În Monitorul Oficial nr. 283 din 20 mai 2013 a fost publicată Legea nr. 159/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor.
În cadrul actului normativ se arată:
Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 1
Scopul prezentei legi este promovarea creşterii performanţei energetice a clădirilor, ţinându-se cont de condiţiile climatice exterioare şi de amplasament, de cerinţele de temperatură interioară şi de eficienţa economică.
„Art. 1
(1) Scopul prezentei legi este promovarea măsurilor pentru creşterea performanţei energetice a clădirilor, tinându-se cont de condiţiile climatice exterioare şi de amplasament, de cerinţele de confort interior, de nivel optim, din punct de vedere al costurilor, al cerinţelor de performanţă energetică, precum şi pentru ameliorarea aspectului urbanistic al localităţilor.
(2) Creşterea performanţei energetice a clădirilor prin proiectarea noilor clădiri cu consumuri reduse de energie şi prin reabilitarea termică a clădirilor existente, precum şi informarea corectă a proprietarilor/administratorilor clădirilor prin certificatul de performanţă energetică, reprezintă acţiuni de interes public major şi general în contextul economisirii energiei în clădiri, al îmbunătăţirii cadrului urban construit şi al protecţiei mediului.“
Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Prezenta lege stabileşte condiţii cu privire la:
a) cadrul general al metodologiei de calcul privind performanţa energetică a clădirilor;
b) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la clădirile noi;
c) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la clădirile existente, supuse unor lucrări de modernizare;
d) certificarea energetică a clădirilor;
e) verificarea tehnică periodică a cazanelor şi inspectarea sistemelor/instalaţiilor de climatizare din clădiri şi, în plus, evaluarea instalaţiilor de încălzire la care cazanele sunt mai vechi de 15 ani.
„Art. 2
Prezenta lege stabileşte condiţii cu privire la:
a) cadrul general al metodologiei de calcul privind performanţa energetică a clădirilor şi a unităţilor acestora;
b) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la clădirile noi şi la noile unităţi ale acestora;
c) aplicarea cerinţelor minime de performanţă energetică la clădirile existente, unităţile de clădire şi elementele care alcătuiesc anvelopa clădirii supuse unor lucrări de renovare majoră, precum şi în cazul instalării/înlocuirii/modernizării sistemelor tehnice ale clădirilor;
d) certificarea energetică a clădirilor şi a unităţilor acestora;
e) inspecţia sistemelor de încălzire şi a sistemelor de climatizare din clădiri;
f) sistemul de control al certificatelor de performanţă energetică, al rapoartelor de audit energetic, precum şi al rapoartelor de inspecţie a sistemelor tehnice ale clădirilor.“
La articolul 3, după punctul 10 se introduc cincisprezece noi puncte, punctele 11–25, cu următorul cuprins:
„11.unitate a clădirii – o zonă/o parte a unei clădiri, un etaj sau un apartament dintr-o clădire, care este concepută/conceput sau modificată/modificat pentru a fi utilizată/utilizat separat;
12.sistem tehnic al clădirii – totalitate a echipamentelor tehnice ale unei clădiri sau ale unei unităţi de clădire destinate pentru încălzire, răcire, ventilare, apă caldă de consum, iluminat, sau pentru o combinaţie a acestora;
13.anvelopa clădirii–totalitate a elementelor de construcţie perimetrale care delimitează spaţiul interior al unei clădiri de mediul exterior;
14.element al clădirii – element al anvelopei clădirii sau un sistem tehnic al acesteia;
15.clădire cu consum de energie aproape egal cu zero – clădire cu o performanţă energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie din surse convenţionale este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut şi este acoperit, în cea mai mare măsură, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere;
16.încălzire centralizată sau răcire centralizată – distribuţie a energiei termice, sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă de producere centralizată – centrală electrică de termoficare, centrală termică de zonă/cvartal sau punct termic – prin intermediul unei reţele, către mai multe clădiri sau locaţii, în vederea utilizării sale pentru încălzire sau răcire în clădiri;
17.energie primară – energie rezultată din sursele de energie regenerabile şi neregenerabile, care nu a fost supusă niciunui proces de conversie sau transformare;
18.energie din surse regenerabile – energie obţinută din surse regenerabile nefosile, precum: energia eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală şi energia oceanelor, energia hidraulică, biomasa, gazul de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, şi gazul de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz;
19.clădire existentă – clădire la care s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, inclusiv clădirea aflată în exploatare înainte de data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare;
20.nivel optim din punct de vedere al costurilor – nivel de performanţă energetică ce determină cel mai redus cost pe durata normată de funcţionare rămasă, unde costul cel mai redus este determinat ţinându-se seama de costurile de investiţie legate de creşterea performanţei energetice a clădirii, de costurile de întreţinere şi exploatare, de categoria clădirii, după caz, iar durata normată de funcţionare rămasă a clădirii se referă la durata de viaţă estimată rămasă a unei clădiri sau a unui element al acesteia şi pentru care cerinţele de performanţă energetică sunt stabilite fie pentru clădirea în ansamblu, fie pentru elementele clădirii. Nivelul optim din punct de vedere al costurilor se situează în intervalul nivelurilor de performanţă în care analiza cost-beneficiu calculată pe durata normată de funcţionare este pozitivă. Calculul nivelului optim din punct de vedere al costurilor se efectuează pe baza cadrului metodologic comparativ, aplicat în funcţie de condiţiile generale, exprimate în parametri, prevăzute de reglementările tehnice specifice clădirilor;
21.audit energetic al clădirii – totalitate a activităţilor specifice prin care se obţin date corespunzătoare despre profilul consumului energetic existent al unei clădiri/unităţi de clădire şi, după caz, de identificare şi de cuantificare a oportunităţilor rentabile de economisire a energiei prin identificarea soluţiilor de creştere a performanţei energetice, de cuantificare a economiilor de energie şi de evaluare a eficienţei economice a soluţiilor propuse cu estimarea costurilor şi a duratei de recuperare a investiţiei, precum şi de elaborare a raportului de audit energetic;
22.raport de audit energetic – document elaborat în urma desfăşurării activităţii de audit energetic al clădirii, care conţine descrierea modului în care a fost efectuat auditul energetic, a principalelor caracteristici termice şi energetice ale clădirii/unităţii de clădire şi, acolo unde este cazul, a măsurilor propuse pentru creşterea performanţei energetice a clădirii/unităţii de clădire şi instalaţiilor interioare aferente acesteia, precum şi a principalelor concluzii referitoare la eficienţa economică a aplicării măsurilor propuse şi durata de recuperare a investiţiei;
23.auditor energetic pentru clădiri – persoană fizică atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, care are dreptul să realizeze auditul energetic pentru clădiri/unităţi de clădire şi să întocmească certificatul de performanţă energetică şi raportul de audit energetic. Auditorul energetic pentru clădiri este specialistul care îşi desfăşoară activitatea ca persoană fizică autorizată sau ca angajat al unor persoane juridice, conform prevederilor legale în vigoare;
24.expert tehnic atestat – persoana fizică atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice potrivit prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, pentru specialitatea instalaţii de încălzire-climatizare, în conformitate cu reglementarea tehnică „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Expertul tehnic atestat este specialistul care are dreptul să realizeze inspecţii, din punct de vedere energetic, ale sistemelor de încălzire şi/sau de climatizare şi să întocmească rapoarte de inspecţie pentru acestea. Expertul tehnic atestat îşi desfăşoară activitatea ca persoană fizică autorizată sau ca angajat al unor persoane juridice, conform prevederilor legale în vigoare;
25.clădiri de interes şi utilitate publică – clădiri existente, ce cuprind spaţii în care se desfăşoară activităţi în domenii de interes public general şi/sau comunitar şi social şi care implică prezenţa publicului, temporar sau permanent, în aria totală expusă.“
La articolul 4, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:
„(4) În aplicarea cadrului metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punct de vedere al costurilor, ale cerinţelor minime de performanţă energetică pentru clădiri, elaborat de către Comisia Europeană, prin metodologie se stabilesc condiţiile generale, exprimate în parametrii naţionali.
(5) Datele şi ipotezele utilizate pentru calculul nivelurilor optime, din punct de vedere al costurilor, ale cerinţelor minime de performanţă energetică, precum şi rezultatele acestora, se includ în planurile naţionale de eficienţă energetică şi se transmit Comisiei Europene de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, la intervale care nu depăşesc 5 ani. Primul raport se transmite până la 30 iunie 2014.“
9.Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Performanţa energetică a clădirii se exprimă cu claritate şi poate include un indicator al emisiei de dioxid de carbon.
„Art. 5
Performanţa energetică a clădirii/unităţii de clădire este exprimată, în principal, prin următorii indicatori de performanţă:
a) clasa energetică;
b) consumul total specific de energie;
c) indicele de emisii echivalent CO2.“
10.Articolul 6 se abrogă.
Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Pentru clădirile noi, cu o suprafaţă utilă totală de peste 1.000 m2, autoritatea administraţiei publice locale sau judeţene, prin certificatul de urbanism dat în vederea emiterii autorizaţiei de construire, potrivit legii, solicită întocmirea unui studiu de fezabilitate tehnică, economică şi de mediu privind posibilitatea utilizării unor sisteme alternative de producere a energiei, ca de exemplu:
a) sisteme descentralizate de alimentare cu energie, bazate pe surse de energie regenerabilă;
b) producere combinată de căldură şi electricitate – PCCE;
c) sisteme de încălzire sau de răcire de cartier ori de bloc;
d) pompe de căldură, în anumite condiţii.
„Art. 10
(1) Pentru clădirile noi/ansamblurile de clădiri prevăzute la art. 123 alin. (2), prin certificatul de urbanism emis de autorităţile administraţiei publice locale/judeţene competente, în vederea obţinerii, în condiţiile legii, a autorizaţiei de construire pentru clădiri, pe lângă obligativitatea respectării cerinţelor minime de performanţă energetică, se va solicita întocmirea unui studiu privind posibilitatea utilizării unor sisteme alternative de eficienţă ridicată, în funcţie de fezabilitatea acestora din punct de vedere tehnic, economic şi al mediului înconjurător.
(2) Aceste sisteme alternative pot fi:
a) descentralizate de alimentare cu energie, bazate pe surse regenerabile de energie;
b) de cogenerare/trigenerare;
c) centralizate de încălzire sau de răcire sau de bloc;
d) pompe de căldură;
e) schimbătoare de căldură sol-aer;
f) recuperatoare de căldură.
(3) Studiul prevăzut la alin. (1) se elaborează de proiectant şi este parte componentă a studiului de fezabilitate.
(4) Studiul cu privire la posibilitatea utilizării sistemelor alternative prevăzute la alin. (2) poate fi efectuat pentru o clădire sau pentru grupuri de clădiri similare din aceeaşi localitate. Pentru sistemele centralizate de încălzire şi răcire, studiul poate fi efectuat pentru toate clădirile racordate la acelaşi sistem.“
Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
La clădirile existente, cu o suprafaţă utilă de peste 1.000 m2, la care se execută lucrări de renovare, performanţa energetică a acestora trebuie îmbunătăţită pentru a satisface cerinţele stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic.
„Art. 11
(1) La clădirile existente la care se execută lucrări de renovare majoră, performanţa energetică a acestora sau a unităţilor de clădire ce fac obiectul renovării trebuie îmbunătăţită, pentru a satisface cerinţele stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic.
(2) Documentaţia tehnică elaborată pentru autorizarea lucrărilor de intervenţie pentru renovarea majoră dezvoltă măsurile prevăzute în raportul de audit energetic.
(3) În cazul renovării majore a clădirilor, proprietarii/administratorii acestora pot monta sisteme alternative de producere a energiei prevăzute la art. 10 alin. (2), în măsura în care prin auditul energetic al clădirii se stabileşte că acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional şi economic.“