În Monitorul Oficial nr. 151 din 16 februarie a.c. a fost publicat Regulamentul Fondului de garantare a depozitelor bancare nr. 1/2018 pentru modificarea și completarea Regulamentului Fondului de garantare a depozitelor bancare nr. 2/2016 privind determinarea și plata contribuțiilor la Fondul de garantare a depozitelor bancare în funcție de gradul de risc.

Art. I.

Regulamentul Fondului de garantare a depozitelor bancare nr. 2/2016 privind determinarea și plata contribuțiilor la Fondul de garantare a depozitelor bancare în funcție de gradul de risc, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 8.

(1) Fondul determină gradul de risc asociat fiecărei instituții de credit utilizând datele raportate de instituțiile de credit către Banca Națională a României în calitate de autoritate competentă, pentru data de 30 septembrie a anului precedent celui de plată.”

2. După articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 131, cu următorul cuprins:

„Art. 131.

(1) Contribuțiile anuale plătite într-un an fac obiectul regularizării cu ocazia plății contribuțiilor anuale din anul următor.

(2) Regularizarea se realizează:

a) ca urmare a rectificării bazei de calcul, utilizând datele retransmise de instituțiile de credit prin formularul de raportare a depozitelor acoperite, prevăzut în reglementările emise de Fond, în vigoare la momentul transmiterii acestora; și

b) pentru orice alte diferențe înregistrate în procesul de determinare sau de plată a contribuțiilor anuale.

(3) Totalul contribuțiilor anuale Individuale se recalculează prin luarea în considerare a sumei algebrice a diferențelor din regularizare prevăzute la alin. (2) aferente anului anterior.

(4) În situația în care, în anul în care trebuie efectuată regularizarea, plata contribuțiilor anuale este suspendată în condițiile prevăzute de Lege, aceasta se efectuează prin transfer bancar de la Fond către instituțiile de credit sau invers, după caz, până la termenul prevăzut la art. 117 alin. (3) din Lege.”

3. Anexa nr. 3 „Descrierea metodei pentru calculul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit” se modifică și va avea următorul cuprins:

„ANEXA Nr. 3

Descrierea metodei pentru calculul contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit

1. Formula de calcul

1.1. Formula de calcul pentru determinarea contribuției fiecărei instituții de credit (IC) în funcție de profilul de risc

Ci = RC*PRAi*DAi* μ, unde:

IC – instituția de credit participantă la schema statutară de garantare a depozitelor;

Ci – contribuția anuală pentru ICi;

RC – rata contribuției (identică pentru toate IC într-un an);

PRAi – ponderea riscului agregat al ICi;

DAi – depozitele acoperite ale ICi;

i = 1, 2….n (i contorizează numărul de IC participante la Fond);

μ – coeficient de ajustare determinat prin raportarea contribuțiilor totale neajustate la risc la contribuțiile totale ajustate la risc (identic pentru toate IC într-un an).

Rata contribuției (RC)

RC este rata procentuală care corespunde nivelului ce ar trebui plătit de o IC cu PRA = 100% (corespunde unui nivel al contribuției nediferențiat în funcție de risc) pentru a atinge nivelul-țintă anual.

RC se determină anual de Fond, ca raport între nivelul-țintă din anul respectiv și suma depozitelor acoperite ale IC membre, raportate Fondului pentru data de 31 decembrie a anului precedent celui de plată a contribuției.

Nivelul-țintă anual se determină ca un nivel minim obținut prin raportarea sumei reprezentând resursele financiare pe care Fondul trebuie să le colecteze pentru a atinge nivelul-țintă la numărul de ani rămași din perioada de colectare a resurselor.

PRA

PRAi se determină pe baza scorului agregat al riscului (SARi).

SARi reprezintă media ponderată a scorurilor individuale ale riscului (SIRi) obținute de ICi.

Coeficientul de ajustare (μ)

Suma contribuțiilor anuale calculate poate fi mai mare sau mai mică decât nivelul-țintă anual. Pentru corectarea acestor diferențe față de nivel-țintă se utilizează coeficientul de ajustare μ.

De asemenea, contribuțiile anuale trebuie repartizate cât mai uniform posibil pe parcursul perioadei de atingere a nivelului-țintă, cu luarea în considerare a fazelor ciclului economic și impactului prociclic al contribuțiilor asupra IC.

Având în vedere considerentele menționate mai sus, coeficientul de ajustare se utilizează pentru:

a) corectarea diferențelor între nivelul contribuțiilor anuale determinat prin aplicarea metodei de calcul în funcție de riscurile asociate IC și nivelul-țintă stabilit pentru anul respectiv;

b) evitarea situațiilor când IC ar trebui să plătească contribuții excesive Fondului în perioadele de recesiune economică;

c) determinarea unor contribuții mai mari pe care IC să le plătească Fondului în perioadele de expansiune economică.

Coeficientul de ajustare se determină după ce fiecărei IC i s-a calculat nivelul PRA în funcție de profilul său de risc.

1.2. Formula de calcul pentru determinarea contribuției anuale la nivel agregat

Suma contribuțiilor anuale CT colectate de la IC se determină pe baza următoarei formule:

CT = Σni = 1 Ci, unde:

CT – suma contribuțiilor anuale ale instituțiilor de credit;

Ci – contribuțiile individuale ale IC determinate conform formulei de calcul de la punctul 1.1. pentru anul în curs.

Suma contribuțiilor totale ajustate cu regularizările din anul precedent CTR se determină astfel:

CTR = CT + D, unde:

D = Σni= 1 Di, iar

Di – contribuția plătită în plus sau în minus în anul anterior de către ICi.

2. Limitele pentru ponderea riscului agregat (PRA)

Prezenta metodă de calcul al contribuțiilor în funcție de risc se bazează pe metoda scării progresive pentru determinarea PRA.

Nu există clase de risc, pentru fiecare IC se determină valoarea PRA în funcție de nivelul scorului său agregat de risc (SAR).

PRA poate lua, teoretic, orice valoare cuprinsă între o limită minimă (β = 75%) și o limită maximă (α = 150%).

Metoda de calcul al contribuțiilor bazată pe metoda scării progresive asigură o foarte bună dispersie a valorilor PRA, deoarece, practic, fiecare IC are propria valoare calculată a PRA.

Aceasta este determinată exclusiv de nivelul indicatorilor proprii ai fiecărei IC, agregați în cadrul scorului agregat de risc.

Din aceste considerente, metoda reflectă pe deplin profilul de risc al fiecărei IC.

3. Categoriile de risc

Calculul PRAi pentru orice ICi are la bază indicatori din următoarele categorii:

1. capitalul;

2. lichiditatea și finanțarea;

3. calitatea activelor;

4. modelul de afaceri și managementul;

5. pierderile potențiale pentru schema de garantare.

4. Indicatorii de risc

Fondul utilizează următorii indicatori de risc, care dețin o pondere totală de 100%, după cum urmează:

Indicator
1. Capital
1.1. Rata efectului de levier
1.2. Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1)
2. Lichiditate și finanțare
2.1. Raportul credite/depozite1
2.2. Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR)
3. Calitatea activelor
3.1. Rata creditelor neperformante
3.2. Gradul de acoperire cu provizioane
4. Modelul de afaceri și managementul
4.1. Active ponderate la risc/total active
4.2. Rata rentabilității activelor (RoA)
5. Pierderi potențiale pentru DGS
5.1. Active negrevate de sarcini/depozite acoperite

Reguli privind indicatorii de risc (IR):

1. Indicatorii de risc trebuie să respecte cerințele prudențiale aplicabile.

2. Indicatorii de risc se calculează individual pentru fiecare IC.

3. Pentru IR determinați pe baza contului de profit și pierdere, valorile indicatorilor sunt cele de la sfârșitul perioadei.

4. Pentru IR determinați pe baza bilanțului, nivelurile indicatorilor sunt calculate ca valori medii între începutul și sfârșitul perioadei de raportare.

5. Pentru indicatorul rata rentabilității activelor (RoA), nivelul este calculat ca medie a ultimilor doi ani.

Metoda de calcul al ponderilor de risc agregate PRA

Calculul PRA se bazează pe metoda scării progresive (sliding scale).

Pentru fiecare ICi se calculează un SIRj aferent fiecărui IRj.

Pentru fiecare IR se stabilește o limită superioară (aj) și o limită inferioară (bj).

În situația în care valorile mai ridicate ale IR indică un risc mai mare, atunci când nivelul IR depășește limita superioară, SIRj va primi valoarea 100, iar atunci când se află sub limita inferioară SIRj va primi valoarea 0.

Invers, când valorile mai reduse ale IR indică un risc mai mare, atunci când nivelul IR este situat sub limita inferioară, SIRj va primi valoarea 100, iar atunci când depășește limita superioară SIRj va primi valoarea 0.

Dacă nivelul IR se situează între aj și bj, SIRj se va situa între 0 și 100.

Fiecare SIRj are stabilită o pondere Plj care este utilizată pentru calculul SARj.

În cadrul metodei scării progresive, SARj va avea întotdeauna valori cuprinse între 0 și 100.

Limitele aj și bj sunt stabilite astfel încât să se asigure o diferențiere adecvată a IC.

Calibrarea acestor limite trebuie să respecte cerințele prudențiale aplicabile IC și datele istorice, atunci când sunt disponibile. Trebuie evitată situația în care IC membre se vor situa preponderent sub limita inferioară sau peste limita superioară, cu toate că între ele există diferențe semnificative în domeniul măsurat, evidențiate prin valorile respectivului IR.

Consultă documentul integral în legalis Debut