Partajul este operatiunea juridica prin care se pune capăt proprietatii comune si este reglementat in Noul Codul civil (Legea 287/2009) in art. 669-686, iar sub aspectul etapelor si modalitatii concrete de realizare este reglementat in Codul de procedura civila.

Regulile esenţiale se regăsesc în dreptul material – Codul civil. Proprietatea comună presupune că dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulţi titulari.

Formele proprietăţii comune

Proprietatea comună are următoarele forme:

• proprietatea pe cote-părţi (coproprietatea), care poate fi obişnuită sau forţată

• proprietatea în devălmăşie (devălmăşia).

În cazul coproprietăţii, prin partaj, bunul sau bunurile stăpânite în comun pe cote-părţi sunt împărţite materialmente între copărtaşi, fiecare dintre aceştia devenind proprietarul exclusiv aspra unui anume bun sau părţi materiale din bun dintre cele ce formau obiectul coproprietăţii; în cazul încetării devălmăşiei (bunul sau bunurile stăpânite în comun de mai multe persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate) se poate realiza partajul astfel încât asupra bunului sau bunurilor va exista un drept de proprietate exclusiv.

În cazul partajului de bunuri comune ale soţilor se aplică regulile speciale referitoare la efectele regimurilor matrimoniale, ale convenţiilor matrimoniale şi la efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi.

Când poate fi cerut partajul?

De regulă partajul poate fi cerut oricând, cu excepţia situaţiei în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.

Partajul poate fi suspendat prin convenţie încheiată în formă autentică şi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, pentru o perioadă de maxim 5 ani; poate fi suspendat şi prin hotărâre judecătorească pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalţi coproprietari.

Felurile partajului

Partajul poate fi convenţional (prin bună învoială) sau judiciar (prin hotărâre judecătorească); dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.

În cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială; partajul prin bună învoială poate fi desfiinţat pentru aceleaşi cauze ca şi contractele; partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută.

Partajul este inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate; cu toate acestea, partajul poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează de a mai fi destinate folosinţei comune. Partajul este inadmisibil în situaţia uzucapării bunului de către unul dintre coproprietari.

Modalităţile de partaj

Partajul poate fi realizat:

• în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;

• atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

• vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Drepturile creditorilor

Creditorii unui coproprietar pot urmări silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instanţei împărţeala bunului, caz în care urmărirea se va face asupra părţii de bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot, însă, să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces.

Efectele partajului

Dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate se naşte de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară. Actele încheiate, în condiţiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului.

De regulă, între coproprietari există obligaţia de garanţie pentru evicţiune şi vicii ascunse, în limita cotelor-părţi; coproprietarii nu datorează garanţie dacă prejudiciul este urmarea faptei săvârşite de un alt coproprietar sau dacă au fost scutiţi prin actul de partaj

Sursa: CSM