Din Revista Buletinul Casatiei 8/2012 – Judecata in cazul recunoasterii vinovatiei. Infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata. Tentativa la infractiunea de omor deosebit de grav

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, iar în baza art. 33-34 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 71 C.pen.; în baza art. 61 C.pen., s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului, cu referire la pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 355 din 19 noiembrie 2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2969 din 20 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1.206 zile închisoare din pedeapsa aplicată anterior, cu pedeapsa de 7 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; în baza art. 180 alin. (2) C.pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare şi, conform art. 33-34 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat; s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C.pen., în condiţiile dispoziţiilor art. 71 C.pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat, în fapt, că între inculpatul P.D. şi partea vătămată B.D. există o stare conflictuală mai veche.

Pe fondul acestui conflict, în data de 21 octombrie 2008, în jurul orelor 19.00, în timp ce se deplasau cu un autoturism condus de inculpatul P.N. pe raza satului P., inculpaţii au întâlnit partea vătămată B.D., care se deplasa cu o căruţă împreună cu martorul T.Ş. şi, profitând de faptul că zona este puţin circulată, au luat hotărârea să aplice o corecţie părţii vătămate.

Inculpatul P.N. a oprit autoturismul, având asupra sa o bâtă de baseball. Din autoturism a coborât şi inculpatul P.D., cei doi deplasându-se spre locul unde T.Ş. oprise căruţa.

Între B.D., pe de o parte, şi inculpaţi, pe de altă parte, a izbucnit un conflict, cei doi inculpaţi ameninţând şi adresând cuvinte jignitoare părţii vătămate.

În aceste împrejurări, partea vătămată a încercat să folosească un aparat cu electroşocuri, fiind la rândul său lovită de P.N. cu bastonul din lemn şi de inculpatul P.D. cu pumnii şi picioarele până când a căzut la pământ.

În continuare, inculpaţii au urcat partea vătămată în autoturism împotriva voinţei sale, solicitând în mod imperativ martorului T.Ş. să urce în autoturism.

Ajungând pe raza satului B., martorul T.Ş. a solicitat inculpaţilor să oprească autoturismul, partea vătămată a încercat să coboare din autoturism, fiind împiedicată de cei doi inculpaţi care au lovit-o, iar inculpatul P.N. şi-a continuat deplasarea spre comuna S.

Ajungând la intersecţia cu DJ 605 B, inculpatul P.N. a văzut un echipaj de poliţie, iar la semnalul de oprire al unui lucrător de poliţie a virat stânga continuându-şi deplasarea.

Întrucât echipajul de poliţie format din agenţii de poliţie P.B. şi T.L., precum şi agenţii de pază M.G. şi C.M. a fost alertat de către partea vătămată B.D. care a reuşit să deschidă portiera autoturismului şi să strige după ajutor, a plecat în urmărirea autoturismului condus de inculpatul P.N.

La o distanţă de aproximativ 400-500 metri de intersecţia DJ 605 A cu DJ 605 B, în timp ce autoturismul rula cu o viteză de circa 40-50 km/h, cei care urmăreau autoturismul condus de inculpatul P.N. au observat căderea victimei din autoturism pe partea carosabilă, după care inculpaţii şi-au continuat deplasarea spre comuna S. fiind urmăriţi de echipajul de poliţie, după ce martorul M.G. a fost lăsat lângă partea vătămată pentru a-i acorda primul ajutor.

După aproximativ 2 km de mers, inculpatul P.N. a oprit autoturismul pentru a coborî inculpatul P.D., care a luat cu el bâta de baseball folosită anterior pentru agresarea victimei B.D., continuându-şi deplasarea aproximativ un km până când echipajul de poliţie a reuşit să blocheze autoturismul condus de inculpatul P.N. şi să-l determine să-l oprească.

Instanţa de fond a constatat că, în drept, faptele comise de inculpaţii P.D. şi P.N. în ziua de 21 octombrie 2008, constând în lovirea părţii vătămate B.D. şi în lipsirea de libertate în mod ilegal a acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen. şi art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi 33-34 C.pen. şi, respectiv, art. 189 alin. (1) şi (2) şi art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 33-34 C.pen.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termen legal, atât procurorul, cât şi inculpaţii P.N. şi P.D.

Procurorul a criticat sentinţa, susţinând, în principal, că în mod greşit s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, că în mod nelegal ambii inculpaţi nu au fost condamnaţii şi pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav.

Apelurile formulate de inculpaţi s-au apreciat ca fiind nefondate, iar apelul promovat de procuror s-a constatat a fi fondat, pentru următoarele considerente:

În drept, faptele ambilor inculpaţi de a lovi concomitent victima cu corpuri contondente, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea lor îngrijiri medicale care nu au depăşit 20 de zile, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C.pen.

Faptele aceloraşi inculpaţi de a urca cu forţa şi sub ameninţarea violenţei în autoturismul lor pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de a refuza să se oprească şi să permită coborârea din autoturism la cerea părţii vătămate a acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliţie autoturismul în care se afla aceeaşi parte vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen.

Fapta aceloraşi inculpaţi, care împreună au cooperat, inculpatul P.N. conducând autoturismul, iar inculpatul P.D. deschizând portiera şi împingând în exteriorul autoturismului pe partea vătămată – în tot acest timp inculpaţii comunicându-şi între ei intenţiile -, în vederea uciderii părţii vătămate, ca urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în mişcare, în faţa altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului inculpaţilor, întruneşte elementele constitutive, pentru inculpatul P.N., a infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C.pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., iar pentru inculpatul P.D., a infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C.pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C.pen., fiindcă ambii inculpaţi au prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat cu certitudine producerea lui, decesul părţii vătămate nerealizându-se datorită manevrelor de evitare ale autoturismului poliţiei.

În consecinţă, prin decizia nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelurile inculpaţilor au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., iar apelul procurorului a fost admis, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen., s-a desfiinţat sentinţa pe latură penală, s-au înlăturat dispoziţiile art. 334 C.proc.pen., s-au repus în individualitatea lor pedepsele şi, rejudecându-se cauza:

În baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen. şi art. 176 alin. (1) lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C.pen.; în baza art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C.pen., la 6 luni închisoare; au fost contopite toate pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.

În baza art. 61 C.pen., a fost revocată liberarea condiţionată a inculpatului P.D. din pedeapsa de 8 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 355 din 19 noiembrie 2002, definitivă şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 1.206 zile de închisoare din această pedeapsă, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, respectiv 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., cu aplicarea art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. în baza art. 71 C.pen.

În baza art. 180 alin. (2) C.pen., a condamnat pe inculpatul P.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare, iar în baza art. 20 raportat la art. 174 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., ca pedeapsă complementară în baza art. 65 C.pen.; au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., ca pedeapsă complementară şi cu aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen.

În continuare, împotriva deciziei nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal s-au exercitat recursuri de către cei doi inculpaţi.

Inculpatul P.D., încunoştinţat asupra conţinutului şi efectelor dispoziţiilor art. 320¹C.proc.pen. vizând recunoaşterea vinovăţiei, a înţeles să se prevaleze expres de acestea.

În acest context, probele de vinovăţie evidenţiate pe parcursul derulării cauzei, în sarcina ambilor inculpaţi, raportat la învinuirile aşa cum au fost evidenţiate în rechizitoriu, nu pot fi constatate decât ca fiind întărite şi printr-o declaraţie a unuia dintre inculpaţi prin care se recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei.

Apărările singulare din partea inculpatului P.N., că ar fi agresat pe partea vătămată ca urmare a provocării acesteia ori că s-ar fi aflat în legitimă apărare faţă de acţiunile violente ale părţii vătămate, că partea vătămată ar fi însoţit de bunăvoie pe inculpaţi ori că aceasta nu ar fi fost aruncată din autoturism în timpul deplasării şi în faţa autoturismului poliţiei sunt contrazise de probatoriile administrate în cauză, inclusiv declaraţia de recunoaştere a faptelor, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu din partea inculpatului P.D.

Declaraţia iniţială a părţii vătămate este confirmată de procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat de poliţiştii care au plecat în urmărirea autoturismului în care se afla victima şi cei doi inculpaţi, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de examinare a hainelor victimei, procesul-verbal de reconstituire.

Aceste înscrisuri sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor.

Instanţa de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare în drept; faptele ambilor inculpaţi de a lovi concomitent victima cu corpuri contondente, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecarea lor îngrijiri medicale care nu au depăşit 20 de zile, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 180 alin. (2) C.pen. Faptele aceloraşi inculpaţi de a urca cu forţa şi sub ameninţarea violenţei în autoturismul lor pe partea vătămată, de a o deplasa spre o altă localitate, de a refuza să se oprească şi să permită coborârea din autoturism la cerea părţii vătămate a acesteia, de a refuza să oprească la cererea organelor de poliţie autoturismul în care se afla aceeaşi parte vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 189 alin. (1) şi (2) C.pen., deoarece este evident că privarea de libertate a persoanei parte vătămată s-a făcut fără acordul ei. Fapta aceloraşi inculpaţi, care împreună au cooperat, inculpatul P.N. conducând autoturismul, iar inculpatul P.D. deschizând portiere şi împingând în exteriorul autoturismului pe partea vătămată – în tot acest timp inculpaţii comunicându-şi între ei intenţiile –, în vederea uciderii părţii vătămate, ca urmare a proiectării, pe carosabil, dintr-un autovehicul aflat în mişcare, în faţa altui autoturism ce se afla în urmărirea autoturismului inculpaţilor, întruneşte elementele constitutive pentru inculpatul P.N. ale infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C.pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen., iar pentru inculpatul P.D., ale infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C.pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C.pen., fiindcă ambii inculpaţi au prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat cu certitudine producerea lui, decesul părţii vătămate nerealizându-se datorită manevrelor de evitare ale autoturismului poliţiei.

O notă aparte vizează tratarea noului art. 320¹C.proc.pen., text de care a înţeles să se prevaleze inculpatul P.D., cercetat şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C.pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C.pen.

Dată fiind incidenţa O.U.G. nr. 121/2011, cu impact asupra aplicării teoretice a dispoziţiilor art. 320¹C.proc.pen. în speţă, va fi de abordat instituţia juridică nou introdusă. Esenţial de arătat este însă că, conform alin. (7), cauza de reducere a limitelor de pedeapsă legale nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. Or, în funcţie de incriminarea stipulată în sarcina acestui inculpat, se poate constata că textul nu poate avea incidenţă. Facem precizarea că legea face trimitere la sintagma – „o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă” –, aşadar fără a se lua în considerare, în raportarea aplicabilităţii concrete a cauzei de reducere, eventualele situaţii de atenuare a pedepsei, precum este starea de tentativă.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi împotriva deciziei nr. 164 din 11 iulie 2011 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.