În Monitorul Oficial nr. 1017 din 21 decembrie a.c. a fost publicată Legea nr. 260/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică.
Art. I.
Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 30 august 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Titlul ordonanţei se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ORDONANŢĂ
privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România”
2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 1.
(1) Prezenta ordonanţă stabileşte cadrul general de organizare şi funcţionare a sistemului de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România.
(2) Cerinţele specifice privind organizarea şi funcţionarea sistemului de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, precum şi metodologia de efectuare a inspecţiei tehnice periodice se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Reglementărilor privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România – RNTR 1 şi se actualizează ori de câte ori este nevoie.
(3) În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) vehicul – orice autovehicul care nu circulă pe şine sau remorca sa;
b) autovehicul – orice vehicul cu motor cu roţi care se deplasează prin propriile mijloace;
c) remorcă – orice vehicul cu roţi şi fără autopropulsie, conceput şi fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul;
d) semiremorcă – orice remorcă concepută pentru a fi cuplată la un autovehicul astfel încât o parte a sa se sprijină pe autovehicul şi o parte substanţială din masa ei şi masa încărcăturii sale este susţinută de acesta;
e) vehicul cu două sau trei roţi – orice vehicul cu motor pe două roţi, cu sau fără ataş, şi orice mototriciclu sau cvadriciclu;
f) vehicul înmatriculat într-un stat membru – orice vehicul înmatriculat sau pus în circulaţie într-un stat membru al Uniunii Europene;
g) vehicul de interes istoric – orice vehicul care este considerat ca atare de Regia Autonomă «Registrul Auto Român» şi care îndeplineşte toate condiţiile următoare:
(i) a fost fabricat sau înmatriculat pentru prima dată în urmă cu cel puţin 30 de ani;
(ii) tipul său specific, astfel cum este definit în legislaţia Uniunii Europene sau în legislaţia naţională relevantă, după caz, nu se mai află în fabricaţie;
(iii) este bine întreţinut şi menţinut în starea sa iniţială şi nu a suferit nicio modificare substanţială a caracteristicilor tehnice ale componentelor sale principale;
h) deţinător al certificatului de înmatriculare/înregistrare – persoana juridică sau fizică pe al cărei nume este înmatriculat/ înregistrat vehiculul;
i) inspecţie tehnică periodică – o inspecţie concepută şi efectuată pentru a garanta că un vehicul poate fi folosit în condiţii de siguranţă pe drumurile publice şi că respectă caracteristicile de siguranţă şi de mediu obligatorii;
j) omologare – procedura prin care autoritatea de omologare a unui stat membru al Uniunii Europene certifică faptul că un vehicul respectă dispoziţiile administrative şi cerinţele tehnice relevante din legislaţia aplicabilă a Uniunii Europene şi/sau legislaţia naţională aplicabilă, după caz;
k) deficienţe – defecţiuni tehnice şi alte neconformităţi constatate în timpul unei inspecţii tehnice periodice;
l) certificat de inspecţie tehnică periodică – un raport al inspecţiei tehnice periodice eliberat de autoritatea competentă sau de o staţie de inspecţie tehnică periodică, care conţine rezultatul inspecţiei tehnice periodice;
m) inspector tehnic – o persoană atestată de un stat membru sau de autoritatea competentă a acestuia să efectueze inspecţii tehnice periodice într-o staţie de inspecţie tehnică periodică sau, după caz, în numele unei autorităţi competente;
n) autoritate competentă – o autoritate sau un organism public căruia un stat membru i-а acordat responsabilitatea administrării sistemului de inspecţie tehnică periodică, inclusiv, dacă este cazul, a efectuării inspecţiilor tehnice periodice;
o) staţie de inspecţie tehnică periodică – organism sau entitate publică ori privată, autorizată de un stat membru să efectueze inspecţii tehnice periodice în respectivul stat membru;
p) organism de supraveghere – organismul desemnat de un stat membru, responsabil de supravegherea staţiilor de inspecţie tehnică periodică.”
3. La articolul 2, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 2.
(1) Vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România pot fi menţinute în circulaţie numai dacă se face dovada respectării cerinţelor tehnice specifice stabilite prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2), prin efectuarea inspecţiilor tehnice periodice.
(2) Obligaţia efectuării inspecţiilor tehnice periodice, precum şi a respectării periodicităţii acestora, în funcţie de categoria de vehicul, revine deţinătorului certificatului de înmatriculare/ înregistrare.”
4. La articolul 2 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune, la 2 ani, respectiv la un an în cazul autovehiculelor care au o vechime de cel puţin 12 ani, cu excepţia vehiculelor de interes istoric;”.
5. La articolul 2, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:
„(31) Autovehiculele destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune se supun primei inspecţii tehnice periodice la 3 ani, dacă la data primei înmatriculări în România au fost noi.”
6. La articolul 2, alineatele (4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Autovehiculele destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, mai mult de 8 locuri pe scaune, autovehiculele utilizate pentru transportul de persoane în regim de taxi şi în regim de închiriere se supun primei inspecţii tehnice periodice la un an, dacă la data primei înmatriculări în România au fost noi.
…………………………………………………………………………………………………………………….
(7) Inspecţia tehnică periodică are în vedere domeniile şi elementele inspectate, precum şi metodele de control stabilite prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2).”
7. La articolul 2, după alineatul (7) se introduc patru noi alineate, alineatele (8)-(11), cu următorul cuprins:
„(8) Inspecţia tehnică periodică se efectuează cu ajutorul tehnicilor şi echipamentelor disponibile, fără demontarea sau îndepărtarea unor părţi ale vehiculului.
(9) Pentru fiecare element inspectat, prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2) se stabileşte lista deficienţelor posibile şi a gradului de gravitate asociat acestora.
(10) Deficienţele prevăzute în lista menţionată la alin. (9) se clasifică în una dintre următoarele categorii, în funcţie de gradul lor de gravitate:
a) deficienţe minore – deficienţele care nu au un efect semnificativ asupra siguranţei vehiculului sau impact asupra mediului, precum şi alte neconformităţi minore;
b) deficienţe majore – deficienţele susceptibile să compromită siguranţa vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să îi pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, precum şi alte neconformităţi mai importante;
c) deficienţe periculoase – deficienţele care constituie un risc direct şi imediat la adresa siguranţei rutiere sau care au impact asupra mediului.
(11) Un vehicul care prezintă deficienţe încadrabile la mai mult de o categorie de deficienţe dintre cele prevăzute la alin. (10) este clasificat în categoria care corespunde deficienţei mai grave. Un vehicul care prezintă mai multe deficienţe la acelaşi element inspectat poate fi clasificat în categoria imediat superioară de gravitate dacă se poate demonstra că efectul combinat al acestor deficienţe ar genera un risc mai mare la adresa siguranţei rutiere.”
8. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 3.
În intervalul dintre două inspecţii tehnice periodice, deţinătorul certificatului de înmatriculare/înregistrare este răspunzător de menţinerea vehiculului într-o stare tehnică corespunzătoare, utilizând în acest scop numai sisteme, echipamente, componente, entităţi tehnice, piese de schimb şi materiale de exploatare de origine sau omologate/certificate conform legislaţiei în vigoare.”
9. La articolul 4, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (31) – (33), cu următorul cuprins:
„(31) Se desemnează R.A.R. ca autoritate competentă şi organism de supraveghere, deţinând în această calitate responsabilitatea administrării sistemului naţional de inspecţii tehnice periodice.
(32) R.A.R. este desemnat drept punct de contact naţional responsabil de schimbul de informaţii cu celelalte state membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană în ceea ce priveşte aplicarea Directivei 2014/45/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecţia tehnică periodică a autovehiculelor şi a remorcilor acestora şi de abrogare a Directivei 2009/40/CE.
(33) Ministerul Transporturilor transmite Comisiei Europene denumirea şi datele de contact ale punctului naţional de contact şi informează Comisia Europeană fără întârziere cu privire la orice fel de modificări ale acestora.”
10. La articolul 4, alineatele (6)-(8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(6) Infrastructura şi aparatura de inspecţie utilizată în reprezentanţele R.A.R. şi în staţiile de inspecţie tehnică periodică autorizate trebuie să respecte cerinţele specifice activităţii de inspecţie tehnică periodică stabilite prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2). Aparatura de inspecţie respectă cerinţele prevăzute de legislaţia în vigoare privind activitatea de metrologie.
(7) Inspecţiile tehnice periodice sunt efectuate de către inspectori tehnici atestaţi de către R.A.R. Pentru atestare aceştia trebuie să îndeplinească cerinţele de calificare profesională şi competenţă stabilite prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2).
(8) R.A.R. îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) supraveghează staţiile de inspecţie tehnică periodică prin:
(i) verificarea îndeplinirii cerinţelor referitoare la infrastructura şi aparatura de inspecţie;
(ii) verificarea cerinţelor obligatorii aplicabile în vederea autorizării;
b) asigură verificarea calificării şi experienţei profesionale a inspectorilor tehnici prin:
(i) atestarea iniţială a acestora;
(ii) atestarea periodică a acestora;
(iii) formarea periodică a examinatorilor din cadrul R.A.R.;
c) asigură auditul, după cum urmează:
(i) auditul iniţial al staţiilor de inspecţie tehnică periodică înainte de autorizare;
(ii) auditarea periodică a staţiilor de inspecţie tehnică periodică;
(iii) realizarea unui audit special dacă se constată existenţa unor nereguli în cadrul staţiilor de inspecţie tehnică periodică;
d) monitorizează persoanele autorizate prin măsuri cum ar fi:
(i) supravegherea tehnică a staţiilor de inspecţie tehnică periodică, inclusiv prin mijloace informatice, prin analiza rezultatelor inspecţiilor tehnice periodice folosind metode statistice;
(ii) controlul executării inspecţiilor tehnice periodice, inclusiv prin reverificări efectuate de R.A.R. în staţiile de inspecţie tehnică periodică la vehiculele inspectate în cadrul acestor staţii;
(iii) controlul executării inspecţiilor tehnice periodice prin reverificare în reprezentanţele R.A.R. a vehiculelor inspectate în staţiile de inspecţie tehnică periodică autorizate;
(iv) controlul tehnic în trafic;
(v) verificări incognito, opţional cu utilizarea unui vehicul cu deficienţe cunoscute;
(vi) controlul executării inspecţiilor tehnice periodice în urma contestaţiilor;
(vii) controlul executării inspecţiilor tehnice periodice în urma reclamaţiilor;
e) asigură validarea rezultatelor inspecţiilor tehnice periodice, în cazul în care este necesară aplicarea procedurii prevăzute la art. 63 alin. (1);
f) asigură retragerea sau suspendarea autorizaţiilor persoanelor autorizate şi/sau a atestatelor inspectorilor tehnici, în conformitate cu reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2):
(i) în caz de nerespectare, de către persoanele autorizate sau de către inspectorii tehnici, a cerinţelor importante de autorizare, respectiv atestare;
(ii) în cazul depistării unor nereguli majore în activitate;
(iii) în cazul unor rezultate negative repetate la audit;
(iv) în cazul pierderii bunei reputaţii a persoanelor autorizate sau a inspectorilor tehnici în cauză.”
11. La articolul 4, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:
„(61) Prin reglementările prevăzute la art. 1 alin. (2) sunt precizate obligaţiile R.A.R. şi ale persoanelor autorizate cu privire la întreţinerea infrastructurii şi a aparaturii de inspecţie în conformitate cu specificaţiile producătorilor.”