În Monitorul Oficial nr. 965 din 6 decembrie a.c. a fost publicat Ordinul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 1839/2017 privind pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale, precum şi activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali.
Art. 1.
(1) Prezentul ordin defineşte pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale, precum şi activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali.
(2) Prezentul ordin se aplică funcţionarilor publici numiţi în funcţia publică specifică de inspector social şi respectă dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 2.
În sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale reprezintă activitatea de îndrumare şi/sau de supervizare realizată în vederea desfăşurării cu profesionalism a misiunilor de inspecţie şi a activităţilor de investigare socială şi este asigurată de inspectorii sociali;
b) prin competenţa profesională în domeniul inspecţiei sociale se înţelege capacitatea de a realiza atribuţiile şi activităţile profesionale cerute potrivit funcţiei publice specifice ocupate. Competenţele profesionale în funcţia specifică de inspector social se dezvoltă prin parcurgerea unui program de formare profesională continuă elaborat de către Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi se testează periodic, de regulă anual, înaintea întocmirii Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale, sau ori de câte ori şi tuaţia o impune.
c) prin vechime în activitatea de inspecţie socială se înţelege perioada în care o persoană a ocupat funcţia publică specifică de inspector social, având stabilite prin fişa postului atribuţii specifice de control, evaluare, monitorizare şi investigare socială;
d) inspectorul social cu atribuţii de îndrumare este inspectorul social de la nivel central sau teritorial care deţine o vechime în inspecţia socială de minimum 3 ani, a obţinut în ultimii 2 ani la evaluarea anuală calificativul „foarte bine” şi oferă inspectorilor sociali aflaţi în perioada de stagiu explicaţiile şi recomandările necesare în activitatea de inspecţie. Inspectorul social cu atribuţii de îndrumare este numit prin decizia directorului general/directorului executiv, după caz, la propunerea şefului/coordonatorul serviciului/biroului/compartimentului de inspecţie socială;
e) inspectorul social cu atribuţii de supervizare este inspectorul social de la nivel central, care are o vechime mai mare de 3 ani în activitatea de inspecţie socială, care a obţinut în ultimii 3 ani la evaluarea anuală calificativul „foarte bine” şi care asigură suport în desfăşurarea misiunilor de inspecţie şi a activităţilor de investigare socială prin îndrumare şi coordonare legislativă şi metodologică;
f) perioada de stagiu în inspecţie socială reprezintă perioada de pregătire practică şi teoretică pentru inspectorii sociali cu o vechime de până la un an în domeniul inspecţiei sociale. Inspectorul social aflat în perioada de stagiu desfăşoară activităţile specifice inspecţiei sociale, cu excepţia activităţii de evaluare şi investigare socială;
g) programa de formare profesională reprezintă documentul în baza căruia sunt structurate şi asigurate temele adaptate domeniului inspecţiei sociale.
Art. 3.
Pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale are următoarele obiective:
a) cunoaşterea, respectarea şi aplicarea unitară de către inspectorii sociali a legislaţiei în domeniul protecţiei sociale, respectiv asistenţă socială şi asigurări sociale;
b) formarea continuă a inspectorilor sociali în desfăşurarea activităţilor de inspecţie, respectiv control, evaluare şi monitorizare, precum şi în activitatea de investigare socială;
c) instruirea inspectorilor sociali în vederea dobândirii unor competenţe de analiză şi şi nteză pentru identificarea de noi soluţii în şi stemul de protecţie socială;
d) asigurarea accesului la alte specializări în vederea obţinerii de noi competenţe profesionale, după caz.
Art. 4.
(1) Planul de formare profesională în domeniul inspecţiei sociale cuprinde, în principal, următoarele elemente:
a) tematica şi obiectivele specifice programului sunt dobândite de fiecare inspector social care urmează programul;
b) durata pregătirii pentru realizarea obiectivelor propuse;
c) numărul minim şi maxim de participanţi pentru un ciclu sau o serie de pregătire;
d) formatorii desemnaţi pentru pregătirea teoretică şi practică din rândul inspectorilor sociali supervizori;
e) programa de formare profesională;
f) mijloacele şi metodele prin care se asigură transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor practice necesare în specialitatea de competenţă pentru care se asigură formarea profesională;
g) dotările, echipamentele şi materialele necesare formării profesionale;
h) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.
(2) Planul de formare profesională în domeniul inspecţiei sociale se stabileşte anual şi se aprobă prin decizia directorului general putând fi structurată pe module.
Art. 5.
Pregătirea profesională specifică în domeniul inspecţiei sociale se desfăşoară după cum urmează:
a) pentru inspectorii sociali cu vechime în activitatea de inspecţie socială de până la un an, aflaţi în perioada de stagiu în inspecţie socială, pregătirea practică şi teoretică este asigurată de un inspector social cu atribuţii de îndrumare, desemnat din rândul inspectorilor sociali de la nivel central/teritorial; după finalizarea perioadei de stagiu pentru activitatea specifică desfăşurată, inspectorul social va fi examinat şi notat cu note de la 1 la 10 de către inspectorul social cu atribuţii de îndrumare împreună cu şeful serviciului/biroului de inspecţie socială de la nivel central/teritorial. În cazul obţinerii notei între 1 şi 4, inspectorului social i se va prelungi perioada de stagiu până la cel mult 2 ani, cu examinare semestrială, după care vor fi aplicate prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în materia evaluării performanţelor profesionale;
b) pentru inspectorii sociali care au promovat examenul după perioada de stagiu, cu vechime în activitatea de inspecţie socială între un an şi 3 ani, pregătirea practică şi teoretică este asigurată în continuare de un inspector social cu atribuţii de îndrumare, desemnat din rândul inspectorilor sociali de la nivel central/teritorial;
c) pentru inspectorii sociali cu vechime în activitatea de inspecţie socială de peste 5 ani, pregătirea practică şi teoretică este asigurată de un inspector social cu atribuţii de supervizare.
Art. 6.
(1) Activitatea de supervizare profesională se realizează de către inspectorii sociali de la nivel central care sunt numiţi prin decizia directorului general, la propunerea directorului direcţiei de inspecţie socială.
(2) Inspectorii sociali care realizează activitatea de supervizare evaluează permanent nevoile de formare ale inspectorilor sociali şi propun directorului general, în vederea aprobării, planul anual de formare continuă.
(3) Inspectorii sociali cu atribuţii de supervizare pot susţine programe de formare sau alte forme de pregătire şi perfecţionare profesională în domeniul de activitate, dacă au calitatea de formator.
(4) Inspectorii sociali cu atribuţii de supervizare beneficiază anual de cel puţin un curs de formare continuă asigurat de instituţie, în domeniul supervizării, precum şi în domeniul prevenirii şi investigării fraudei.
(5) Inspectorii sociali cu atribuţii de îndrumare şi supervizare pot participa şi la schimburi de experienţă şi bune practici în domeniul inspecţiei sociale cu instituţii sau organisme şi milare din România sau din orice alt stat.
Art. 7.
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.