Recurs în interesul legii admis prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2013

Prin decizia nr. 17/2013, din 18 noiembrie, publicată în Monitorul Oficial nr. 35 din 16 ianuarie a.c., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi a stabilit că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Legalis 2.0 – Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie.
Afla totul despre cele mai noi module Legalis 2.0: Dreptul UE și CEDO | Drept Public

Textul deciziei:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către Ministerul Public asupra Sesizării nr. 1.595/I/A/22 din 17 mai 2013 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bacău, vizând problema de drept: „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.“

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii învederând că examenul jurisprudenţei penale actuale a evidenţiat mai multe orientări cu privire la acest aspecte şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

1. într-o orientare, instanţele au reţinut un concurs de infracţiuni în structura căruia au intrat:

a) infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României (Codul vamal) şi art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Codul fiscal) (anexele nr. 1–93);

b) art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (anexele nr. 94–103);

c) art. 270 alin. (3) din Codul vamal,art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 104–108);

2. într-o altă orientare, instanţele au reţinut o singură infracţiune, după cum urmează:

a) art. 270 alin. (3) din Codul vamal (anexele nr. 109–139);

b) art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 140–168);

c) art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexa nr. 169).

A fost arătată opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că încadrarea juridică corectă este cea exprimată de prima orientare jurisprudenţială, respectiv că „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă“, este cea a unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă“.

2. Examenul jurisprudenţial

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal, respectiv încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă, a fost relevată o practică neunitară.

3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii învederând că examenul jurisprudenţei penale actuale a evidenţiat mai multe orientări cu privire la acest aspecte şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare:

3.1. Într-o orientare, instanţele au reţinut un concurs de infracţiuni în structura căruia au intrat:

a) infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal şi art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 1–93);

b) art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 94–103);

c) art. 270 alin. (3) din Codul vamal,art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexele nr. 104–108).

3.2. Într-o altă orientare, instanţele au reţinut o singură infracţiune, după cum urmează:

a) art. 270 alin. (3) din Codul vamal (anexele nr. 109–139);

b) art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal (anexele nr. 140–168);

c) art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (anexa nr. 169).

A fost arătată opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că încadrarea juridică corectă este cea exprimată de prima orientare jurisprudenţială, respectiv că „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă“, este cea a unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

4. Soluţia propusă de autorul sesizării (Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău):

„În cazul deţinerii în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate fiscal peste limita prevăzută de lege, produse pentru care accizele nu au fost plătite şi care provin din contrabandă, pe lângă infracţiunea de evaziune fiscală trebuie reţinută infracţiunea prevăzută de art. 2961 din Codul fiscal, precum şi infracţiunea de contrabandă.“

Argumente invocate:

Prin simpla deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile pentru care accizele n-au fost percepute conform legii, devine exigibilă obligaţia de plată, iar prin nedeclararea acestora organelor fiscale se realizează o ascundere a bunului taxabil în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, pentru că orice persoană fizică sau juridică poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală în situaţia în care deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile şi nu face dovada că pentru acele produse s-au plătit accizele către statul îndreptăţit.

Dacă produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal sunt nemarcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false şi depăşesc limitele stabilite de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, evaziunea fiscală va intra în concurs cu infracţiunea prevăzută de acest din urmă text de lege.

Originea ilicită a bunului dobândit în mod fraudulos nu justifică sustragerea acestuia de la impunere. Edificatoare în acest sens sunt dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Codul de procedură fiscală), conform cărora veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obţinute din activităţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.

Comparând conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, precum şi conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, se constată că deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate fiscal, peste limitele prevăzute de lege, reprezintă unul dintre mijloacele frauduloase de realizare a laturii obiective a evaziunii fiscale, care constituie prin ea însăşi o infracţiune distinctă, astfel încât nu poate fi absorbită în conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală.

Nici infracţiunea de evaziune fiscală nu poate fi absorbită în infracţiunea prevăzută de Codul fiscal, întrucât în conţinutul acestei din urmă infracţiuni legiuitorul nu prevede expres cerinţa scopului sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, dacă produsele accizabile deţinute în afara antrepozitului fiscal nu sunt marcate corespunzător şi în situaţia în care accizele au fost percepute conform legii, făptuitorul neurmărind o sustragere de la plata acestora. Aceasta pentru că produsele accizabile, respectiv produsele alcoolice, tutunul prelucrat, sunt supuse unui regim special, constând în obligaţia de marcare a acestora, conform art. 206⁶¹ şi următoarele din Codul fiscal, iar pentru asigurarea respectării acestui regim special, legiuitorul a instituit sancţiuni specifice, inclusiv de natură penală.

Pe de altă parte, a considera că infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal absoarbe în conţinutul acesteia infracţiunea de evaziune fiscală ar însemna că aceeaşi soluţie să fie reţinută şi în cazul contravenţiei prevăzute de art. 221³alin. (2) lit. b) din Codul fiscal,singura deosebire dintre conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi cel al contravenţiei prevăzute de art. 221³alin. (2) din Codul fiscal fiind numărul şi cantitatea de produse accizabile nemarcate fiscal deţinute în afara antrepozitului fiscal. Or, o asemenea soluţie ar fi inacceptabilă, permiţând să rămână nesancţionate din punct de vedere penal persoane care ascund bunul ori sursa impozabilă sau taxabilă, deşi acţionează în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Referitor la infracţiunea de contrabandă, Codul vamal nu mai prevede, aşa cum se preciza în vechiul Cod vamal la art. 182, că, în cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre.

Din moment ce art. 278 din Codul vamal se limitează la a preciza că dispoziţiile secţiunii care cuprinde infracţiunile la regimul vamal se completează cu prevederile Codului penal al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale demonstrează că legiuitorul a promovat soluţia concursului de infracţiuni pentru cazurile în care anterior se recunoaşte doar un concurs de texte.

5. Opinia procurorului general

Soluţia propusă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia „Încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă“ este cea a unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Argumente invocate:

În momentul introducerii, chiar ilegale, pe teritoriul României de produse (bunuri sau mărfuri) accizabile care, totodată, trebuie supuse unui regim vamal, se nasc în persoana autorului faptei două obligaţii fiscale, respectiv datoria vamală şi acciza. Acestea sunt, de altfel, expresii ale valorilor sociale ocrotite prin cele două legi speciale, Codul fiscal şi Codul vamal, inclusiv prin norme cu caracter penal.

Încălcarea acestor valori sociale prin săvârşirea unor fapte care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, respectiv de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, ţinând seama şi de caracterul de legi speciale al acestor acte normative este argumentul pentru reţinerea celor două infracţiuni în concurs ideal.

În consecinţă, pledează pentru reţinerea concursului ideal de infracţiuni valorile sociale diferite ocrotite prin cele două legi cu caracter special (regimul fiscal şi cel vamal), absenţa unităţii de interes juridic protejat.

Acestea sunt, totodată, şi argumente care exclud un raport de absorbţie între cele două infracţiuni, în oricare dintre variante (a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal în infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi invers). La aceste argumente se adaugă şi faptul că, in abstracte, oricare dintre infracţiunile menţionate se poate consuma fără absorbţia celeilalte datorită elementelor de diferenţă situate la nivelul obiectului material (cel al infracţiunii de contrabandă, deşi îl include pe cel al infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, este mai larg decât acesta, nefiind circumscris exclusiv produselor accizabile, ci tuturor bunurilor sau mărfurilor care trebuie supuse unui regim vamal; al premisei ataşate acestui obiect – în cazul contrabandei, acela de a proveni din aceasta şi care nu este necesar în cazul infracţiunilor reglementate de Codul fiscal), al subiectului activ care, în cazul infracţiunii de contrabandă, este supus condiţiei de a cunoaşte provenienţa ilicită a bunurilor sau mărfurilor, condiţie indiferentă în cazul infracţiunilor reglementate de Codul fiscal.

Reţinând în concurs ideal infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal, autorul, condamnat sub această încadrare juridică, va fi obligat şi la plata accizei şi datoriei vamale, obligaţii care îi incumbă şi care sunt exigibile astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Faptul recuperării sumelor ce reprezintă obiectul obligaţiei fiscale (acciză), respectiv vamale exclude posibilitatea reţinerii, în concurs, şi a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din legea nr. 241/2005.

Această infracţiune incriminează ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile dacă s-a realizat în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, obligaţiile fiscale sunt cele prevăzute exclusiv de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, printre acestea regăsindu-se şi acciza (art. 2 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal).

Or, sustragerea de la plata accizei, prin ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile, se realizează într-o manieră particulară prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal.

Într-adevăr, această infracţiune este o modalitate faptică de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (deţinerea în afara antrepozitului fiscal de produse accizabile, pentru care accizele nu au fost percepute conform legii, fapt care face exigibilă obligaţia de plată a accizei, reprezintă o ascundere a bunului taxabil în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale), însă ea a fost reglementată distinct printr-o normă cu caracter special care va exclude de la aplicare norma cu caracter general, respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Reţinerea ambelor infracţiuni, atât a art. 296¹alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cât şi a art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 ar avea caracter redundant, ilustrând un concurs de calificări sau de texte care se rezolvă prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant.

Astfel, opinia transmisă Înaltei Curţi arată că „încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă“, este cea a unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

6. Raportul asupra recursului în interesul legii

Punctul de vedere exprimat de judecătorul raportor este în sensul reţinerii unui concurs ideal între infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal şi art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

Argumente:

Infracţiunea prevăzută în art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal constă în: „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.“

Litera l) a acestui articol a fost modificată prin pct. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Anterior modificării Codului fiscal prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, o astfel de faptă nu era prevăzută ca infracţiune.

În art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, anterior modificării acestuia prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, era calificată drept contravenţie: „deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit Titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false“.

a) Obiectul juridic al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care reglementează desfăşurarea normală a obligaţiilor financiare şi fiscale dintre contribuabili şi stat cu privire la impozite şi alte contribuţii legale determinate de operaţiunile cu produse accizabile.

b) Obiectul material constă în produse accizabile supuse marcării potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false.

c) Subiecţii infracţiunii

Subiecţii raportului juridic fiscal sunt enunţaţi de art. 17 din Codul de procedură fiscală, fiind: statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.

Subiectul pasiv al infracţiunii este statul, în calitate de titular al valorilor sociale ocrotite, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplineşte condiţiile generale pentru a răspunde din punct de vedere penal, pentru că legea nu se referă la vreo calitate specială a făptuitorului.

În practica judiciară au existat opinii diferite cu privire la calitatea de subiect activ al acestei contravenţii.

Opiniile contradictorii au fost generate de dispoziţiile art. 221 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, anterior modificării acestora prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscale, conform cărora „sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219 şi art. 220 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal“.

Practica neunjtară a condus la promovarea unui recurs în interesul legii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. LXI (61) din 24 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 7 aprilie 2008.

Prin această decizie s-a stabilit că: „dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) devenit art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. (2), devenit art. 221 alin. (2) din acelaşi cod, se interpretează în sensul căpersoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal.

Comparând reglementarea contravenţiei şi conţinutul infracţiunii în vigoare se poate constata că, în cazul infracţiunii, legiuitorul a prevăzut deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nemarcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false şi peste anumite limite.

Prin urmare, judecătorul-raportor a arătat că nu împărtăşeşte opinia unor instanţe de judecată (ale căror hotărâri se regăsesc în anexe), care au dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, motivând că fapta unei persoane de a deţine o anumită cantitate de ţigări nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni, întrucât acea persoană nu avea un antrepozit fiscal constituit potrivit legii.

Important de precizat este că, potrivit legislaţiei în vigoare, dispoziţiile legale care au fundamentat Decizia nr. LXI din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au modificat.

Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009 s-au modificat dispoziţiile titlului X – „Sancţiuni“ din Codul de procedură fiscală, inclusiv prevederile art. 221 alin. (2) care au făcut obiectul recursului în interesul legii evocat mai sus.

Potrivit art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009, articolul 221 alin. (2) teza I din Codul de procedură fiscală a fost modificat cu următorul cuprins: „sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219–220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice“.

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 a fost abrogată contravenţia de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, prevăzută de art. 220 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, dar prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale aceeaşi contravenţie a fost introdusă prin art. 221³alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, menţinându-se şi o dispoziţie identică în ceea ce priveşte sancţionarea acesteia.

În art. 221⁴alin. (2) teza I din Codul fiscal se prevede că: „sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 221³se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice“.

Prin urmare, spre deosebire de legislaţia anterioară, ce a generat promovarea recursului în interesul legii, legiuitorul nu a mai limitat aplicarea contravenţiei în cauză doar persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal.

În aceste condiţii, recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia LXI din 24 septembrie 2007 nu îşi mai găseşte aplicarea.

În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 585 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 31 august 2011, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2009, care au modificat alin. (2) al art. 221 din Codul de procedură fiscală.

Curtea Constituţională a apreciat că intervenţia legiuitorului asupra dispoziţiilor legale a căror aplicare a generat o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti, chiar dacă aceasta a fost înlăturată prin decizia instanţei supreme, „s-a exercitat în limitele constituţionale prevăzute de art. 61 coroborat cu art. 115 din Legea fundamentală, referitoare la Parlament – autoritate legiuitoare primară, respectiv la Guvern – legiuitorul delegat“.

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia LXI din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală este una absolută pe toată durata de existenţă a normei care a făcut obiectul deciziei. Sancţionarea persoanei fizice subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, indiferent dacă are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care elimină soluţia legislativă ce a fundamentat decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect ce nu contravine cu nimic autorităţii de lucru judecat al acesteia văzute ca garanţie a principiului neretroactivităţii legii.

Prezentarea modificărilor legislative în materia sancţionării contravenţiei, care în prezent se aplică oricărei persoane fizice, indiferent dacă are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este un argument în plus pentru a constata că în materia incriminării aceleiaşi fapte ca infracţiune în art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, subiectul activ al acesteia este unul general, necircumstanţiat, putând fi orice persoană fizică sau juridică în privinţa căreia sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii penale, indiferent dacă are sau nu are calitatea de antrepozitar sau de comerciant.

d) Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin elementul material care constă în acţiunea de „deţinere în afara antrepozitului fiscal“ a produselor accizabile în mod contrar dispoziţiilor legale.

e) Latura subiectivă se poate realiza numai sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă.

f) Regimul sancţionator – infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 4 ani, iar tentativa nu este sancţionată.

Aşa cum s-a arătat, această infracţiune a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010. În expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă s-a arătat că s-a dorit reglementarea unor noi infracţiuni şi contravenţii, precum şi redefinirea sistemului sancţionator al anumitor acţiuni sau inacţiuni, respectiv:

– înlocuirea răspunderii contravenţionale pentru anumite fapte prevăzute de Codul de procedură fiscală cu răspunderea penală, prin instituirea unor noi infracţiuni în Codul fiscal;

– reglementarea competenţei constatării faptelor ce pot constitui infracţiuni în condiţiile art. 296¹din Codul fiscal la nivelul organelor de urmărire penală şi al organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

– reglementarea unor noi infracţiuni în Codul vamal.

Prin aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 a fost incriminată infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca infracţiune asimilată infracţiunii de contrabandă.

Art. 270 alin. (3) din Codul vamal incriminează colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, asimilând faptele enumerate cu infracţiunea de contrabandă şi prevăzând o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.

a) Obiectul juridic îl constituie relaţiile sociale de natură economică ce reglementează regimul vamal.

b) Obiectul material este reprezentat de bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

c) Subiecţii infracţiunii

Subiectul pasiv principal este statul prin organele sale specializate, reţinând că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, s-a produs o reorganizare a Direcţiei Naţionale a Vămilor, aceasta fiind preluată în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, agenţie ce înglobează în structura sa direcţii ce se ocupă de combaterea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale şi a fraudei vamale.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică căreia i se poate angaja răspunderea penală, în condiţiile normelor generale de drept penal.

d) Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat printr-o multitudine de acţiuni, constând în colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

e) Latura subiectivă

Această infracţiune poate fi comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, calificată prin îndeplinirea condiţiei ca făptuitorul să cunoască faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

f) Regimul sancţionator

Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu privire la incriminarea în Codul vamal a infracţiunilor de contrabandă şi a celor asimilate acesteia se remarcă faptul că în Codul vamal nu se mai regăseşte o prevedere cu acelaşi conţinut ca al art. 182 din vechiul Cod vamal al României.

În vechea reglementare se stabilea că: „în cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre“.

În art. 278 din actuala reglementare (Codul vamal) se arată doar că: „dispoziţiile secţiunii care cuprind infracţiunile la regimul vamal se completează cu prevederile Codului penal al României, precum şi cu dispoziţiile penale prevăzute în alte legi speciale“.

Faţă de aceste modificări se poate constata că legiuitorul a înţeles să promoveze soluţia concursului de infracţiuni pentru situaţiile în care anterior se recunoştea doar un concurs de texte.

Din reglementarea celor două infracţiuni analizate mai sus rezultă că obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Codul fiscal îl reprezintă produse accizabile.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal îl reprezintă bunurile sau mărfurile care trebuie să fie plasate sub un regim vamal şi care, totodată, provin din contrabandă.

Acciza este reglementată de Codul fiscal, iar regimul vamal este reglementat de Codul vamal, legi speciale care protejează valori sociale diferite.

Următoarele noţiuni sunt necesar a fi explicate din perspectiva reglementărilor în vigoare incidente:

Produsele accizabile