In M. Of. 495/2011 a fost publicata DECIZIA Nr. 1 din 17 ianuarie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

– SECŢIILE UNITE –

DECIZIA Nr. 1 din 17 ianuarie 2011

Dosar nr. 13/2010

Sub preşedinţia doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, respectiv la posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată (săvârşită în cursul termenului de încercare al unei suspendări condiţionate a executării pedepsei dispuse anterior), pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal cu privire la infracţiunea săvârşită ulterior.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind prezenţi 87 de judecători din 106 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea – adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că în accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilă suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În jurisprudenţa penală actuală – la nivel de judecătorii, tribunale şi curţi de apel – nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, al căror conţinut legal în redactarea actuală în vigoare este următorul: „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.“

A. Astfel, unele instanţe au apreciat că în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal pedeapsa la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse poate fi suspendată condiţionat. Această jurisprudenţă recunoaşte posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante, obţinute prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

S-a argumentat că din analiza dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal rezultă că, în cazul în care în termenul de încercare al suspendării condiţionate inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, instanţa are obligaţia de a revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi de a dispune executarea alăturată a celor două pedepse, fără a specifica modalitatea de executare a pedepsei rezultate în urma aplicării acestui mecanism.

B. Alte instanţe au apreciat că pentru cea de a doua pedeapsă stabilită pentru fapta săvârşită în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate dispuse anterior se poate face aplicarea art. 81 din Codul penal, urmând a se dispune executarea într-un loc de deţinere doar a pedepsei a cărei suspendare este revocată.

C. Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – majoritară şi la nivelul instanţelor inferioare – se apreciază că, în accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, nu este posibila suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

În argumentarea acestei interpretări juridice s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenţie – aceasta fiind, de altfel, sancţiunea ce rezultă din revocarea suspendării condiţionate a executării unei pedepse – în caz contrar, al aplicării art. 81 din Codul penal după revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare, prevederile art. 83 alin. 1 din acelaşi cod ar fi lipsite de conţinut şi finalitate.

În acelaşi timp s-a arătat că, dacă legiuitorul ar fi înţeles să reglementeze şi o astfel de posibilitate, ar fi statuat-o expres, aşa cum a făcut în art. 83 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia în cazul în care infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei, caz în care nu mai are loc revocarea primei suspendări.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

În accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibila suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal; de asemenea, suspendarea condiţionată nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

Soluţia amintită este justificată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 83 alin. 1 din Codul penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, „instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune“.

În literatura juridică, referindu-se la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, s-a arătat că această măsură constă, în esenţă, în dispoziţia luată de instanţa de judecată, prin însăşi hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată „şi în anumite condiţii“, executarea pedepsei pronunţate. Dacă în decursul termenului de încercare condamnatul respectă condiţiile impuse şi are o bună conduită, la expirarea termenului el este reabilitat de drept, iar dacă, dimpotrivă, el nu respectă condiţiile impuse sau săvârşeşte o nouă infracţiune, în cursul termenului de încercare, va fi ţinut să execute atât pedeapsa a cărei executare fusese suspendată, cât şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o instituţie complementară menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnări, îşi păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni.

Pe toată durata termenului de încercare, condamnatul „este ameninţat să piardă beneficiul suspendării şi să execute cumulativ două pedepse“, în cazul în care ar săvârşi o altă infracţiune.

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei are caracterul juridic de „mijloc de individualizare a executării pedepsei“ şi funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării.

Sub aspectul efectelor instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei, dat fiind specificul acestei măsuri, derivând din natura juridică a acestuia, în literatura juridică se face, în mod judicios, o diferenţiere între „efectele imediate şi provizorii“ şi „efectele ulterioare definitive“.

Efectele imediate (provizorii) se produc de îndată ce hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării a rămas definitivă şi durează întreaga perioadă de încercare (adică până la expirarea termenului acesteia).

Principalul efect imediat (provizoriu) constă în aceea că executarea pedepsei este suspendată (adică pedeapsa, deşi definitiv aplicată, nu este pusă în executare).

Dar, acest efect imediat al acordării suspendării este condiţionat de conduita condamnatului pe toată durata termenului de încercare. Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiţionată de conduita condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi revocată în caz de nerespectare a condiţiilor, în special aceea de a nu comite o altă infracţiune în acest interval de timp (de unde şi caracterul provizoriu al efectului imediat al suspendării condiţionate a executării pedepsei).

Efectele ulterioare definitive sunt următoarele: suspendarea executării încetează, în mod pozitiv, prin ajungerea la termen, adică prin împlinirea termenului de încercare.

La această dată încetează suspendarea executării pedepsei, adică încetează efectul imediat (provizoriu) al acestei măsuri şi problema executării pedepsei este definitiv tranşată.

Dar suspendarea executării încetează nu numai în „mod pozitiv“, adică prin împlinirea termenului de încercare, ci şi în „mod negativ“, adică prin anularea sau revocarea măsurii de suspendare.

În cazul anulării, suspendarea încetează pentru că măsura a fost aplicată contrar prevederilor imperative ale legii (adică ab initio măsura suspendării era lovită de un viciu care o făcea inoperantă).

În privinţa revocării însă, situaţia juridică este alta, ea exprimând eşecul acestei măsuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita încrederea ce i-a fost acordată de instanţa care a oferit condamnatului o şansă de a se îndrepta, fără să execute efectiv pedeapsa.

Ambele moduri de încetare a măsurii suspendării executării pedepsei – cel pozitiv şi cel negativ – decurg în mod firesc din natura şi scopul acestei instituţii.

Menţinerea modalităţii de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracţiuni în termenul de încercare este expres prevăzută în art. 83 alin. 3 din Codul penal, sub forma unei excepţii. Potrivit acestor prevederi legale, dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Prin urmare, posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, este exclusă de art. 83 alin. 3 din acelaşi cod, care permite o asemenea individualizare a executării pedepsei doar dacă noua infracţiune este săvârşită din culpă. Dacă legiuitorul ar fi înţeles să reglementeze posibilitatea suspendării condiţionate şi în cazul în care noua infracţiune este comisă cu intenţie, ar fi prevăzut-o expres, aşa cum a făcut-o în art. 83 alin. 3 din Codul penal.

În literatura de specialitate, în mod constant, s-a apreciat că prin sintagma „executare în întregime a pedepsei“ legiuitorul a avut în vedere executarea acesteia într-un loc de deţinere.

S-a arătat că infractorul este supus la executarea efectivă a pedepsei când, ca urmare a conduitei sale în cursul termenului de încercare, se constată că acesta nu s-a îndreptat şi că persistă în săvârşirea de infracţiuni, în acest caz intrând în acţiune garanţia prevăzută de lege pentru ipoteza în care suspendarea executării se dovedeşte nejustificată.

Acest tratament sever este consecinţa conduitei infractorului care în dispreţul încrederii ce i s-a acordat şi a posibilităţii ce i s-a oferit de a se îndrepta fără executarea pedepsei, a săvârşit din nou o infracţiune, găsindu-şi justificarea în starea de periculozitate a acestuia care recidivează în condiţiile arătate.

Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.

În acelaşi timp s-a apreciat că revocarea suspendării condiţionate intervine, cu titlu de sancţiune, pentru nerespectarea obligaţiei de a nu comite o altă infracţiune în interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând că infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat şi nu s-a reeducat. Drept consecinţă, pedeapsa suspendată devine executabilă. Totodată, s-a arătat că în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, ca urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi nici executarea acesteia la locul de muncă, pentru că toate 3 sunt modalităţi distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o nouă individualizare ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca problema de drept sus-menţionată referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal să fie soluţionată în mod obligatoriu, în sensul că:

În accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilă suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal, de asemenea, suspendarea condiţionată nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

În numele legii,

DECID:

Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal stabileşte că:

1. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

2. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

Obligatorie, potrivit art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 ianuarie 2011.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

LIVIA DOINA STANCIU

Prim-magistrat-asistent,

Adriana Daniela White