In M. Of. 311/2011 a fost publicat Ordinul 15/112/2006 Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 15/112/2006 pentru aprobarea Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei si al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii.

 

REGULAMENTUL

privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prezentul regulament se aplică băncilor, băncilor de economisire şi creditare în domeniul locativ, băncilor de credit ipotecar, caselor centrale ale cooperativelor de credit şi instituţiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, denumite în continuare instituţii de credit, şi reglementează metodologia de calcul a fondurilor proprii, la nivel individual şi consolidat şi, după caz, la nivel de reţea cooperatistă, precum şi nivelul minim al capitalului iniţial al acestor instituţii şi al reţelei cooperatiste.

(2) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent fondurilor proprii ale cooperativelor de credit din cadrul reţelelor cooperatiste. Reglementările emise vor avea în vedere prevederile prezentului regulament în ceea ce priveşte determinarea fondurilor proprii la nivelul cooperativelor de credit şi nu vor putea stabili cerinţe mai puţin restrictive decât cele prevăzute de acesta. În acest sens reglementările emise de casa centrală vor fi transmise spre avizare Băncii Naţionale a României.

(3) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de reţea cooperatistă.

(4) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii. În acest sens, orice referire la Banca Naţională a României se consideră a fi făcută, după caz, la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

(5) Prevederile cap. II, secţiunea 1.1 – „Componenţa fondurilor proprii de nivel 1“, ale cap. IV – „Dispoziţii privind raportarea fondurilor proprii“ şi ale cap. V – „Sancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale“ din prezentul regulament se aplică, în mod corespunzător, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe.

Art. 2

(1) Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificaţia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Termenii şi expresiile: securitizare, poziţie din securitizare, iniţiator, îmbunătăţire a calităţii creditului au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul BNR–CNVM nr. 18/16/2010 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate şi poziţiilor din securitizare.

(3) În înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) participaţie – deţinerea unor drepturi în capitalul unei entităţi, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legături durabile cu acea entitate, sunt destinate să contribuie la activităţile acesteia ori deţinerea, în mod direct sau indirect, a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi;

b) IFRS – Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, incluzând Standardele Internaţionale de Contabilitate, şi interpretările lor, în cea mai recentă versiune a acestora adoptată de Comisia Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate, care se aplică în condiţiile prevăzute de Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 13/2008 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, cu modificările şi completările ulterioare;

c) instrumente de capital hibride – instrumente prevăzute la art. 4 lit. c) din prezentul regulament.

CAPITOLUL II

Fondurile proprii la nivel individual

Art. 3

(1) Fondurile proprii ale instituţiilor de credit prevăzute la art. 1 alin. (1) şi, respectiv, ale unei reţele cooperatiste de credit sunt formate din fonduri proprii de nivel 1 şi fonduri proprii de nivel 2.

(2) Fondurile proprii ale sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din state terţe sunt reprezentate de fondurile proprii de nivel 1.

(3) Elementele componente ale fondurilor proprii de nivel 1 trebuie să poată fi utilizate în orice moment şi cu prioritate pentru a absorbi pierderile, să nu implice costuri fixe pentru instituţia de credit şi să fie efectiv puse la dispoziţia acesteia, respectiv să fie integral plătite.

SECŢIUNEA 1

1.1. Componenţa fondurilor proprii de nivel 1

Art. 4

Fondurile proprii de nivel 1 reprezintă o componentă a fondurilor proprii şi cuprind:

a) capitalul social subscris în sensul prevederilor pct. 54 din Reglementările contabile, aprobate prin Ordinul BNR nr. 13/2008, cu modificările şi completările ulterioare, împreună cu primele de capital integral încasate, aferente acestuia, sau, după caz, capitalul de dotare pus la dispoziţia sucursalei din România de către instituţia de credit din statul terţ, care acoperă în întregime pierderile în condiţii de asigurare a continuităţii activităţii şi care, în cazul falimentului sau lichidării instituţiei de credit, are rang de prioritate inferior faţă de toate celelalte creanţe. Sumele respective se iau în calcul în măsura în care sunt efectiv vărsate.

În cazul societăţilor de servicii de investiţii financiare, precum şi al societăţilor de administrare a investiţiilor care au în obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investiţii, acest element al fondurilor proprii de nivel 1 cuprinde capitalul, în sensul prevederilor reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, împreună cu primele de capital integral încasate, aferente acestuia. Sumele respective se iau în calcul în măsura în care sunt efectiv vărsate;

b) rezervele legale, statutare şi alte rezerve, precum şi rezultatul reportat pozitiv al exerciţiilor financiare anterioare, rămas după distribuirea profitului conform hotărârii adunării generale a acţionarilor;

c) instrumentele, altele decât cele prevăzute la lit. a), care îndeplinesc cerinţele stipulate în cadrul secţiunii 1.2 „Cerinţe privind instrumentele de capital hibride“, precum şi pe cele menţionate la art. 18 lit. a), lit. c)–e) şi la art. 20 din prezentul regulament.

Art. 5

Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 se vor deduce următoarele elemente:

a) valoarea de înregistrare în contabilitate (cost de achiziţie) a acţiunilor proprii şi a altor instrumente proprii de capital, deţinute de instituţia de credit;

b) obligaţiile casei centrale faţă de cooperativele de credit afiliate reprezentând diferenţe rămase de regularizat ca urmare a recalculării la sfârşitul exerciţiului financiar a valorii participaţiilor acestora la capitalul social al casei centrale;

c) sumele reprezentând contravaloarea părţilor sociale aferente aportului cooperativelor de credit la capitalul social al casei centrale la care sunt afiliate, în cazul în care aceste cooperative participă la un proces de fuziune sau de divizare de reţele cooperatiste, în urma căruia vor părăsi reţeaua, sau în cazul în care casa centrală a hotărât dizolvarea lor, urmată de lichidare. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administraţie al casei centrale cu privire la încetarea calităţii de cooperativă de credit afiliată la respectiva casă centrală;

d) rezultatul reportat, reprezentând pierdere;

e) pierderea perioadei curente înregistrată până la data determinării fondurilor proprii;

f) valoarea de înregistrare în contabilitate a imobilizărilor necorporale;

g) alte elemente deductibile din fondurile proprii de nivel 1 stabilite în conformitate cu prevederile art. 26.

Art. 6

(1) Profitul interimar înregistrat până la data determinării fondurilor proprii, precum şi profitul ultimului exerciţiu financiar înregistrat în rezultatul reportat până la repartizarea sa conform destinaţiilor stabilite de adunarea generală a acţionarilor, pot fi incluse în fondurile proprii numai dacă sumele aferente au fost verificate de persoane responsabile de auditarea situaţiilor financiare şi dacă în raportul întocmit în urma verificării se exprimă opinia că sumele respective au fost evaluate în conformitate cu principiile şi regulile de contabilizare şi sunt nete de orice obligaţie sau dividend previzibilă/previzibil la data determinării sau, după caz, de repartizări efectuate până la această dată.

(2) În sensul prezentului regulament, prin profit interimar înregistrat până la data determinării fondurilor proprii se înţelege profitul net calculat de instituţia de credit la data determinării fondurilor proprii, conform reglementărilor contabile aplicabile.

(3) Pierderea perioadei curente în sensul art. 5 lit. e) se deduce indiferent dacă a fost sau nu verificată de persoane responsabile de auditarea situaţiilor financiare.

Art. 7

(1) La determinarea fondurilor proprii de nivel 1 ale caselor centrale, în cadrul elementelor prevăzute la art. 4 lit. b) nu se includ sumele existente în sold reprezentate de: fondul pentru creşterea surselor proprii de finanţare şi alte fonduri constituite în vederea efectuării unor plăţi pentru necesităţile casei centrale şi ale cooperativelor de credit, fondul social şi fondurile de natura fondului social constituite potrivit prevederilor statutare şi rezerva mutuală de garantare.

(2) La determinarea fondurilor proprii de nivel 1 ale cooperativelor de credit nu se vor lua în considerare sumele existente în sold reprezentând rezerva de întrajutorare, fondul pentru creşterea surselor proprii de finanţare, fondul social sau fondurile constituite în vederea efectuării unor plăţi pentru necesităţile cooperativelor de credit şi ale membrilor cooperatori.

Art. 8

În cazul unei instituţii de credit care este iniţiatorul unei operaţiuni de securitizare, câştigurile nete aferente activelor securitizate, recunoscute în conturile de rezerve şi care contribuie la o creştere a calităţii creditului pentru poziţiile din securitizare, vor fi excluse de la calculul elementelor prevăzute la art. 4 lit. b).

1.2. Cerinţe privind instrumentele de capital hibride

Art. 9

Instrumentele de capital hibride, prevăzute la art. 4 lit. c), trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 10 şi art. 11, precum şi următoarele:

a) trebuie să fie emise pe durată nedeterminată sau să aibă scadenţa, potrivit contractului iniţial, de cel puţin 30 de ani. Determinarea scadenţei se face de la data includerii sumelor respective în calculul fondurilor proprii;

b) pot include una sau mai multe opţiuni de cumpărare (call options) la discreţia exclusivă a emitentului, dar nu pot fi răscumpărate cel puţin 5 ani de la data includerii sumelor aferente acestora în calculul fondurilor proprii;

c) dispoziţiile care guvernează instrumentele emise pe durată nedeterminată pot să prevadă un stimulent de răscumpărare pentru instituţia de credit doar dacă acesta se consideră a fi moderat şi nu va interveni mai devreme de 10 ani de la data emiterii instrumentelor. Banca Naţională a României va defini, pentru scopurile acestui regulament, noţiunea de stimulent moderat de răscumpărare;

d) prevederile care guvernează instrumentele emise pe durată determinată nu trebuie să permită un stimulent de răscumpărare la o dată diferită de cea a scadenţei;

e) instrumentele emise pe durată determinată şi nedeterminată pot fi răscumpărate numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României;

f) prevederile care guvernează instrumentul trebuie să permită instituţiei de credit să înceteze, atunci când este necesar, plata dobânzii sau dividendelor pentru o perioadă nelimitată de timp, pe bază necumulativă. Cu toate acestea, instituţia de credit trebuie să înceteze aceste plăţi dacă nu îndeplineşte cerinţele de capital prevăzute la art. 2 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerinţelor minime de capital pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii, cu modificările şi completările ulterioare. Banca Naţională a României poate solicita încetarea plăţilor de dobânzi sau dividende, pe baza situaţiei financiare şi a solvabilităţii instituţiei de credit. Banca Naţională a României va reglementa criteriile avute în vedere la solicitarea încetării plăţii de dobânzi/dividende de către instituţia de credit;

g) prevederile care guvernează instrumentul trebuie să asigure, prin aplicarea unor mecanisme adecvate, că principalul, dobânda sau dividendul neplătite acoperă pierderile şi nu împiedică recapitalizarea instituţiei de credit. Banca Naţională a României va reglementa modul în care trebuie să se deruleze aceste mecanisme;

h) în cazul falimentului sau lichidării instituţiei de credit, instrumentele de capital hibride au rang de prioritate la plată inferior celui aferent elementelor prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. c).

Art. 10

(1) Aprobarea prealabilă prevăzută la art. 9 lit. e) se poate obţine numai în condiţiile în care cererea este făcută la iniţiativa instituţiei de credit emitente şi, în opinia Băncii Naţionale a României, atât situaţia financiară, cât şi cea a solvabilităţii instituţiei de credit nu sunt afectate în mod semnificativ. Banca Naţională a României va reglementa condiţiile în care se acordă aprobarea prealabilă pentru răscumpărarea instrumentelor de capital hibride de către instituţia de credit.

(2) În contextul aprobării prealabile prevăzute la art. 9 lit. e), Banca Naţională a României poate solicita instituţiilor de credit să înlocuiască instrumentele de capital hibride cu elemente din categoriile celor prevăzute la art. 4 lit. a) sau c), având aceeaşi calitate sau o calitate mai bună.

(3) Banca Naţională a României solicită suspendarea răscumpărării instrumentelor emise pe durată determinată în cazul în care instituţia de credit nu îndeplineşte cerinţele de capital prevăzute la art. 2 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare. O astfel de solicitare poate fi adresată şi în alte cazuri în funcţie de situaţia financiară şi cea a solvabilităţii instituţiilor de credit.

(4) Banca Naţională a României poate acorda în orice moment permisiunea pentru răscumpărarea anticipată a instrumentelor emise pe durată determinată şi nedeterminată, în cazul în care regimul fiscal aplicabil sau clasificarea din punct de vedere al reglementărilor prudenţiale a respectivelor instrumente suferă o modificare care nu a fost prevăzută la data emiterii acestora, având în vedere totodată şi situaţia financiară şi cea a solvabilităţii instituţiei de credit.

Art. 11

(1) Orice încetare de plată de dobânzi sau dividende nu va aduce atingere dreptului instituţiei de credit de a înlocui plata acestora cu o plată sub forma unui instrument menţionat la art. 4 lit. a), cu condiţia ca orice astfel de mecanism alternativ de plată a dobânzilor/dividendelor să permită instituţiei de credit păstrarea resurselor financiare.

(2) Banca Naţională a României va reglementa condiţiile specifice de derulare a mecanismelor alternative de plată a dobânzilor sau dividendelor.

1.3. Componenţa fondurilor proprii de nivel 1 ale unei reţele cooperatiste

Art. 12

Fondurile proprii de nivel 1 ale unei reţele cooperatiste cuprind elementele prevăzute la art. 4 şi la art. 6 alin. (1) din prezentul regulament, înregistrate la nivelul organizaţiilor cooperatiste de credit.

Art. 13

Pentru determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 1 ale unei reţele cooperatiste se vor deduce următoarele elemente:

a) elementele prevăzute la art. 5, înregistrate la nivelul organizaţiilor cooperatiste de credit, cu excepţia celor prevăzute la lit. b);

b) sumele reprezentând contravaloarea părţilor sociale care urmează să fie restituite de cooperativele de credit din reţea în cazurile de încetare a calităţii de membru cooperator. Sumele vor fi deduse începând cu data hotărârii consiliului de administraţie cu privire la încetarea calităţii de membru cooperator.

1.4. Cerinţe privind nivelul minim al capitalului iniţial

Art. 14

(1) Capitalul iniţial al instituţiilor de credit este constituit din suma elementelor menţionate la art. 4 lit. a) şi b), din care se deduc valorile prevăzute la art. 5 lit. a), d) şi e).

(2) Capitalul iniţial al unei case centrale este constituit din suma elementelor menţionate la art. 4 lit. a) şi b), din care se deduc valorile prevăzute la art. 5 lit. a)–e).

(3) Băncile, persoane juridice române, trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 37 milioane lei.

(4) Băncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 25 milioane lei.

(5) Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 25 milioane lei.

(6) Instituţiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului iniţial de minimum 12 milioane lei.

(7) Sucursalele din România ale instituţiilor de credit din state terţe vor menţine permanent capitalul iniţial cel puţin la nivelul minim aplicabil stabilit prin prezentul regulament, conform alin. (3)–(6), după caz.

(8) Nivelul minim al capitalului iniţial şi, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei case centrale se stabilesc la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

(9) Limita minimă a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabileşte la 300 mii lei.

(10) Nivelul minim al capitalului agregat şi, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei reţele cooperatiste se stabileşte la echivalentul în lei a 10 milioane euro. Capitalul agregat al unei reţele este reprezentat de fondurile proprii de nivel 1, aşa cum sunt acestea stabilite la art. 12 şi 13.

SECŢIUNEA a 2-a

2.1. Componenţa fondurilor proprii de nivel 2

Art. 15

(1) Fondurile proprii de nivel 2 se compun din:

a) Fonduri proprii de nivel 2 de bază;

b) Fonduri proprii de nivel 2 suplimentar.

(2) Fondurile proprii de nivel 2 de bază se compun din:

a) rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale, ajustate cu obligaţiile fiscale aferente, previzibile la data calculării fondurilor proprii;

b) alte elemente care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (1), inclusiv elementele prevăzute la art. 17 alin. (3);

c) titlurile pe durată nedeterminată şi alte instrumente de aceeaşi natură care îndeplinesc, cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 18. Acestora li se pot adăuga, fiind asimilate lor, acţiunile preferenţiale cumulative, altele decât cele prevăzute la alin. (3).

(3) Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din acţiunile preferenţiale cumulative pe durată determinată şi capitalul sub formă de împrumut subordonat, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 19.

(4) Pentru determinarea fondurilor proprii de nivel 2 se vor lua în considerare elementele deductibile din acest nivel al fondurilor proprii, stabilite în conformitate cu prevederile art. 26.

2.2. Elemente specifice componenţei fondurilor proprii de nivel 2 la nivel de reţea cooperatistă şi la nivelul organizaţiilor cooperatiste de credit

Art. 16

(1) La determinarea fondurilor proprii de nivel 2 ale organizaţiilor cooperatiste de credit şi ale reţelelor cooperatiste nu se vor lua în considerare sumele provenite din elemente de natura celor prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) înregistrate de o organizaţie cooperatistă de credit din cadrul unei reţele cooperatiste faţă de ceilalţi membri ai reţelei.

(2) În vederea determinării fondurilor proprii de nivel 2 de bază la nivelul casei centrale şi al reţelelor cooperatiste, se va lua în considerare, în plus faţă de elementele prevăzute la art. 15 alin. (2), rezerva mutuală de garantare, constituită la nivelul casei centrale.

2.3. Condiţii privind elementele de fonduri proprii de nivel 2 de bază

Art. 17

(1) Cu acordul prealabil al Băncii Naţionale a României, pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază alte elemente, cu condiţia ca, indiferent de semnificaţia lor juridică sau contabilă, acestea să aibă următoarele caracteristici:

a) să fie la dispoziţia instituţiei de credit fără restricţii pentru acoperirea riscurilor specifice activităţii bancare, atunci când pierderile sau minusurile de valoare nu au fost încă identificate;

b) să se regăsească în evidenţa contabilă internă;

c) nivelul lor să fie stabilit de conducerea instituţiei de credit, verificat de auditori independenţi, comunicat Băncii Naţionale a României şi supus supravegherii acesteia.

(2) În categoria elementelor prevăzute la alin. (1) pot fi incluse, în particular, subvenţiile publice sau private nerambursabile.

(3) În cazul instituţiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile pozitive rezultate din calculul efectuat potrivit art. 65 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi acceptate, în limita de 0,6% din valorile ponderate la risc ale expunerilor calculate potrivit acestei abordări, ca alte elemente componente ale fondurilor proprii de nivel 2 de bază prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. b). În acest scop, valorile ponderate la risc ale expunerilor nu includ valorile expunerilor calculate pentru poziţiile din securitizare cărora le-a fost atribuită ponderea de risc de 1250%.

Art. 18

Elementele prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. c) pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 de bază dacă, în opinia Băncii Naţionale a României, sunt îndeplinite condiţiile generale de respectare a caracterului subordonat prevăzute la art. 20, precum şi următoarele cerinţe specifice:

a) rambursarea nu se poate efectua la iniţiativa deţinătorului sau fără aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României. Aceste condiţii trebuie îndeplinite şi în cazul răscumpărării titlurilor de către instituţia de credit sau de către filialele sale în vederea anulării lor. Rambursarea nu poate fi solicitată de instituţia de credit în primii 5 ani de la data includerii sumelor respective în fondurile proprii. Ulterior acestui interval, Banca Naţională a României acceptă rambursarea doar dacă este încredinţată că, ulterior rambursării, atât situaţia solvabilităţii, cât şi nivelul şi structura fondurilor proprii ale instituţiei de credit rămân adecvate, cel puţin pe o perioadă de 2 ani;

b) contractul de emisiune trebuie să asigure că instituţia de credit are opţiunea de a amâna plata dobânzii aferente;

c) creanţele creditorului asupra instituţiei de credit trebuie să fie în totalitate subordonate creanţelor tuturor celorlalţi creditori nesubordonaţi;

d) prospectul de emisiune al titlurilor trebuie să specifice faptul că principalul şi dobânda neplătite aferente sunt la dispoziţia instituţiei de credit pentru acoperirea pierderilor, în condiţii de asigurare a continuităţii activităţii;

e) numai sumele integral plătite sunt luate în considerare.

Art. 19

(1) Acţiunile preferenţiale cumulative pe durată determinată şi capitalul sub formă de împrumut subordonat prevăzute la art. 15 alin. (3) pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 suplimentar numai dacă, în opinia Băncii Naţionale a României, obligaţiile contractuale ferme asigură că, în cazul falimentului sau lichidării instituţiei de credit, acestea au un rang inferior în raport cu creanţele tuturor celorlalţi creditori şi că nu vor fi rambursate decât după ce toate celelalte datorii nerambursate la acea dată au fost achitate. În acest sens prevederile contractuale trebuie să îndeplinească condiţiile generale referitoare la datoria subordonată menţionate la art. 20.

(2) Elementele prevăzute la art. 15 alin. (3) trebuie să îndeplinească, în opinia Băncii Naţionale a României, cumulativ, în plus faţă de condiţiile menţionate la alin. (1), următoarele cerinţe:

a) numai sumele integral plătite pot fi luate în considerare;

b) scadenţa iniţială să fie de cel puţin 5 ani, după care pot fi rambursate;

c) suma totală luată în considerare la determinarea nivelului fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar trebuie să fie redusă gradual începând cu cel puţin 5 ani înaintea scadenţei, prin aplicarea unei cote procentuale semestriale egale, astfel încât pentru raportările aferente ultimului semestru înaintea scadenţei finale împrumutul să nu mai fie luat în considerare;

d) contractul de credit să nu includă clauze care să conducă, în circumstanţe specificate în acesta, altele decât lichidarea instituţiei de credit, la rambursarea anticipată a datoriei înainte de data convenită a scadenţei.

(3) Pentru scopurile lit. b) a alin. (2), în cazul împrumuturilor a căror scadenţă nu este fixată, rambursarea este condiţionată de efectuarea notificării către Banca Naţională a României, cu cel puţin 5 ani înainte de data rambursării, exceptând situaţiile în care capitalul sub formă de împrumut subordonat nu mai este inclus în calculul fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar.

(4) Banca Naţională a României poate aproba rambursarea anticipată a împrumuturilor a căror scadenţă nu este fixată, doar ulterior expirării perioadei de 5 ani de la data emiterii, în condiţiile în care solicitarea este făcută la iniţiativa emitentului şi, în opinia Băncii Naţionale a României, nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de credit împrumutate rămâne adecvat, cel puţin pe o perioadă de doi ani.

Art. 20

(1) Toate formele de datorie subordonată prevăzute la art. 18 şi 19 trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale pentru a putea fi incluse în fondurile proprii de nivel 2:

a) subordonarea trebuie să fie efectivă;

b) contractul nu trebuie să conţină clauze care pot conduce la rambursarea anticipată a datoriei sau la creşterea costurilor iniţiale ale datoriei. Aceasta însă nu trebuie să prejudicieze dreptul creditorului subordonat de a solicita falimentul debitorului, de exemplu, în cazuri de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor contractuale. Doar în cadrul procedurilor de realizare a creanţelor, menţionate la alin. (2) lit. c), se pot pretinde despăgubiri suplimentare, care se vor încasa odată cu creanţa principală, în urma tuturor celorlalte creanţe.

(2) În sensul celor prevăzute la alin. (1) lit. a), clauzele contractuale trebuie să asigure că:

a) creanţele creditorului subordonat au rang inferior faţă de toţi creditorii nesubordonaţi. În caz de lichidare a instituţiei de credit, creditorii subordonaţi nu trebuie să poată primi sau reţine orice sume sau active până când toţi creditorii nesubordonaţi au fost plătiţi sau despăgubiţi în întregime;

b) creditorii renunţă la dreptul lor de a putea compensa sumele pe care le datorează instituţiei de credit cu sumele subordonate datorate lor de către instituţia de credit;

c) singurele situaţii care pot fi admise în contract drept cazuri de neîndeplinire culpabilă a obligaţiilor de către debitor (cazuri de culpă) sunt: neplata sumelor datorate conform contractului (dobândă, pe perioada derulării contractului şi principalul, la scadenţă) şi, respectiv, falimentul împrumutatului. În aceste situaţii, creditorul nu trebuie să aibă la dispoziţie alte mijloace de realizare a creanţei sale în afara posibilităţii de a solicita falimentul debitorului sau de a-şi realiza drepturile într-o procedură de lichidare a acestuia din urmă.

(3) În sensul celor prevăzute la alin. (1) lit. b), prevederile contractuale nu trebuie să conţină:

a) clauză de declarare simultană a exigibilităţii obligaţiilor ca urmare a neîndeplinirii culpabile a uneia dintre ele („cross default“) – clauză conform căreia obligaţiile contractuale aferente datoriei subordonate sunt considerate a fi neîndeplinite din culpa debitorului dacă oricare alt împrumut al acestuia intră în stare de nerambursare;

b) clauză de gaj negativ – clauză potrivit căreia constituie caz de culpă constituirea de garanţii de către instituţia de credit debitoare asupra oricăruia dintre activele sale pentru obligaţiuni, titluri sau alte datorii.

SECŢIUNEA a 3-a

Fondurile proprii totale

Art. 21

(1) Sumele aferente elementelor incluse în fondurile proprii, prevăzute la art. 4, art. 6 alin. (1), art. 15 alin. (2) lit. a) şi art. 16 alin. (2) trebuie să fie la dispoziţia instituţiei de credit pentru a fi utilizate imediat şi nerestricţionat, în vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor de îndată ce acestea apar.

(2) La momentul calculării sumelor prevăzute la alin. (1), acestea trebuie să fie nete de orice obligaţie fiscală, previzibilă în momentul respectiv, sau să fie ajustate corespunzător în măsura în care cheltuielile cu impozitul reduc nivelul până la care elementele respective pot fi utilizate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor.

Art. 22

Instituţiile de credit publice (cu capital de stat) nu includ în fondurile proprii garanţiile pe care administraţiile centrale sau autorităţile locale le acordă acestor instituţii.

Art. 23

Elementele care prin conţinutul economic sau contabil nu respectă principiile generale pe care trebuie să le îndeplinească componentele fondurilor proprii, statuate prin prezentul regulament, nu vor fi luate în considerare la determinarea fondurilor proprii la nivel individual.

Art. 24

(1) Pentru calculul fondurilor proprii, elementele componente ale fondurilor proprii de nivel 2, prevăzute la art. 15 şi 16, sunt supuse următoarelor limite:

a) totalul fondurilor proprii de nivel 2 nu poate depăşi 100% din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1);

b) totalul valorii acţiunilor preferenţiale cumulative pe durată determinată şi al capitalului sub formă de împrumut subordonat, prevăzute la art. 15 alin. (3), ce poate fi luat în considerare la calculul fondurilor proprii nu poate depăşi 50% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculate potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1).

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), totalul elementelor prevăzute la art. 4 lit. c) este supus următoarelor limite:

a) valoarea totală a instrumentelor care, prin contract, trebuie să fie convertite în timpul situaţiilor de urgenţă şi care, la iniţiativa Băncii Naţionale a României, pot fi convertite în orice moment, pe baza analizei situaţiei financiare şi a solvabilităţii instituţiei de credit emitente, în elemente prevăzute la art. 4 lit. a), în limita unui număr maxim de astfel de instrumente, nu poate depăşi 50% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculată potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1);

b) în situaţia în care valoarea instrumentelor menţionată la lit. a) nu atinge limita prevăzută la această literă, în cadrul respectivei limite, toate celelalte instrumente nu pot depăşi 35% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculată potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1);

c) în cadrul limitelor prevăzute la lit. a) şi b), instrumentele emise pe durată determinată şi instrumentele ale căror prevederi stipulează un stimulent de răscumpărare nu pot depăşi 15% din valoarea fondurilor proprii de nivel 1, calculată potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1);

d) valoarea elementelor ce excedează limitelor prevăzute la lit. a)–c) este supusă limitării prevăzute în cadrul alin. (1).

(3) Banca Naţională a României poate aproba, în situaţii de urgenţă, la cererea instituţiei de credit, depăşirea temporară a limitelor prevăzute la alin. (1) şi (2).

Art. 25

(1) Pentru determinarea fondurilor proprii, următoarele elemente vor fi deduse, jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1), şi jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art. 15 şi 16, după aplicarea limitelor prevăzute la art. 24 alin. (1):

a) valoarea acţiunilor şi a altor titluri de capital deţinute în alte instituţii de credit sau financiare care depăşesc 10% din capitalul social al acestora;

b) creanţele şi instrumentele subordonate, de tipul celor prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. c) şi alin. (3), pe care o instituţie de credit le înregistrează faţă de instituţii de credit sau instituţii financiare în capitalul cărora înregistrează deţineri de acţiuni şi alte titluri de capital ce depăşesc 10% din capitalul social al acestora;

c) partea din valoarea totală a deţinerilor de acţiuni şi alte titluri de capital mai mici sau egale cu 10% din capitalul social al altor instituţii de credit sau instituţii financiare, a creanţelor şi a instrumentelor subordonate de tipul celor prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. c) şi alin. (3), pe care o instituţie de credit le înregistrează faţă de instituţii de credit sau instituţii financiare, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi lit. b), parte ce depăşeşte 10% din nivelul fondurilor proprii ale instituţiei de credit determinat înaintea deducerii elementelor prevăzute în prezentul alineat la lit. a)–e);

d) participaţiile pe care o instituţie de credit le deţine în societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare, societăţi holding de asigurare;

e) instrumentele de tipul celor prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. c) şi art. 15 alin. (3) pe care o instituţie de credit le deţine în societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare, societăţi holding de asigurare în care o instituţie de credit deţine o participaţie;

f) în cazul instituţiilor de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor, valorile negative rezultate din calculul efectuat potrivit art. 65 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 15/20/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi valorile pierderii aşteptate calculate potrivit art. 61 şi art. 62 din cadrul aceluiaşi regulament;

g) valorile expunerilor aferente poziţiilor din securitizare care primesc o pondere de risc de 1250% în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR–CNVM nr. 18/16/2010, cu excepţia cazurilor în care au fost luate în considerare la calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor în vederea determinării cerinţelor de capital potrivit art. 126 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 13/18/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după cum se menţionează în cadrul aceluiaşi regulament;

h) alte elemente deductibile stabilite în conformitate cu prevederile art. 26 din prezentul regulament.

(2) În vederea determinării fondurilor proprii totale ale cooperativelor de credit, participaţiile acestora la casa centrală se vor deduce jumătate din fondurile proprii de nivel 1, calculate potrivit art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1), şi jumătate din fondurile proprii de nivel 2, calculate potrivit art. 15 şi art. 16, după aplicarea limitelor prevăzute la art. 24 alin. (1).

(3) În situaţia în care jumătate din valoarea elementelor deductibile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, alin. (2) depăşeşte nivelul fondurilor proprii de nivel 2, calculat potrivit prevederilor art. 15 şi art. 16, suma aflată în exces se deduce din nivelul fondurilor proprii de nivel 1, calculat potrivit prevederilor art. 4, 5 şi art. 6 alin. (1).

Art. 26

Banca Naţională a României poate să stabilească prin reglementări cu caracter prudenţial şi alte elemente deductibile la calculul fondurilor proprii.

Art. 27

Pentru scopurile aplicării cerinţelor prudenţiale în domeniul expunerilor mari şi al participaţiilor calificate în afara sectorului financiar, prevederile prezentului regulament vor fi citite fără a se lua în considerare elementele prevăzute la art. 17 alin. (3) şi la art. 25 alin. (1) lit. f) şi lit. g).

Art. 28

Instituţiile emitente de monedă electronică ce desfăşoară activitatea de emitere de monedă electronică de mai puţin de 6 luni, inclusiv de la data efectuării primei operaţiuni de emitere de monedă electronică, vor menţine în permanenţă fondurile proprii la un nivel cel puţin egal cu cea mai mare dintre următoarele valori:

a) 2% din valoarea obligaţiilor financiare curente aferente monedei electronice emise; şi

b) 2% din valoarea totală a obligaţiilor financiare aferente monedei electronice, estimată a fi emisă în primele 6 luni de activitate, potrivit datelor din studiul de fezabilitate în baza căruia a fost obţinută autorizaţia de funcţionare.

CAPITOLUL III

Fondurile proprii la nivel consolidat

Art. 29

(1) Pentru calculul fondurilor proprii la nivel consolidat se vor lua în considerare valorile consolidate ale elementelor ce intră în calculul fondurilor proprii la nivel individual potrivit Capitolului II, valori determinate prin aplicarea prevederilor Regulamentului BNR–CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii, cu modificările ulterioare.

(2) În vederea determinării fondurilor proprii la nivel consolidat, prin aplicarea IFRS, în cadrul rezervelor se includ orice câştiguri sau pierderi amânate sau nerealizate.

(3) La determinarea fondurilor proprii pe bază consolidată următoarele elemente, atunci când sunt sume creditoare, pot fi considerate rezerve consolidate şi pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1:

a) interesul minoritar, reprezentând partea ce revine acţionarilor minoritari din rezultatele nete pozitive şi activele nete ale unei filiale, în cazul utilizării metodei integrării globale. Orice instrumente prevăzute la art. 4 lit. c), care dau naştere unor interese minoritare trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în cadrul secţiunii 1.2 „Cerinţe privind instrumentele de capital hibride“, precum şi pe cele menţionate la art. 18 lit. a), lit. c)–e), art. 20 şi 24 din prezentul regulament;

b) diferenţele de curs valutar favorabile, rezultate din conversia rezultatelor şi poziţiilor financiare ale operaţiunilor din străinătate, clasificate ca o componentă separată a capitalurilor proprii.

(4) În condiţiile aplicării art. 30 din Regulamentul BNR–CNVM nr. 17/22/2006, cu modificările ulterioare, la determinarea fondurilor proprii pe bază consolidată, pe lângă elementele menţionate la alin. (3), următoarele elemente, atunci când sunt sume creditoare, pot fi considerate rezerve consolidate şi pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1:

a) diferenţele rezultate din prima consolidare prevăzute la pct. 32, 33, 51 şi 52 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 74/2005 *) ;

b) orice diferenţă rezultată din includerea anumitor interese de participare în conformitate cu metoda descrisă la pct. 59–64 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţilor Economice Europene aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 74/2005. *)

(5) La determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat, din valoarea obţinută prin aplicarea alin. (1) şi alin. (2) se deduc elementele prevăzute la alin. (3) şi alin. (4), după caz, atunci când acestea sunt sume debitoare. De asemenea, se deduce orice fond comercial pozitiv dobândit în contextul unei combinări de întreprinderi.

Art. 30

(1) Valoarea fondurilor proprii determinată potrivit art. 29 alin. (1)–(3) şi (5) prin aplicarea IFRS este ajustată potrivit următoarelor filtre:

a) câştigurile şi pierderile nerealizate, recunoscute în capitalurile proprii potrivit IFRS, ca urmare a unei operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1.

În cazul în care elementele acoperite sunt active incluse în categoria „activelor financiare disponibile pentru vânzare“, asupra câştigurilor şi pierderilor nerealizate, recunoscute în capitalurile proprii potrivit IFRS, ca urmare a unei operaţiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie, se aplică o ajustare similară cu cea aplicată diferenţelor din evaluarea la valoarea justă a activelor respective, înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, conform alin. (2);

b) câştigurile şi pierderile aferente evaluării datoriilor la valoarea justă determinate de modificarea calităţii de credit asociată instituţiei de credit trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1;

c) instrumentele financiare emise sunt incluse în fondurile proprii, indiferent de modul de clasificare stabilit potrivit IFRS, la valoarea care rezultă fără separarea componentei de datorie şi cea de capitaluri proprii, în condiţiile în care aceste instrumente respectă condiţiile relevante pentru a fi considerate fonduri proprii de nivel 1 şi 2.

Creşterea capitalurilor proprii determinată de înregistrarea în cadrul acestora a instrumentelor financiare derivate pe propriile acţiuni trebuie exclusă din fondurile proprii.

Scăderea capitalurilor proprii determinată de înregistrarea în cadrul acestora a instrumentelor financiare derivate pe propriile acţiuni nu este ajustată;

d) câştigurile nerealizate, nete de impozit, aferente evaluării investiţiilor imobiliare şi imobilizărilor corporale rezultate din aplicarea modelului valorii juste, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1, element cu element, la valoarea netă de impozit şi incluse, element cu element, înainte de impozitare, în fondurile proprii de nivel 2 de bază, în proporţie de 45%. Pierderile nerealizate, nete de impozit, nu sunt ajustate.

(2) Diferenţele rezultate din evaluarea la valoarea justă a activelor financiare din categoria „active financiare disponibile pentru vânzare“, înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, sunt ajustate astfel:

a) Pentru fiecare instrument de capitaluri proprii, câştigurile nerealizate, nete de impozit, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1 şi incluse, înainte de impozitare, în fondurile proprii de nivel 2 de bază, în proporţie de 45%. Pierderile nerealizate, nete de impozit, înregistrate în capitalurile proprii potrivit IFRS, nu sunt ajustate;

b) Câştigurile şi pierderile nerealizate aferente altor instrumente financiare, incluzând instrumentele de datorie sau creditele şi creanţele, trebuie excluse din fondurile proprii de nivel 1, la valoarea netă de impozit;

c) Pierderile de valoare înregistrate în contul de profit şi pierdere, ca urmare a deprecierii aferente „activelor financiare disponibile pentru vânzare“, nu sunt ajustate.

Art. 31

Elementele care prin conţinutul economic sau contabil nu respectă principiile generale pe care trebuie să le îndeplinească componentele fondurilor proprii, statuate prin prezentul regulament, nu vor fi luate în considerare la determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat.

Art. 32

Obligaţia de determinare a fondurilor proprii la nivel consolidat revine instituţiilor de credit, persoane juridice române, care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată şi sub-consolidată de către Banca Naţională a României, potrivit Regulamentului BNR–CNVM nr. 17/22/2006, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii privind raportarea fondurilor proprii

Art. 33

(1) Instituţiile de credit prevăzute la art. 1 alin. (1) raportează lunar nivelul şi componenţa fondurilor proprii la nivel individual, potrivit prevederilor prezentului regulament, pe baza datelor înscrise în evidenţa contabilă şi a datelor calculate extracontabil.

(2) Instituţiile de credit prevăzute la art. 1 alin. (1) raportează semestrial nivelul şi componenţa fondurilor proprii la nivel consolidat, potrivit prevederilor prezentului regulament, pe baza datelor înscrise în evidenţa contabilă şi a datelor calculate extracontabil.

Art. 34

Pentru toţi indicatorii de prudenţă bancară a căror determinare se face în funcţie de fondurile proprii, instituţiile de credit sunt obligate să utilizeze nivelul fondurilor proprii calculat pentru perioada de raportare a respectivilor indicatori sau pentru perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare a respectivilor indicatori (în cazul unor perioade de raportare diferite).

Art. 35

Instituţiile de credit trebuie să poată dovedi în orice moment Băncii Naţionale a României îndeplinirea cerinţelor prevăzute de prezentul regulament.

CAPITOLUL V

Sancţiuni, dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 36

Nerespectarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor şi/sau a sancţiunilor prevăzute la art. 226, 227, 229, precum şi la art. 284 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 37

Pe perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului regulament prevăzută la art. 40 şi 31 martie 2007 măsurile şi sancţiunile prevăzute la art. 36 nu se vor aplica în cazul în care indicatorii de prudenţă bancară determinaţi pe baza fondurilor proprii calculate potrivit prezentului regulament nu se încadrează în limitele prevăzute de alte reglementări prudenţiale aplicabile.

Art. 38

(1) Instituţiile de credit care până la data de 31 decembrie 2010 nu se conformează limitelor stabilite la art. 24 alin. (2) vor elabora strategii şi procese cu privire la măsurile necesare rezolvării acestei situaţii înainte de termenele stabilite la art. 39.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) se verifică şi se evaluează în temeiul art. 166 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 39

Pentru instrumentele care până la data de 31 decembrie 2010 au fost considerate, în conformitate cu reglementările naţionale, a fi echivalente cu elementele menţionate la art. 4 lit. a), lit. b) şi la art. 6 alin. (1), însă nu intră sub incidenţa prevederilor art. 4 lit. a) sau nu întrunesc cerinţele stabilite în cadrul secţiunii 1.2 „Cerinţe privind instrumentele de capital hibride“, se va aprecia că acestea intră sub incidenţa art. 4 lit. c) până la data de 31 decembrie 2040, sub rezerva următoarelor limitări:

a) până la 20 % din fondurile proprii de nivel 1, între 10 şi 20 de ani după 31 decembrie 2010;

b) până la 10 % din fondurile proprii de nivel 1, între 20 şi 30 de ani după 31 decembrie 2010.

Art. 40

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Art. 41

La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă Normele Băncii Naţionale a României nr. 11/2003 privind supravegherea pe bază individuală şi consolidată a fondurilor proprii, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, Normele Băncii Naţionale a României nr. 13/2002 privind capitalul minim al organizaţiilor cooperatiste de credit şi capitalul agregat minim al reţelelor cooperatiste de credit, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 10 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi Normele Băncii Naţionale a României nr. 14/2002 privind fondurile proprii ale organizaţiilor cooperatiste de credit şi ale reţelelor cooperatiste de credit, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 10 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 (10), art. 9 paragraful 1 teza 2, art. 57 teza (1) lit. a)–b), lit. d), lit. f), lit. h), art. 57 tezele (2)–(4), art. 58–61, art. 63, art. 64 paragrafele (2)–(4), art. 65–67 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de către instituţiile de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006, precum şi prevederile art. 4 paragraful (3) din Directiva 2000/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind accesul la activitate, desfăşurarea şi supravegherea prudenţială a activităţii instituţiilor emitente de monedă electronică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 275 din 27 octombrie 2000.

NOTĂ:

Reproducem mai jos art. II din Regulamentul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 10/12/2007, aprobat prin Ordinul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 17/146/2007, care nu a fost inclus în prezenta formă republicată, precum şi menţiunea de transpunere din finalul Regulamentului BNR–CNVM nr. 15/18/2010, aprobat prin Ordinul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 14/75/2010:

„Art. II

Pentru împrumuturile subordonate care la data intrării în vigoare a prezentului regulament se află cu mai puţin de 5 ani înaintea scadenţei, până la finele semestrului curent aferent derulării respectivului împrumut, în curs la data prezentei modificări, instituţiile de credit aplică metodologia prevăzută de art. 16 *) alin. (2) lit. c) din Regulamentul Băncii Naţionale a României şi al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale instituţiilor de credit şi ale firmelor de investiţii, în vigoare înainte de modificarea adusă prin prezentul regulament **) .

Sumei rămase de amortizat la sfârşitul respectivului semestru îi va fi aplicabilă noua metodologie, aşa cum este aceasta stabilită prin art. I pct. 3 ***) , începând cu prima raportare a următorului semestru.“

*

„Prezentul regulament transpune prevederile articolului 1, paragrafele 7–12, paragraful 37, primul şi al doilea subparagraf, din Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce priveşte băncile afiliate instituţiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum şi gestionarea crizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 302 din 17 noiembrie 2009.“