În Monitorul Oficial nr. 984 din 12 decembrie a.c. a fost publicat Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial. Ordinul în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.
[…]
Art. 9.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 şi 846 bis din 10 decembrie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentului ordin.
[…]
CAPITOLUL 1
Arie de aplicabilitate, definiţii şi categorii de entităţi raportoare
1. – (1) Prezentele reglementări prevăd formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, şi depunere a situaţiilor financiare anuale, Planul de conturi general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile.
(2) Prezentele reglementări se completează cu prevederile Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul entităţilor care desfăşoară şi activităţi economice.
(3) Prezentele reglementări contabile stabilesc modul de contabilizare a operaţiunilor efectuate, nu încadrarea acestora în activităţi fără scop patrimonial sau activităţi economice.
SECŢIUNEA 1.1
Arie de aplicabilitate
2. – Prezentele reglementări se aplică de către următoarele categorii de persoane, denumite în continuare entităţi:
a) persoanele juridice fără scop patrimonial înfiinţate în baza legislaţiei din România: asociaţii, fundaţii, federaţii sau alte organizaţii de acest fel cu personalitate juridică, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase, precum şi alte persoane juridice înfiinţate în baza unor acte normative speciale, în scopul desfăşurării de activităţi fără scop patrimonial;
b) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice fără scop patrimonial cu sediul în România;
c) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor juridice fără scop patrimonial cu sediul în România;
d) subunităţile fără personalitate juridică, din România, care aparţin persoanelor juridice fără scop patrimonial cu sediul în străinătate.
3. – (1) Activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică care aparţin persoanelor juridice fără scop patrimonial cu sediul în România se include în situaţiile financiare anuale ale persoanei juridice române fără scop patrimonial şi se raportează pe teritoriul României, potrivit prezentelor reglementări.
(2) Subunităţile fără personalitate juridică prevăzute la pct. 2 lit. b) şi c) au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentelor reglementări, astfel încât aceasta să permită determinarea informaţiilor şi a obligaţiilor prevăzute de lege, iar persoanele juridice cărora le aparţin să poată întocmi situaţii financiare anuale.
4.- (1) În cazul asocierilor în participație încheiate între o persoană juridică română fără scop patrimonial şi o persoană juridică străină fără scop patrimonial, contabilitatea se ţine de către persoana desemnată de asociaţi, care răspunde potrivit legii.
(2) La organizarea şi conducerea contabilităţii asocierii în participație trebuie avute în vedere atât prezentele reglementări, cât şi cerinţele care rezultă din alte prevederi legale.
(3) Prezentele reglementări se aplică, de asemenea, asocierilor în participate între persoane juridice străine (nerezidente) fără scop patrimonial, înregistrate în România. Pentru acestea, asociatul desemnat prin contractul de asociere să îndeplinească obligaţiile fiscale organizează şi conduce evidenţa contabilă a asocierii, astfel încât să se poată determina informaţiile şi obligaţiile prevăzute de lege, fără a întocmi situaţii financiare anuale.
5. – (1) Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
(2) Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.
(3) Prin valută se înţelege altă monedă decât leul.
SECŢIUNEA 1.2
Definiţii
6. – În înţelesul prezentelor reglementări se aplică următoarele definiţii:
1. interes de participare înseamnă drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activitatea entităţii care deţine drepturile respective. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi reprezintă un interes de participare, dacă depăşeşte un prag procentual de 20%;
2. active imobilizate înseamnă activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile entităţii, respectiv mai mare de un an;
3. cifră de afaceri netă privind activitatea economică înseamnă sumele obţinute din vânzarea de produse şi prestarea de servicii după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri;
4. cost de achiziţie înseamnă preţul datorat şi eventualele cheltuieli conexe minus eventualele reduceri ale costului de achiziţie.
În acest sens, costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de aprovizionare este externalizată;
5. cost de producţie înseamnă preţul de achiziţie al materiilor prime şi al materialelor consumabile şi alte cheltuieli care pot fi atribuite direct bunului în cauză.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
Costurile de conversie (prelucrare) a stocurilor includ costurile direct legate de unităţile produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea ele includ şi alocarea sistematică a regiei fixe şi variabile de producţie generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei. Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care variază direct proporţional sau aproape direct proporţional cu volumul producţiei, cum sunt materialele indirecte şi forţa de muncă indirectă.
În situaţia în care anumite costuri (regii) generale sau costuri de proiectare a produselor pot fi identificate ca având legătură cu unele stocuri, acestea se includ în costul stocurilor respective.
În costul de producţie al bunului se include o proporţie rezonabilă din cheltuielile de regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului în cauză, în măsura în care acestea se referă la perioada de producţie. Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
În costul de producţie nu se includ costurile de distribuţie;
6. ajustări de valoare înseamnă ajustările destinate să ţină cont de modificările valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu.
Ajustările negative de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite în continuare amortizări, şi/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, în funcţie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării respective;
7. entităţi afiliate înseamnă două sau mai multe entităţi din cadrul unui grup;
8. grup înseamnă o persoană juridică fără scop patrimonial şi toate filialele acesteia;
9. entitate asociată înseamnă o entitate în care o altă entitate are un interes de participare şi ale cărei politici de exploatare şi financiare fac obiectul unei influenţe semnificative exercitate de cealaltă entitate.
Se consideră că o entitate exercită o influenţă semnificativă asupra altei entităţi dacă deţine cel puţin 20% din drepturile de vot ale acţionarilor sau asociaţilor respectivei entităţi. Ca urmare, existenţa unei entităţi asociate presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv deţinerea unui interes de participare în cealaltă entitate şi exercitarea influenţei semnificative asupra politicilor de exploatare şi financiare ale acesteia.
CAPITOLUL 2
Dispoziţii şi principii generale
SECŢIUNEA 2.1
Dispoziţii generale
7. – Situaţiile financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale simplificate, constituie un tot unitar.
8. – Obiectivul situaţiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informaţii despre poziţia financiară şi performanţa financiară ale unei persoane juridice fără scop patrimonial, utile unei categorii largi de utilizatori.
9. – (1) Elementele direct legate de evaluarea poziţiei financiare, reflectate prin bilanţ, sunt activele, datoriile şi capitalurile proprii.
(2) În înţelesul prezentelor reglementări:
a) un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;
b) o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;
c) capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor proprii de finanţare aflate la dispoziţia persoanei juridice fără scop patrimonial, rămase după deducerea din totalul activelor a datoriilor acesteia.
(3) Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producţie.
10. – (1) Elementele direct legate de evaluarea performanţei financiare, prin intermediul contului rezultatului exerciţiului, sunt veniturile şi cheltuielile.
(2) În înţelesul prezentelor reglementări:
a) veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din majorarea, potrivit legii, a aporturilor de capital;
b) cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din reducerea, potrivit legii, a aporturilor de capital.
(3) Veniturile sunt recunoscute în contul rezultatului exerciţiului atunci când se poate evalua în mod credibil o creştere a beneficiilor economice viitoare legate de creşterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan cu recunoaşterea creşterii de active sau reducerii datoriilor.
(4) Cheltuielile sunt recunoscute în contul rezultatului exerciţiului atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creştere a valorii unei datorii. Recunoaşterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoaşterea creşterii valorii datoriilor sau reducerii valorii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacelor de transport).
11. – Situaţiile financiare anuale se întocmesc în mod clar şi în concordanţă cu prevederile prezentelor reglementări.
12. – Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a excedentului/profitului sau deficitului/pierderii privind activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice.
13. – Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementări este incompatibilă cu obligaţiile prevăzute la pct. 12, dispoziţia respectivă nu se aplică, pentru a oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a excedentului/profitului sau deficitului/pierderii entităţii.
14. – Ministerul Finanţelor Publice şi alte autorităţi de reglementare pot solicita persoanelor juridice fără scop patrimonial să prezinte în situaţiile financiare anuale unele informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie prezentate în concordanţă cu prezentele reglementări.
SECŢIUNEA 2.2
Principii generale de raportare financiară
15. – Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situaţiilor financiare anuale sunt recunoscute în contabilitate şi prezentate în bilanţ, respectiv bilanţul prescurtat, şi în contul rezultatului exerciţiului, respectiv contul prescurtat al rezultatului exerciţiului.
16. – Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale sunt recunoscute şi evaluate în conformitate cu principiile generale prevăzute de prezentele reglementări.
17. – (1) Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii. Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
(2) O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza principiului continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.
18. – Principiul permanenţei metodelor. Politicile contabile şi metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
19. – (1) Principiul prudenţei. La întocmirea situaţiilor financiare anuale, recunoaşterea şi evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă şi, în special:
a) în contul rezultatului exerciţiului poate fi inclus numai excedentul/profitul realizat la data bilanţului;
b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este deficit/pierdere sau excedent/profit, Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului rezultatului exerciţiului.
(2) Activele şi veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare anuale nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
20. – În afara sumelor recunoscute în conformitate cu pct. 19 alin. (1) lit. b) trebuie recunoscute toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale care au apărut în cursul exerciţiului financiar respectiv sau în cursul unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.
21. – (1) Principiul contabilităţii de angajamente. Efectele tranzacţiilor şi ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare anuale ale perioadelor aferente. Astfel, trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.
(2) Veniturile şi cheltuielile care rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltuieli.
(3) Principiul contabilităţii de angajamente se aplică inclusiv la recunoaşterea dobânzii aferente perioadei, indiferent de scadenţa acesteia.
22. – (1) Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent.
(2) În cazul modificării politicilor contabile şi al corectării unor erori aferente perioadelor precedente, nu se modifică bilanţul perioadei anterioare celei de raportare.
(3) Înregistrarea pe seama rezultatului reportat a corectării erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente, precum şi a modificării politicilor contabile nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii.
23. – Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii. Componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
24. – (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă.
(2) Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.
(3) Eventualele compensări între creanţe şi datorii faţă de aceeaşi entitate, efectuate cu respectarea prevederilor legale, pot fi înregistrate numai după contabilizarea creanţelor şi veniturilor, respectiv a datoriilor şi cheltuielilor corespunzătoare.
(4) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii.
25. – Principiul evaluării la cost de achiziţie sau cost de producţie. Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie. Cazurile în care nu se foloseşte costul de achiziţie sau costul de producţie sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.
26. – În situaţia în care s-a optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale se aplică prevederile cap. 3 secţiunea 3.4 „Reevaluarea imobilizărilor corporale”.
[…]