A fost modificat Art. 8 din Instructiuniloe de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adaugată pentru operatiunile prevazute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) si art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Act modificator al Ordinului 2222/2006: Ordinul 518/2012.
Va prezentam forma consolidata/actualizata a Art. 8, asa cum poate fi acesta vizualizat in Biblioteca pentru informare juridica si economica online Legalis 2.0:
„Ordin 2222/2006 … Art. 8
(1) Conform art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de taxă, în cazul navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare, următoarele operaţiuni:
1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;
2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, dar inclusiv pentru navele de război încadrate în nomenclatura combinată (NC) cod 8906 10 00 care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine, unde vor fi ancorate, cu excepţia, în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă, a proviziilor;
3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora.
(2) Livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuprind, printre altele, operaţiuni precum:
a) livrarea de echipamente încorporate în nave sau utilizate pe acestea;
b) modernizarea, renovarea, revizia şi repararea navelor, respectiv orice lucrări necesare pentru utilarea ori reutilarea acestora sau readucerea la starea lor iniţială, inclusiv operaţiuni precum vopsirea, refacerea instalaţiilor, lucrări de tâmplărie, instalarea materialelor termoizolatoare şi electrice;
c) serviciile necesare pentru menţinerea navelor, a echipamentelor şi sistemelor acestora în perfectă stare de funcţionare, inclusiv întreţinerea, măsurile de prevenire a incendiilor, decontaminarea;
d) serviciile experţilor, prestate în cadrul lucrărilor de reparaţii şi al lucrărilor de reparare, renovare şi întreţinere a navelor şi a sistemelor şi echipamentelor acestora. Aceste servicii includ şi inspecţiile pentru constatarea respectării măsurilor de siguranţă, inspecţia navelor, inspecţia tehnică a echipamentelor, investigaţiile legate de incendii sau alte calamităţi survenite la bord;
e) lucrările de reparaţii şi întreţinere a bunurilor ce sunt integrate în nave sau direct utilizate pentru exploatarea acestora, cum ar fi containerele utilizate pentru depozitarea bagajelor, alimentelor, în cazul navelor de pasageri;
f) navlosirea, leasingul şi închirierea navelor. Prin navlosire se înţelege contractul prin care navlosantul pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o navă, părţi din ea sau o încăpere a ei;
g) serviciile necesare pentru exploatarea navelor şi a încărcăturii acestora înainte, în timpul şi după efectuarea unei călătorii, la sosirea în porturi, la staţionarea şi la plecarea din porturi, inclusiv:
1. serviciile asigurate de piloţi pentru facilitarea intrării şi ieşirii din porturi, servicii constând în remorcare, împingere, protejare, curăţenie;
2. utilizarea porturilor, respectiv utilizarea macaralelor, cheiurilor, debarcaderelor, serviciilor de telecomunicaţii şi utilizarea instalaţiilor radar;
3. serviciile administrative şi serviciile de comunicaţii;
h) serviciile asigurate pentru nevoile directe ale pasagerilor şi echipajului şi/sau încărcăturii transportate de nave, incluzând:
1. asistenţa necesară pasagerilor şi echipajului asigurată în contul armatorului cu ocazia transportului maritim, cum ar fi întocmirea documentelor de călătorie, servicii de cazare şi alimentaţie asigurate pasagerilor, în cazul în care aceste servicii trebuie asigurate prin contractul de transport;
2. serviciile aferente bunurilor transportate de nave, cum ar fi serviciile necesare pentru manipularea, protejarea şi conservarea bunurilor transportate, inclusiv serviciile specialiştilor în daune sau pentru protejarea apelor şi zonelor înconjurătoare, pentru prevenirea poluării ori contaminării acestor ape şi zone.
(3) În sensul art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin provizii se înţelege bunurile necesare aprovizionării navelor. Bunurile pentru aprovizionare şi alimentare cu combustibil cuprind, printre altele:
a) aprovizionarea la bord: bunuri care sunt exclusiv utilizate pentru consumul la bord de către membrii echipajului şi pasagerii vasului, cum ar fi mâncarea şi băuturile;
b) combustibili şi lubrifianţi, în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Aceste bunuri sunt necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a motoarelor şi a altor utilaje şi echipamente aflate la bord;
c) consumabilele, aparatele şi proviziile de obicei utilizate la bord de echipaj şi pasageri, cum ar fi: tacâmurile, aparatele de gătit, feţele de masă, instrumentele şi produsele de curăţare, instrumentele pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere şi bunurile consumabile utilizate pentru conservarea, tratarea sau prepararea la bord a mărfurilor transportate, cum ar fi, de exemplu, gheaţa şi sarea pentru conservarea peştelui pe un vas de pescuit.
(4) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se realizează fie de furnizor/prestator, fie de beneficiar, pe baza documentelor care atestă că livrările de bunuri şi prestările de servicii sunt destinate scopurilor prevăzute de lege. Scutirea prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal se aplică atât pentru livrările de bunuri/prestările de servicii realizate în beneficiul direct al armatorilor de nave, cât şi în situaţia în care între furnizori/prestatori şi armator se interpune un agent de navă. Scutirea de taxă pentru prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Dacă locul prestărilor de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal este în România, scutirea de taxă se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită.
Exemplul 1: A facturează către B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim, serviciile fiind efectuate pe teritoriul României. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Norvegia. Locul prestării serviciului fiind în România conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate, prestatorul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operaţiunea nu era scutită.
Exemplul 2: A facturează către B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim. A este o persoană impozabilă stabilită în Dubai, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul prestării serviciului este în România conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România. Prestatorul nefiind stabilit în România, beneficiarul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operaţiunea nu era scutită.
(5) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată nu se acordă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. Livrările de bunuri destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal sau pentru orice alt tip de nave pot fi scutite de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacă livrarea respectivă se încadrează într-o măsură de simplificare prevăzută prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată nu se acordă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiei în care se aplică alte scutiri prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal sau la art. 144 din Codul fiscal. Livrările de bunuri destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal sau pentru orice alt tip de nave pot fi scutite de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacă livrarea respectivă se încadrează într-o măsură de simplificare prevăzută prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Prin transport internaţional, în sensul art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, se înţelege transportul care are fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării, fie ambele puncte în afara ţării.
modificat de
Ordin nr. 518/2012 – pentru modificarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 13 aprilie 2012, M. Of. 264/2012;
Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009;
Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;