Din Revista Buletinul Curtilor de Apel nr. 5/2012 – Stabilirea onorariului provizoriu cuvenit practicianului in insolventa, de catre judecatorul-sindic, prin sentinta de deschidere a procedurii

În motivarea cererii sale, creditorul a arătat că, în fapt, debitorul datorează bugetului de stat TVA, impozite şi contribuţii în sumă totală de 235.883,00 lei, conform titlului executoriu nr. 181 din 13.05.2011, sume datorate de societatea debitoare ca urmare a depunerii declaraţiilor privind obligaţiile fiscale şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 85 din 28.01.2011.

Creditorul a mai precizat că a făcut demersuri în vederea încasării şi executării silite a sumelor datorate, procedând la emiterea de titluri executorii şi somaţii încă din luna august 2007; fiind emise adrese de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor din conturile bancare, s-a încheiat proces-verbal de sechestru asupra bunurilor, cu nr. 3557 din 7.08.2009, dar niciunul dintre aceste demersuri nu s-a fructificat. Din verificarea situaţiei debitorului s-a constatat că plăţile acestuia au încetat cu mult peste cele 30 de zile prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, iar sumele datorate de debitor sunt certe, lichide şi exigibile, fiind îndeplinite condiţiile Legii nr. 85/2006.

Prezent în faţa judecătorului-sindic la data de 27.10.2011, administratorul statutar al societăţii debitoare a precizat că nu contestă starea de insolvenţă a debitorului, însă a apreciat că acesta poate achita creanţele datorate bugetului de stat într-un termen rezonabil.

Prin sentinţa nr. 1143 pronunţată în data de 27.10.2011, Tribunalul Buzău a admis cererea formulată, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului, a desemnat administrator judiciar provizoriu care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege, dispunând totodată şi celelalte măsuri prevăzute de legea insolvenţei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta-creditoare are împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 235.883,00 lei, că societatea se află în încetare de plăţi şi că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Totodată, în temeiul art. 34, cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic a desemnat administratorul judiciar provizoriu cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei lunar şi un onorariu de succes de 7% şi care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, până la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor. Pentru desemnarea în calitate de administrator judiciar provizoriu a practicianului în insolvenţă a avut în vedere propunerea creditorului, cuprinsă în adresa nr. 2254 din 22.08.2011, dar şi oferta depusă de practicianul în insolvenţă la dosar.

Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Buzău, invocând dispoziţiile art. 304¹, art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

Prin motivele de recurs s-a solicitat a se observa faptul că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei debitorului a fost formulată de instituţia recurentă, în calitate de creditor bugetar, pentru o creanţă de 235.883 lei, iar potrivit dispoziţiilor art. 16 din Ordinul nr. 1009/2007 a efectuat selecţia practicienilor în insolvenţă şi pentru debitorul în speţă în data de 18.08.2011, dată la care practicianul a depus în temeiul art. 14 din Ordinul nr. 1009/2007 oferta privind onorariul lunar pentru debitoare la nivelul de 800 lei şi 7% onorariu de succes, criteriu ce a contat pentru desemnarea sa ca administrator/ lichidator pentru debitorul în speţă, în conformitate cu criteriile financiare şi tehnice prevăzute pentru obţinerea punctajelor de la pct. 2-1 din Ordinul nr. 1009/2007.

Instituţia recurentă precizează că a depus la dosarul cauzei în data de 23.08.2011 solicitarea de numire a administratorului/ lichidatorului în cauza privind deschiderea procedurii debitorului, cu un onorariu de 800 lei şi 7% onorariu de succes, conform ofertei depuse pentru selecţie.

Recurenta-creditoare consideră ca instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.

Consideră totodată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., aplicând greşit dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

S-a solicitat instanţei admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei nr. 1143/27.10.2011 în sensul înlocuirii retribuţiei de 1.000 lei dispusă de instanţa de fond, cu 800 lei, aşa cum acesta a solicitat prin oferta depusă la selecţia efectuată de instituţia creditoare.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi a temeiurilor prevăzute de art. 304 C.proc.civ., precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 304¹ C.proc.civ., Curtea a reţinut că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Potrivit art. 34 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).

Judecătorul-sindic a desemnat în calitate de administrator-judiciar provizoriu, în temeiul art. 34, cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c),coroborat cu art. 19 alin. (1) din Lege, practicianul în insolvenţă E.C.I. IPURL, cu atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei lunar şi un onorariu de succes de 7% şi care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, până la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

Pentru desemnarea în calitate de administrator judiciar provizoriu a practicianului în insolvenţă, judecătorul-sindic a avut în vedere propunerea creditorului D.G.F.P. Buzău, cuprinsă în adresa nr. 2254 din 22.08.2011, dar şi oferta depusă de practician la dosar.

Nemulţumirea recurentei constă în faptul că judecătorul-sindic a stabilit pentru practician un alt onorariu decât cel solicitat.

Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c), judecătorul are printre atribuţiile prevăzute de lege şi „desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine”.

Prin urmare, legea atribuie judecătorului-sindic prerogativele stabilirii onorariului în această fază a procedurii, urmând ca ulterior creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor să decidă desemnarea unui administrator judiciar/ lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă.

Potrivit art. 19 alin. (2¹), „creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia”.

S-a concluzionat că, faţă de prevederile legale menţionate, creditorul-recurent are posibilitatea, când confirmă administratorul provizoriu, să-i stabilească şi remuneraţia în cuantumul solicitat, recursul fiind respins ca nefondat.

(Judecător Elena Tănăsică)