Modificările aduse Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

„(5) Cheltuielile ocazionate de acordarea asistenţei juridice de către un avocat în situaţiile reglementate de art. 90 alin. (3), art. 104 alin. (2¹) şi (2²) sunt suportate de către persoana solicitată.”

„(3) Hotărârea pronunţată cu privire la cererea de extrădare este supusă contestaţiei, în condiţiile prevăzute la art. 52 alin. (8) şi art. 53.”

„(2) Notiţa roşie sau difuziunea de urmărire internaţională prin canalele Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală – Interpol echivalează cu o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării dacă se prevede expres în tratatul aplicabil ori există reciprocitate. Lipsa reciprocităţii nu împiedică să se dea curs cererii de arestare provizorie dacă măsura se dovedeşte necesară având în vedere nevoia de a lupta împotriva formelor grave ale criminalităţii.”

„a¹) judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară;”.

„(7) Pentru evidenţa activităţii instanţei se întocmeşte şi se păstrează Registrul de evidenţă a mandatelor europene de arestare. În registru se fac următoarele menţiuni: numărul curent; numele, prenumele şi cetăţenia persoanei solicitate; faza procesuală în care a fost emis mandatul european de arestare, infracţiunea, pedeapsa aplicată sau aplicabilă, numărul şi data adresei parchetului ori a instanţei pe rolul căreia se află cauza penală; numărul dosarului instanţei de executare; data emiterii mandatului european de arestare; data transmiterii mandatului european de arestare; informaţii asupra executării mandatului european de arestare; motivele neexecutării mandatului european de arestare; data predării persoanei solicitate; data retragerii mandatului european de arestare. Registrul nu este destinat publicităţii.”

„(3) În cazul în care persoana solicitată, aflată în stare de arest în statul de executare, îşi exercită dreptul de a-şi desemna un avocat în România, instanţa română emitentă a mandatului european de arestare transmite, la cerere şi fără întârzieri nejustificate, autorităţii de executare informaţiile privind tabloul avocaţilor cu drept de a profesa în unul dintre barourile membre ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Informaţiile pot fi transmise inclusiv în formă electronică.

(4) Rolul avocatului din România, desemnat conform alin. (3), este de a oferi asistenţă avocatului din statul membru de executare, furnizându-i informaţii şi consultanţă, pentru a permite persoanei solicitate să îşi formuleze apărările în procedura de executare a mandatului european de arestare.

(5) Toate comunicările dintre avocatul desemnat în România şi avocatul din statul de executare urmează a avea loc pe cale directă, acestea fiind confidenţiale.”

„b) informează, cu privire la data preluării şi locul unde a fost depusă persoana predată, instanţa emitentă, direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi instanţa de executare sau instanţa pe rolul căreia se află cauza, dacă acestea din urmă sunt altele decât instanţa emitentă și parchetul din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.”

„(2¹) Procurorul sau, după caz, instanţa de executare aduce la cunoştinţa persoanei reţinute sau arestate că are dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii.

(2²) În cazul în care persoana reţinută sau arestată arată că înţelege să îşi exercite acest drept, procurorul sau instanţa de executare informează fără întârziere autoritatea emitentă a mandatului european de arestare. Informaţiile transmise de către autoritatea emitentă, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă, îi sunt comunicate fără întârziere persoanei solicitate prin intermediul administraţiei locului de deţinere.

(2³) Dispoziţiile art. 90 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.”

„(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 104 alin. (2¹) şi (2²) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol.”

„a¹) informează judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei cu privire la persoanele condamnate cărora li se pot aplica dispoziţiile prezentului titlu şi cărora li s-a aplicat măsura expulzării prin hotărârea judecătorească de condamnare;”.

„c) durata totală a pedepsei, data începerii executării pedepsei, data la care pedeapsa ar fi executată în întregime sau ar urma să fie considerată ca executată, perioada deja executată, dacă este cazul, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent;”.

„(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent;”.

„(11) Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se transmite direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în vederea comunicării persoanei condamnate. Sentinţa poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile, de procuror, precum şi de către persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie.”

„a) informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. Anularea se dispune prin sentinţă definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. În acest caz, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent;”.

„(17) În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.”

„(2¹) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.”

„(2¹) În cazul persoanelor condamnate în România, care sunt cetăţeni ai unui stat terţ sau trăiesc pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetăţenie, procedura de transferare poate fi iniţiată în lipsa acordului persoanei condamnate, dacă împotriva sa a fost dispusă măsura expulzării şi dacă această posibilitate este prevăzută în tratatul aplicabil între România şi statul de executare.”

„(1¹) În cazul prevăzut la art. 140² alin. (2¹), judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate efectuează verificările prevăzute la alin. (1) ca urmare a informării transmise de conducerea unităţii în care persoana condamnată execută pedeapsa sau măsura privativă de libertate.”

„(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.”

„a) îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă. Anularea se dispune prin sentinţă definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate, cu participarea procurorului. În acest caz, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent;”.

„(16) În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.”

„(1) Ministerul Justiţiei comunică decizia statului de executare sau, după caz, încheierea prevăzută la art. 167¹ alin. (2) sau hotărârea definitivă prevăzută la art. 167¹ alin. (3) Centrului de Cooperare Poliţienească din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi persoanei condamnate.”