In MO 365/2012 a fost publicata Legea 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civila.

În cadrul preambulului Legii se arată că: „Prezenta lege cuprinde dispoziţiile pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă, denumită în continuare Codul de procedură civilă, având ca principal obiect punerea de acord a legislaţiei procesual civile existente cu prevederile acestuia, precum şi soluţionarea conflictului de legi rezultând din intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă”.

 Dispoziţii tranzitorii

 Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

 Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.

 Dispoziţiile art. 814 din Codul de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă.

 Dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică şi hotărârilor judecătoreşti sau altor înscrisuri pronunţate ori, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie.

 Termenele procedurale prevăzute de legile speciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.

 Dispoziţii de punere în aplicare

 Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusa recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea speciala foloseşte o altă expresie similară. Aceste dispoziţii nu se aplica în materie de contencios administrativ şi fiscal, inclusiv în materia azilului.

 De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească „definitivă şi irevocabilă” sau, după caz, „irevocabilă” se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească „definitivă”.

 Dacă legea specială nu cuprinde dispoziţii referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii instanţei ori calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, se aplică în mod corespunzător prevederile Codului de procedură civilă.

 Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

 Dacă legea specială prevede obligarea debitorului la plata de daune cominatorii ori, după caz, a unei amenzi civile pentru nerespectarea unei obligaţii de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, de la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă se vor putea aplica penalităţi în condiţiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă .

 Ori de câte ori legea specială prevede că cererea de suspendare a executării silite se soluţionează de către preşedintele instanţei, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, judecarea acestei cereri se va face de către un complet al instanţei competente potrivit legii. Aceste dispoziţii se aplică şi cererilor de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti, a unei hotărâri pronunţate de un organ cu activitate jurisdicţională sau, după caz, a altui titlu executoriu, în cazul în care acestea sunt atacate în justiţie.

 Modificarea şi completarea unor dispoziţii ale Legii 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în MO 485/2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

  • Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene. Art. 4. În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor”.
  • Îndatoriri privind primirea şi soluţionarea cererilor. Art. 5. (1) Judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit legii. Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urma, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii. Este interzis judecătorului să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii”.

Sursa: Infolegal