Hotărâre prealabilă. Interpretarea dispozițiilor art. 6 capitolul I anexa 5 din Legea nr. 63/2011 [Decizia ICCJ nr. 1/2018]

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 6 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.810/84/2016, a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012”.

2. Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31 iulie 2017.

II. Temeiul juridic al sesizării

3. Art. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

4. Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 63/2011):

art. 6 din cap. I al anexei 5: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învățământul primar primește un spor aplicat la salariul de bază, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată, stabilit după cum urmează:

a) pentru două clase de elevi – 7%;

b) pentru 3 clase de elevi – 10%;

c) pentru 4 clase de elevi – 15%.”

5. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015):

Art. 33 alin. (4) lit. f): „Pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar, personalul didactic de predare și cercetare și didactic de conducere din învățământul superior/universitar, la salariul de bază stabilit, potrivit anexei nr. 2, se acordă următoarele sporuri și indemnizații, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de lege, astfel: (…)

f) spor de 7%, 10% și 15% din salariul de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2, 3, respectiv 4 clase de elevi, stabilit după cum urmează: pentru două clase de elevi – 7%; pentru 3 clase de elevi – 10%; pentru 4 clase de elevi – 15%.”

6. Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 1/2011):

Art. 23 alin. (1): „Sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

a) educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;

b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV;

c) învățământul secundar, care cuprinde: (i) învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII (…)”.

Art. 63 alin. (1): „În învățământul preuniversitar, formațiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a) educația antepreșcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 9;

b) învățământul preșcolar: grupa cuprinde în medie 15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20;

c) învățământul primar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25;

d) învățământul gimnazial: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30 (…)”.

Art. 262 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a)-c): „Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, și cuprinde:

a) activități didactice de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învățământ; (…)

(3) Norma didactică de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la alin. (1) lit. a) și se stabilește după cum urmează:

a) un post de educator/educatoare sau de institutor/ institutoare ori de profesor pentru învățământul preșcolar pentru fiecare grupă cu program normal, constituită în educația timpurie;

b) un post de învățător/învățătoare sau de institutor/ institutoare ori de profesor pentru învățământul primar pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;

c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul secundar și terțiar non-universitar (…).

7. Metodologia de organizare a claselor din învățământul preuniversitar în regim simultan, aprobată prin Ordinul ministerului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3.062/2012 (denumită în continuare Metodologia aprobată prin Ordinul nr 3. 062/2012):

„Art. 1. – (1) În localitățile izolate geografic sau lingvistic ori în localitățile în care efectivele de elevi corespunzătoare unui anumit nivel de clasă din învățământul primar sau gimnazial sunt mai mici decât efectivele minime prevăzute de lege și nu există posibilitatea asigurării transportului școlar se organizează clase în regim simultan.

(2) Pot fi organizate clase în regim simultan în învățământul primar și în cel gimnazial.

(3) Nu se organizează clase în regim simultan în învățământul liceal, profesional sau postliceal.

(4) Organizarea claselor în regim simultan se face în condițiile stabilite de prezenta metodologie, la propunerea bine motivată a consiliului de administrație al unității de învățământ, cu aprobarea inspectoratului școlar.”

IV. Expunerea succintă a procesului

8. Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 1 noiembrie 2016 de către reclamanta A, în numele membrei de sindicat B, în contradictoriu cu pârâta C, solicitând instanței obligarea pârâtei la calculul și plata diferenței salariale neacordate, reprezentând sporul de 10% din salariul de bază pentru predarea la 3 clase simultane pentru perioada septembrie 2015-iunie 2016, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data la care au fost datorate până la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă acesteia, până la data plății efective și integrale.

9. Cauza a fost soluționată de Tribunalul Sălaj, prin Sentința civilă nr. 204 din 13 februarie 2017, prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost formulată, reținându-se, în esență, că В a fost încadrată în cursul anului școlar 2015-2016 pe postul de educatoare în învățământul preșcolar la unitatea pârâtă. În această calitate reclamanta și-a desfășurat activitatea la grupa combinată, compusă din grupa mică, mijlocie și mare în regim de clase simultane.

10. Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic din învățământ” la Legea nr. 63/2011 este neconstituțională.

11. În considerentele acestei decizii, respectiv, la pct. I din decizie, se arată că „obiectul de reglementare a listei referitoare la sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ, cuprinse în anexa nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009, nu vizează în mod exclusiv personalul din învățământul primar, punctele acestei note referindu-se, în general, la învățământul preuniversitar și universitar. Rezultă că eventuala neconstituționalitate a unei referiri la personalul din învățământul primar din cuprinsul pct. 10 al listei nu atrage automat diminuarea sporului respectiv, ci înlătură limitarea acordării acestui spor numai personalului din învățământul primar, ceea ce nu echivalează cu arogarea de către Curtea Constituțională a unui rol de legiuitor pozitiv, din contră, Curtea are posibilitatea de a diminua din textul legal criticat o limitare eventual neconstituțională în privința acordării sporului de predare simultană.

Curtea nu va pune în discuție legitimitatea acordării acestui spor personalului din învățământul primar, ci legitimitatea constituțională a limitării acordării acestui spor numai acestei categorii de cadre didactice”.

12. Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011, sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde și învățământul preșcolar, instanța a constatat că cererea reclamantei este fondată și, în consecință, aceasta trebuia să beneficieze în cursul anului școlar 2015-2016 de sporul de 10% pentru predare la 3 clase simultan.

13. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta C, subliniind că reclamantele nu predau la „clase simultane”, ci la „grupe de școlari combinate”, diferența fiind una de esență nu doar ca organizare, ci și ca mod de predare.

Astfel, la grupele combinate la grădiniță se întâlnesc preșcolari de vârste diferite, dar activitatea didactică pe parcursul unei ore nu diferă în mod esențial, ci doar cerințele pe care educatoarea le are față de fiecare copil, în funcție de vârsta acestuia. Ca urmare, nu se poate extrapola aplicarea deciziei Curții Constituționale la tot sistemul preuniversitar.

14. În cadrul soluționării acestei căi de atac, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus suspendarea judecării apelului până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

15. Curtea de Apel Cluj a reținut ca fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:

16. Soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, întrucât textele de lege incidente reglementează sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi, iar reclamanta din prezenta cauză solicită aplicarea acestui spor și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.

17. Interpretarea acestor dispoziții legale se impune pentru a se evita crearea unei practici neunitare sub acest raport la nivelul țării, în condițiile în care acest drept este aplicabil unei întregi categorii profesionale, și anume personalul didactic din învățământul preșcolar, iar, din punctele de vedere exprimate de instanțe, se conturează apariția unor opinii divergente.

18. Într-o primă interpretare s-a apreciat că și cadrele didactice din învățământul preșcolar sunt îndreptățite la plata sporului de predare la clase simultane, ca urmare a predării la grupe combinate de preșcolari în învățământul preșcolar, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, prin care s-a constatat că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic din învățământ” din Legea nr. 63/2011 este neconstituțională. S-a apreciat ca fiind discriminatorie excluderea cadrelor didactice din învățământul preșcolar dintre beneficiarii sporului pentru predare simultană la mai multe clase de elevi.

19. O altă posibilă interpretare ar fi în sensul că sporul pentru predare la clase simultane nu se cuvine și cadrelor didactice din învățământul preșcolar, în condițiile în care aceștia nu predau la clase de elevi, iar o formă de predare simultană pentru grupele de preșcolari nu este recunoscută și reglementată.

20. Problema de drept enunțată este nouă, deoarece examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă.

21. De asemenea, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că, asupra acestei probleme, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre care să aibă efecte obligatorii pentru celelalte instanțe, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată

22. Instanța de sesizare a apreciat că dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

23. În susținerea acestei opinii, primul argument este legat de faptul că, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic din învățământ” din Legea nr. 63/2011 este neconstituțională.

24. Ca atare, apare ca discriminatorie excluderea cadrelor didactice din învățământul preșcolar dintre beneficiarii sporului pentru predare simultană la mai multe clase de elevi, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011, sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde și învățământul preșcolar.

25. Sunt reținute în acest sens și considerentele Deciziei nr. 32 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pct. 53, unde se arată că: „ (…) definiția muncii de valoare egală cuprinsă în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege care, la art. 4 lit. f), prevede că prin muncă de valoare egală se înțelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza acelorași unități de măsură, cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoștințe și deprinderi profesionale similare sau egale și depunerea unor cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic”.

26. Or, predarea la clase simultane implică un efort similar, atât în cadrul învățământului primar și gimnazial, cât și al celui preșcolar, considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională fiind pe deplin valabile pentru întreg învățământul preuniversitar, cu atât mai mult cu cât nici Curtea Constituțională nu distinge între cele trei forme: preșcolar, primar sau gimnazial.

27. În ceea ce privește efectele deciziilor Curții Constituționale, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care Curtea a tranșat tot o problemă legată de nediscriminare în raporturile de muncă în ceea ce privește drepturile salariale, s-a subliniat că: „în consecință, așa cum a statuat Curtea și în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010), atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul prezentei decizii. Pornind de la obligativitatea legiuitorului de a pune de acord dispozițiile de lege constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, ca o consecință a prezentei decizii de admitere, Curtea constată că, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16 (…).”

28. Mutatis mutandis, soluția este aceeași și în cauza de față, în condițiile în care legiuitorul a perpetuat starea de discriminare și prin noua legislație, acordând în plus acest spor doar cadrelor didactice din învățământul gimnazial, nu și din cel preșcolar, asta în condițiile în care și învățământul preșcolar face parte din învățământul preuniversitar. A susține că, în învățământul preșcolar, predarea la clase diferite de vârstă nu este predare simultană înseamnă a bagateliza în mod nepermis, a nega pur și simplu rolul învățământului preșcolar, importanța egală a acestuia cu celelalte stadii ale învățământului preuniversitar, din care face parte integrantă, curricula diferită pe cele trei grupe, ce impune și educatorilor un efort sporit în cazul predării simultane, similar celui din etapele ulterioare de învățământ.

VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

29. Apelanta С și-a exprimat opinia în sensul că nu se poate extrapola aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 la tot sistemul preuniversitar. De altfel, legiuitorul, prin noua salarizare reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 582/2016, a înțeles să acorde acest spor și pentru predarea la clase simultane în învățământul gimnazial, nu numai primar, deoarece, numai în această situație, se poate vorbi despre clase și predare simultană.

30. Intimata A și-a exprimat opinia în sensul că ipoteza reținută de Curtea Constituțională, și anume aceea că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic din învățământ” din Legea nr. 63/2011 este neconstituțională prin raportare la toate celelalte cadre didactice care își desfășoară activitatea de predare în sistem de clase simultane, referirea expresă la cadrele didactice din învățământul gimnazial fiind legată doar de faptul că instanța de drept constituțională a fost sesizată cu această categorie. Forurile de conducere din învățământ trebuia însă să se sesizeze și să elimine această discrepanță dintre cadrele didactice care își desfășoară activitatea de predare în sistem de simultaneitate, unele beneficiind de spor, altele nu.

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

31. Opinia judecătorilor Secției I civile a Curții de Apel Bacău este în sensul că sporul pentru predare simultană se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar, deoarece, pe de o parte, învățământul preșcolar este parte componentă a învățământului preuniversitar, iar, pe de altă parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 s-a constatat că este neconstituțională sintagma „în învățământul primar”, fiind contrară art. 16 din Constituție, întrucât limitează acordarea sporului de predare simultană la o anumită categorie de cadre didactice din învățământul preuniversitar, fără a exista o justificare obiectivă și rațională în acest sens (pct. VIII din considerentele acestei decizii).

32. Punctul de vedere exprimat de membrii Secției civile a Curții de Apel Brașov este în sensul că dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 nu sunt aplicabile și personalului didactic din învățământul preșcolar, textul de lege reglementând situația personalului didactic care asigură predarea simultană la 2-4 „clase de elevi”. Or, art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 stipulează expres, ca prim nivel al sistemului național de învățământ preuniversitar, educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde „grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare” (diferența de reglementare fiind evidentă), iar, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, s-a stabilit o situație de discriminare între cadrele didactice din învățământul primar și cel gimnazial, încât efectele acesteia nu pot fi extinse și asupra învățământului preșcolar.

33. La nivelul Curții de Apel București s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi poate fi aplicat și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011. În argumentare s-a reținut că, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic din învățământ” la Legea nr. 63/2011 este neconstituțională. Ca atare, apare ca discriminatorie excluderea cadrelor didactice din învățământul preșcolar dintre beneficiarii sporului pentru predare simultană la mai multe clase de elevi, având în vedere că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011 privind sistemul național de învățământ preuniversitar, cuprinde și învățământul preșcolar, iar predarea la clase simultane implică un efort similar atât în cadrul învățământului primar și gimnazial, cât și al celui preșcolar, considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională fiind pe deplin valabile pentru întreg învățământul preuniversitar, cu atât mai mult cu cât nici Curtea Constituțională nu distinge între cele trei forme: preșcolar, primar sau gimnazial. Declararea ca neconstituțională a sintagmei „în învățământul primar” are ca efect înlăturarea din textul legal a acestei sintagme, iar, din redactarea dispoziției legale în vigoare la acest moment, rezultă că aceasta se aplică tuturor cadrelor didactice care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi, fără a se face distincție în funcție de nivelul de învățământ în care acestea își desfășoară activitatea.

34. La nivelul Curții de Apel Cluj a fost identificat un singur dosar soluționat definitiv în cadrul căruia a fost analizată această problemă de drept, hotărârea pronunțată în cauză fiind în sensul aprecierii ca fondată a cererii personalului didactic din învățământul preșcolar, care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, pentru plata sporului pentru predare simultană. În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, faptul că nu au fost furnizate argumente convingătoare privind diferența de substanță între activitatea în simultaneitate din învățământul primar și gimnazial, pe de o parte, și cea din învățământul preșcolar, pe de altă parte, și s-a apreciat că și în cazul învățământului preșcolar, ca și cel primar și gimnazial, există o activitate de consum nervos și suprasolicitare neuropsihică, ținând seama că, și în acest caz, există o activitate cu mai multe grupe de copil, Iar transmiterea cunoștințelor specifice vârstei nu este deloc facilă, fiind una de inițiere, de punere a bazelor viitoarei educații. S-a mai avut în vedere că, prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională, referindu-se la tratamentul diferențiat existent legislativ, între cadrele didactice din învățământul primar și cel gimnazial, în privința suplimentelor bănești rezultate din predarea simultană, a reținut că „ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică și efortul psihic depus sunt aceleași”.

35. La nivelul Tribunalului Sălaj orientarea practică este în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, fiind identificată practică judiciară.

36. La nivelul Curții de Apel Constanța, Tribunalul Constanța a apreciat că dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

37. Tribunalul Dolj a comunicat faptul că opinia unanimă a judecătorilor Secției conflicte de muncă și asigurări sociale este că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupă combinată compusă din grupa mică, grupă mijlocie și grupă mare ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, sporul fiind acordat în considerarea condițiilor de predare simultană, nu în considerarea grupei de vârstă a copiilor cu care se lucrează.

38. La nivelul Curții de Apel Târgu Mureș, opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secției civile a Tribunalului Mureș este în sensul că dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

39. Curtea de Apel Timișoara a arătat că Tribunalul Arad a pronunțat hotărâri în sensul că dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.

40. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.989/C/3.371/III-5/2017 din 13 septembrie 2017, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curții de Apel Cluj.

IX. Jurisprudența Curții Constituționale

41. Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 32 din 24 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.407/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 79 din 30 ianuarie 2017, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă și a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 262 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b), art. 263 alin. (1), alin. (2) și alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011, precum și a dispozițiilor art. 8, art. 12 alin. (4) și alin. (5) din Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.560/2011, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 din Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 6.239/2012, cu modificările și completările ulterioare, art. 8 din Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.451/2013, cu modificările și completările ulterioare, și art. 8 din Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.895/2014, cu modificările ulterioare, orele de educație fizică efectuate de învățători sau de profesori pentru învățământul primar nu se cuprind în norma didactică a acestora și se plătesc separat, cu ora.

42. Prin Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unitățile de învățământ la Legea- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. В „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ” din anexa nr. II „Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ»” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 6 din anexa nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ” la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ este neconstituțională.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

43. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că sesizarea întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, iar, pe fond, s-a stabilit că dispozițiile art. 6 din cap. 1 al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 se interpretează în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

44. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile au fost instituite mai multe condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ și care pot fi enunțate astfel:

a) existența unei cauze în curs de judecată, aflată în ultimă instanță;

b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;

c) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

d) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

e) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

45. Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet din cadrul Curții de Apel Cluj, învestit cu soluționarea în ultimă instanță a unui litigiu privitor de drepturi ce se pretinde a izvorî din textele legale ce fac obiectul sesizării.

46. În consecință, apare ca fiind îndeplinită și cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării întrucât aceasta are ca obiect tocmai dreptul la sporul ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată pentru categoria profesională pe care o reprezintă și reclamantul.

47. Deși Legea nr. 63/2011 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată de Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, iar art. 33 alin. (4) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 a fost abrogat prin pct. 20 al Legii nr. 153/2017, acest aspect nu este de natură a înlătura îndeplinirea cerințelor de admisibilitate cât timp acțiunea reclamantului privește o perioadă în care legea era în vigoare, iar efectele sale s-ar putea răsfrânge asupra unei întregi categorii profesionale pentru drepturile cuvenite pe durata aplicării legii. Mai mult, ulterioara Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 57/2015 cuprinde dispoziții similare și, deși este deopotrivă incidență în cauza în care a fost formulată prezenta solicitare, completul de judecată a omis și menționarea acesteia în cuprinsul sesizării.

48. Problema prezintă în continuare caracter de noutate dată fiind jurisprudența redusă și recentă la nivel național cu privire la această chestiune de drept și are un grad relativ ridicat de dificultate având în vedere faptul că textul a fost considerat susceptibil de mai multe interpretări, aspect ce rezultă și din punctele de vedere exprimate de instanțe, cu consecința recunoașterii sau nu a sporului de predare simultană și în cazul învățământului preșcolar. Această situație justifică și interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii generalizării unei practici neunitare privitoare la personalul din aceeași categorie profesională.

49. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra acestei probleme de drept, materia nefiind în domeniul său de competență materială și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

50. În consecință, se reține că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile.

51. Pe fondul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

52. Legea nr. 63/2011 a instituit un spor special pentru personalul didactic care asigură predarea simultană. În acest sens, în art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 s-au prevăzut următoarele: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învățământul primar primește un spor aplicat la salariul de bază, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată, stabilit după cum urmează:

a) pentru două clase de elevi – 7%;

b) pentru 3 clase de elevi – 10%;

c) pentru 4 clase de elevi – 15%.”

53. Textul a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate soluționată prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 ianuarie 2011, care a constatat că este neconstituțională sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unitățile de învățământ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. В „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ” din anexa nr. II „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ»” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 6 din anexa nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ” la Legea nr. 63/2011.

54. Pentru pronunțarea acestei decizii, Curtea Constituțională a avut în vedere faptul că, potrivit art. 1 și 4 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.281/2006 privind funcționarea învățământului preuniversitar cu predare simultană, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 28 februarie 2006, învățământul simultan se poate organiza atât în învățământul preuniversitar primar, cât și în cel gimnazial.

55. În aceste condiții, Curtea a observat că textul de lege criticat creează o diferență de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar și cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal, deși ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică și efortul psihic depus sunt aceleași.

56. Astfel, Curtea a reținut că, deși ambele categorii de personal prestează activitate didactică în condiții de predare simultană, tratamentul juridic în privința recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordându-i-se sporul de predare simultană, alteia nu. Diferențierea operată, și anume în funcție de ciclul de învățământ, respectiv primar sau gimnazial, în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu a fost considerat, însă, un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat cât timp atât învățământul primar, cât și cel gimnazial sunt parte componentă a învățământului preuniversitar, astfel încât nu se poate susține că sporul de predare simultană se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), această modalitate de predare desfășurându-se și în cadrul următorului nivel (în cel gimnazial).

57. În consecință, s-a concluzionat că legiuitorul a optat pentru un criteriu greșit în acordarea acestui spor, ceea ce a creat o situație de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană. S-a reținut astfel că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în textul de lege criticat este neconstituțională, fiind contrară art. 16 din Constituția României, întrucât limitează acordarea sporului de predare simultană numai la o anumită categorie de cadre didactice din învățământul preuniversitar, fără a exista vreo justificare obiectivă și rațională în acest sens.

58. Totodată, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă criticată s-a menținut ulterior în art. 6 din anexa nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ” la Legea nr. 63/2011 (text invocat în sesizarea de față, s.a.) și, extinzându-și controlul asupra acestui text, a reținut și neconstituționalitatea acestuia.

59. Sub aspectul efectelor acestei decizii, Curtea Constituțională a reiterat obligația ce se naște, după publicarea deciziei, în sarcina Parlamentului, ca putere legiuitoare, de a pune în acord textele criticate cu normele constituționale. În același context s-a reținut și că autoritățile publice implicate, inclusiv instanțele judecătorești, sunt chemate să realizeze o interpretare și aplicare conformă a acestei legi cu efectele pe care le produce decizia în privința acordării sporului de predare simultană în condițiile Legii nr. 63/2011, ceea ce înseamnă că, de la data publicării acestei decizii, cadrele didactice îndreptățite vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană.

60. Printr-un act normativ ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, s-au stabilit următoarele:

„Art. 3³ alin. (4) lit. f): Pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar, personalul didactic de predare și cercetare și didactic de conducere din învățământul superior/universitar, la salariul de bază stabilit, potrivit anexei nr. 2, se acordă următoarele sporuri și indemnizații, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de lege, astfel: (…)

f) spor de 7%, 10% și 15% din salariul de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2, 3, respectiv 4 clase de elevi, stabilit după cum urmează: pentru două clase de elevi – 7%; pentru 3 clase de elevi – 10%; pentru 4 clase de elevi – 15%”.

61. Prevederile cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [aplicabile etapizat începând cu data de 1.07.2017, cu abrogarea art. 3³ alin. (4) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015], anexa nr. 1 „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ», cap. I, lit. В, art. 7, au următorul conținut: „Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial, primește o majorare a salariului de bază, după cum urmează:

a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creștere cu 7% a salariului de bază deținut;

b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;

c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creștere cu 15% a salariului de bază deținut;

d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creștere cu 20% a salariului de bază deținut”.

62. Verificând obiectul litigiului în care s-a formulat prezenta sesizare, din cuprinsul încheierii pronunțate la data de 6 iulie 2017, se constată că acțiunea a avut ca obiect plata diferențelor rezultând din aplicarea sporului pentru predare simultană pentru perioada septembrie 2015-iunie 2016, acoperită doar parțial de prevederile Legii nr. 63/2011 inserată în întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul fiind guvernată de dispozițiile corespunzătoare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care însă nu formează obiectul sesizării și nu vor fi analizate distinct.

63. Revenind la considerentele Deciziei Curții Constituționale se observă că acestea au avut în vedere doar situația discriminatorie ce a fost creată între personalul didactic din învățământul primar și cel din învățământul gimnazial sub aspectul plății sporului de predare simultană cât timp, în cazul ambelor niveluri de învățământ preuniversitar, era recunoscută această formă de predare. Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3.062/2012 (care a înlocuit Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.281/2006, avut în vedere în considerentele deciziei) păstrează situația potrivit căreia pot fi organizate clase în regim simultan doar în învățământul primar și în cel gimnazial.

64. Cât timp predarea simultană nu a fost recunoscută decât la nivel primar și gimnazial, doar între persoanele care predau la aceste niveluri se putea susține existența unei situații discriminatorii generate de plata doar către cei din învățământul primar a unui spor corespunzător acestei forme de desfășurare a activității. În consecință, personalul didactic din învățământul preșcolar nu poate invoca existența unei discriminări în raport cu celelalte categorii implicate în învățământul preuniversitar, la nivel primar sau gimnazial, cât timp forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislația primară și secundară.

65. Spre aceeași concluzie conduce și interpretarea literală a textului de lege invocat în cuprinsul întrebării, care vorbește de predare simultană la 2-4 clase de elevi, formațiuni de studiu recunoscute doar pentru învățământul primar și gimnazial, nu și în cazul grupelor, formă specifică învățământului preșcolar, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 63 alin. (1) și art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

66. Pe de altă parte, a extinde în aceste condiții aplicabilitatea acestui spor și la alte categorii profesionale decât cele avute în vedere de textele legale incidente, pe considerentul existenței unei situații similare în cazul grupelor combinate din învățământul preșcolar, care presupune un efort comparabil, de natură a justifica acordarea sporului, ar constitui o substituire în rolul puterii legislative, obiectiv incompatibil principiului constituțional al separației puterilor în stat.

67. Că legiuitorul nu a avut în vedere și personalul didactic din învățământul preșcolar atunci când a instituit sporul de predare simultană prin Legea nr. 63/2011 rezultă și din compararea textului invocat (art. 6 din cap. I al anexei nr. 5) cu actuala dispoziție inserată în art. 7 din anexa nr. I „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ», cap. I, lit. B la Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilește plata unei majorări salariale pentru predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial (forma enunțată nu este însă incidență în cauză și nu formează obiectul sesizării, ea urmând a-și produce efectele după intrarea în vigoare a legii în forma etapizată prevăzută de art. 38).