu, pana la momentul judecarii definitive de catre instante a cererilor prin care se solicita anularea deciziilor respective.
Astfel, potrivit art. 49 al Legii concurentei, in cazul in care se doreste lipsirea temporara de efecte a unei Decizii sanctionatorii emisa de Consiliu, entitatea amendata are la dispozitie posibilitatea introducerii unei cereri de suspendare, aceasta trebuind sa indeplineasca cele doua conditii impuse de art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ (i.e. cazul bine justificat si paguba iminenta), carora li se adauga o a treia conditie impusa chiar prin Legea concurentei, anume plata cautiunii precizate de alin. (2) al art. 49 din Legea concurentei
Prin contrast, Regulamentul Consiliului din data de 19.08.2011 privind constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor de catre Consiliul Concurentei, pus in aplicare prin Ordinul nr. 688/2011 al Presedintelului Consiliului Concurentei [2], pare a exclude necesitatea formularii unei cereri de suspendare in scopul lipsirii temporare de efecte a Deciziei sanctionatorii emise de Consiliu.
Astfel, potrivit art. 17 din Regulament, o decizie a autoritatii de concurenta prin care se aplica sanctiuni nu dobandeste caracter executoriu cata vreme este contestata [3].
In acelasi sens, art. 19 pare sa impuna nu o simpla cauza de suspendare a executarii silite, ci chiar mai mult, o veritabila interdictie legala (lato sensu) de incepere a acesteia, cata vreme decizia Consiliului a fost atacata cu cerere de anulare, astfel cum prevede in mod expres alin. (3) al aceluiasi art. 19 din Regulamentul mai sus evocat [4].
Este foarte adevarat ca intre cele doua texte normative evocate exista o diferenta de forta juridica, insa aspectul semnalat prezinta in mod incontestabil un interes major pentru entitatile sanctionate de catre Consiliu, in contextul in care exercitarea actiunii in suspendare prevazuta de art. 49 din Legea concurentei, in conditiile impuse de Legea contenciosului administrativ, atrage si necesitatea platii unei cautiuni. Conform prevederilor articolului anterior amintit din Legea concurentei, coroborate cu cele ale Codului de procedura fiscala, cautiunea stabilita de instanta poate fi pana in cuantum de 20% din amenda [5] aplicata de Consiliu.
Mergand chiar si mai departe, este de observat in acest context si imprejurarea ca art. 19 din Regulamentul mai sus amintit, prin impunerea unei interdictii legale de incepere a executarii silite, pare a exclude si incidenta art. 148 din Codul de procedura fiscala, avand in vedere ca acest din urma text de lege se refera la suspendarea, intreruperea si incetarea executarii silite, toate aceste situatii presupunand insa ca executarea silita deja a fost pusa in miscare.
In concluzie, chiar daca analiza textelor invocate trebuie ad necessitatem sa tina seama de principiul specialia generalibus derogant, precum si de raportul existent intre actele normative cu forta juridica diferita, suntem de parere ca aspectul semnalat se impune a fi clarificat, in scopul evitarii solutiilor contradictorii ce se pot intalni in practica. In acest context este de luat in calcul inclusiv un avantaj concurential pe care il pot obtine acele entitati sanctionate de catre Consiliu pentru care in virtutea dispozitiilor cuprinse in Regulamentul mai sus evocat executarea silita nu ar fi declansata, fata de competitorii acestora care formuleaza cerere de suspendare in baza art. 49 din Legea concurentei, cu raportare la art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ [si care, astfel, sunt constransi sa indisponibilizeze si sumele aferente cautiunii prevazute de art. 49 alin. (2) din Legea concurentei], in situatia in care acestea din urma ar fi respinse.
Am considerat necesar a aduce in atentia generala aspectele anterior mentionate intrucat acestea nu au fost clarificate pana in prezent, desi Regulamentul anterior evocat a intrat in vigoare inca din august 2011, iar Legea concurentei a suferit de curind anumite modificari [6]. Or, scopul republicarii Legii concurentei pare sa fie tocmai acela de eliminare a inadvertentelor existente intre textul anterior al Legii si textelor altor acte normative.
________________________________
[1] “(1) Deciziile adoptate de Consiliul Concurentei […] pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare.
(2) Instanta poate dispune, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate. In cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu conditia platii unei cautiuni stabilite conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de proedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu privire la creantele bugetare” (subl. ns.).
[2] Publicat in M. Of. nr. 631/05.09.2011.
[3] “Procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii si decizia Consiliului Concurentei prin care se aplica sanctiuni, neatacate in termenul prevazut de lege, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate” (subl. ns.).
[4] “In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitarii amenzii stabilite prin decizie, Consiliul Concurentei va transmite copia acesteia la organele de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de contestare, daca decizia nu a fost atacata in acest termen.
In acele situatii in care contravenientul a formulat actiune in anulare impotriva deciziei prin care a fost aplicata sanctiunea amenzii contraventionale, Consiliul Concurentei va transmite la finalizarea procedurii judiciare organelor de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala copia hotararii judecatoresti ramase irevocabila in cazul respingerii actiunii contravenientului sau a reducerii cuantumului amenzii aplicate” (subl. ns.). Intrucat Regulamentul a fost emis sub imperiul vechiului Cod de procedura civila, la citirea textului citat in cele de mai sus va fi avut in vedere termenul de “definitiva”.
[5] A se vedea in acest sens art. 215 alin. (2) din Codul de procedura fiscala.
[6] A se vedea in acest sens Legea concurentei republicata la data de 03.04.2014, in M. Of. nr. 240/03.04.2014.