Hotărâre prealabilă. Aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din data de 25 aprilie 2017, în Dosarul nr. 1.734/107/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă se aplică, la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă, indicele de corecţie conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul emiterii unei decizii de pensionare anticipată sub imperiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, decizie care nu a fost niciodată pusă în plată?”.

II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

2. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba cu nr. 1.734/107/2016, contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Alba, solicitând recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/11.08.2014, prin aplicarea indicelui de corecţie stabilit conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), şi modificarea deciziei de pensionare în acest sens.

3. În motivarea contestaţiei a arătat că beneficiază de pensie, conform Deciziei nr. xxxxxx/11.08.2014 emise de Casa Judeţeană de Pensii Alba, decizie emisă pentru valorificarea stagiului de cotizare suplimentar, realizat în perioada 1 februarie 2013-1 februarie 2014, drepturile la pensie fiind iniţial stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012 şi recalculate ca urmare a valorificării stagiului de cotizare suplimentar pentru perioada 1 martie 2012-1 februarie 2013, prin Decizia nr. xxxxxx/ 6.12.2013.

4. Contestatoarea a menţionat că la data de 25 mai 2015 a formulat cerere de recalculare a drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. xxxxxx/11.08.2014, prin aplicarea indicelui de corecţie stabilit conform prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, cerere înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Alba.

5. Casa Judeţeană de Pensii Alba a respins cererea de recalculare, considerând că nu beneficiază de acordarea indicelui de corecţie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobată prin Legea nr. 3/2013, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013), reţinând, în esenţă, că a fost înscrisă iniţial la pensie începând cu data de 14 iunie 2010, iar indicele de corecţie se acordă persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au stabilit începând cu data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

6. Contestatoarea a apreciat că, raportat la situaţia concretă, opinia intimatei este eronată, având în vedere faptul că decizia nu a produs niciodată efecte juridice, nefiind pusă în plată, ca urmare a continuării raporturilor contractuale de muncă.

7. Astfel, pensia stabilită prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012, pentru limită de vârstă, nu a rezultat ca urmare a recalculării drepturilor la pensie stabilite prin decizia emisă pentru pensie anticipată la nivelul anului 2010, prin adăugarea stagiului de cotizare suplimentar, ci a stabilirii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010, lege care a constituit temei legal de calcul al drepturilor pecuniare cuvenite, şi nu Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), cum greşit a reţinut intimata.

8. Având în vedere că drepturile la pensie ale contestatoarei au fost stabilite iniţial prin Decizia nr. xxxxxx/2012 – singura pusă vreodată în plată – în temeiul Legii nr. 263/2010, lege care prevede şi aplicarea indicelui de corecţie stabilit prin art. 170 al acestui act normativ, se impune recalcularea cuantumului pensiei cuvenite contestatoarei şi modificarea deciziei de pensionare, prin aplicarea indicelui de corecţie.

9. Intimata Casa Judeţeană de Pensii Alba a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, potrivit art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie este acordat numai persoanelor pensionate începând cu 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

10. Or, în speţa de faţă, contestatoarea s-a pensionat anticipat parţial, prin Decizia nr. xxxxxx/31.08.2010, sub imperiul Legii nr. 19/2000, deci nu are dreptul la aplicarea indicelui de corecţie.

11. Prin Decizia nr. xxxxxx/06.07.2012 s-a trecut de la pensie anticipată parţial la pensie pentru limită de vârstă, reclamanta având dreptul la aceasta începând cu data de 8 februarie 2012. Nu este nicio deschidere de drept, doar o transformare dintr-o categorie de pensie în alta.

12. Prin Sentinţa nr. 1.687 din 28 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Alba – Secţia I civilă, s-a respins contestaţia, reţinându-se că deschiderea dreptului la pensie al contestatoarei s-a realizat anterior datei de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

13. Ca urmare a prorogărilor legale, dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, astfel că, până la această dată, indicele de corecţie reglementat de acest text de lege nu a putut fi aplicat pensiilor obţinute de la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

14. De la 1 ianuarie 2013, însă, art. 170 din Legea nr. 263/2010 a început să producă efecte, astfel că pensionarii al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 au dobândit dreptul de a li se recalcula din oficiu pensia cu luarea în calcul a indicelui de corecţie.

15. Aplicarea art. 170 din Legea nr. 263/2010 persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv data de 1 ianuarie 2011, este justificată de faptul că legiuitorul a prevăzut astfel încă de la momentul intrării în vigoare a acestei legi, pentru a îndepărta orice diferenţe de tratament juridic între persoanele pensionate sub imperiul aceleiaşi reglementări.

16. S-a mai reţinut de către prima Instanţă că dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt aplicabile drepturilor la pensie deschise anterior intrării lor în vigoare.

17. Prin urmare, dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu pot fi aplicate decât persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea în vigoare a acestui act normativ, alin. (1) al acestui articol urmând să îşi producă astfel efectele pentru aceste persoane. Referitor la persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 s-a apreciat că acestea nu beneficiază de aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010.

III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

18. Prin Încheierea de sesizare din data de 25 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.734/107/2016, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

19. Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

20. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data formulării sesizării.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

21. Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecăţii, după comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22. Completul de judecată al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia I civilă a apreciat că emiterea unei decizii de pensie anticipată, sub imperiul Legii nr. 19/2000, nepusă în plată, nu are semnificaţia deschiderii efective a dreptului la pensie sub imperiul acestei legi, care să excludă aplicabilitatea art. 170 din Legea nr. 263/2010.

23. Din modul de formulare a dispoziţiei legale rezultă că se are în vedere o deschidere efectivă a dreptului la pensie – prin emiterea deciziei şi punerea ei în plată -, şi nu o simplă simulare, prin care o persoană a dorit să verifice cuantumul pensiei anticipate la care ar avea dreptul, neurmată de încetarea raportului de muncă potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii).

24. A interpreta altfel ar însemna că textul de lege nu recunoaşte un drept efectiv, ci doar unul iluzoriu, ceea ce nu este permis.

25. Instanţa de trimitere a menţionat că nu există hotărâri pronunţate în speţe similare la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia şi că nu s-a identificat jurisprudenţă în legătură cu problema de drept în discuţie.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

26. În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au înaintat hotărârile judecătoreşti identificate şi care prezintă relevanţă pentru chestiunea de drept în discuţie, precum şi punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, relevând următoarele aspecte:

27. Într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat că indicele de corecţie nu se aplică la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, deoarece înscrierea iniţială la pensie s-a realizat sub imperiul Legii nr. 19/2000, chiar dacă decizia de pensie anticipată parţială nu a fost pusă în plată. S-a reţinut că drepturile de pensie ale asiguratului s-au deschis la data înscrierii iniţiale la pensia anticipată parţială, respectiv de invaliditate, iar câtă vreme înscrierea la pensia iniţială a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, nici indicele de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu este aplicabil.

28. Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că Indicele de corecţie se aplică la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 263/2010, chiar dacă a fost emisă o decizie de pensionare anticipată parţială sub imperiul Legii nr. 19/2000, care nu a fost niciodată pusă în plată. În această opinie s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 întrucât decizia de pensie anticipată parţială care nu a fost pusă în plată nu a produs efecte juridice.

29. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.301/C/2155/III-5/2017 din 25 iulie 2017, a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unul eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

30. Asupra chestiunii de drept în discuţie prezintă relevanţă următoarele decizii ale Curţii Constituţionale: Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, şi Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015.

31. Prin aceste decizii, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data Intrării în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual urma să se aplice un indice de corecţie „calculat ca raport între 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie”. Acest indice de corecţie avea ca scop corectarea diferenţelor între cei pensionaţi înainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Indicele de corecţie urma să se aplice o singură dată, la înscrierea iniţială la pensie. Intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 a avut loc la data de 1 ianuarie 2013. Însă, la data de 23 ianuarie 2013 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 care, prin art. III alin. (1), a prevăzut că, „În anul 2013, indicele de corecţie care se aplică punctajului mediu anual determinat conform prevederilor art. 95 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, este 1,06.”Potrivit alin. (2) şi (3) din acelaşi articol, acest indice urma să se aplice şi punctajelor medii anuale calculate pentru persoanele al căror drept la pensie s-a deschis începând cu luna Ianuarie 2011, respectiv după data Intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

32. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 sunt neconstituţionale. Curtea a statuat că „dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 nu pot fi aplicate decât persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis după intrarea în vigoare a acestui act normativ, alin. (1) al acestui articol urmând să îşi producă astfel efectele pentru aceste persoane”, deci pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 23 Ianuarie 2013. Referitor la persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, Curtea a statuat că „acestea beneficiază de aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170 din Legea nr. 263/2010”, constatând că, „tot ca efect al legii, casele de pensii ar fi trebuit ca, începând cu data de 1 ianuarie 2013, să procedeze la aplicarea indicelui de corecţie pensiilor obţinute după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, cu aplicarea indicelui de corecţie reglementat de art. 170.” Ulterior acestei decizii a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2013, care a introdus art. IV în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, prin care au fost stabiliţi Indici de corecţie pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-22 ianuarie 2013 (și anume: 1,12 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2011 Inclusiv; 1,17 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 inclusiv; 1,17 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2013-22 ianuarie 2013 inclusiv), însă a prevăzut că drepturile la aceşti indici de corecţie se cuvin începând cu data de 7 noiembrie 2013, iar nu cu data de 1 ianuarie 2013, aşa cum constatase Curtea Constituţională.

33. În consecinţă, prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 25 septembrie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituţionale, întrucât indicii de corecţie rezultaţi din formula de calcul prevăzută de art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011- 22 ianuarie 2013, trebuie să se cuvină începând cu 1 ianuarie 2013, aşa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, iar nu cu data de 7 noiembrie 2013.

34. Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 463 din 17 septembrie 2014, legiuitorul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2014privind modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 4 noiembrie 2014, care modifică art. IV alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, cu următorul cuprins: „Drepturile de pensie, rezultate în urma aplicării indicilor de corecţie prevăzuţi la alin. (1), se cuvin începând cu data de 1 ianuarie 2013, în situaţia persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), respectiv de la data deschiderii drepturilor de pensie, în cazul persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. c).”

35. Prin Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1), art. 102 alin. (2¹) şi art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi ale art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013.

36. La paragrafele 22 și 23 ale acestei decizii, Curtea, analizând critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că, deşi art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o formulă unică de calcul al Indicelui de corecţie (raportul dintre 43,3% din câştigul salarial mediu brut realizat şi valoarea unul punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie), cei doi termeni ai acestei formule variază de la an la an. Astfel, legiuitorul a instituit, prin art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, pentru anul 2013, o cifră fixă de 1,06 ce urma să se aplice tuturor persoanelor pensionate în anul 2013. Însă, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 a fost publicată la data de 23 ianuarie 2013, dispoziţiile art. III alin. (2) şi (3) fiind retroactive, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, decizie prin care Curtea Constituţională a constatat şi că art. III alin. (1) care instituia indicele de corecţie de 1,06 trebuie să se aplice numai persoanelor pensionate după data de 23 ianuarie 2013. Astfel, persoanele pensionate în perioada 1-22 ianuarie 2013 beneficiază de un indice de corecţie de 1,17 [potrivit art. IV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013], în timp ce persoanele pensionate în perioada 23 ianuarie-31 decembrie 2013 beneficiază de un indice de corecţie de 1,06 [potrivit art. III alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013 şi Deciziei nr. 437 din 29 octombrie 2013].

37. Având în vedere acestea, Curtea a reţinut, la paragraful 24 al Deciziei nr. 698 din 27 noiembrie 2014, precitată, că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa sa constantă. De asemenea a reţinut, la paragraful 25, că, prin deciziile nr. 437 din 29 octombrie 2013 şi nr. 463 din 17 septembrie 2014, instanţa de contencios constituţional nu a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor de lege care instituiau anumite cifre ca reprezentând indici de corecţie, ceea ce nici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, stabilirea acestor cifre fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Curtea a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva principiului neretroactivităţii şi a efectelor obligatorii ale deciziilor sale.

38. În concluzie, Curtea a constatat că situaţia diferită în care se află cele două categorii de pensionari, sub aspectul stabilirii indicelui de corecţie aplicat punctajului mediu anual – cei pensionaţi înainte şi după 23 ianuarie 2013 -, se datorează intervenţiilor legislative din materie, ceea ce nu poate conduce la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2013, din perspectiva egalităţii în drepturi.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

39. Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

40. Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, opinia judecătorilor-raportori a fost că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

41. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

42. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

43. Pornind de la textul de lege enunţat, doctrina şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au identificat condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de unificare, condiţii care trebuie întrunite cumulativ, după cum urmează: existenţa unei cauze în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţii de apel sau a tribunalului învestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanţa de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecăţii este necesară declanşarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

44. Analizând întrunirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate menţionate, se constată că sunt întrunite cerinţele impuse de lege.

45. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, învestit legal cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 152 şi art. 155 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Litigiul, ce are natura unui conflict de asigurări sociale, este de competenţa în primă instanţă a tribunalului, fiind supus doar căii de atac a apelului la curtea de apel.

46. Sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât de stabilirea efectelor nepunerii în plată a deciziei de pensie anticipată depinde aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 la momentul emiterii deciziei pentru limită de vârstă.

47. De asemenea este îndeplinită şi condiţia referitoare la noutatea chestiunii de drept, fiind vorba de reglementări intrate în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, interpretate şi aplicate diferit în jurisprudenţa, de altfel redusă, a instanţelor naţionale, cu precizarea că primele hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate începând cu anul 2013, ponderea fiind însă în anii 2015 şi 2016, astfel cum rezultă din hotărârile transmise la dosar.

48. Examenul jurisprudenţial a relevat că nu s-a cristalizat o opinie majoritară de durată cu privire la chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, punctele de vedere exprimate oferind indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici unitare.

49. Este îndeplinită şi condiţia referitoare la caracterul real şi serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, existenţa opiniilor divergente în materie, întemeiate pe argumente derivând din acelaşi text de lege, conferind chestiunii de drept un grad suficient de mare de dificultate, cu consecinţa aplicării sau nu a indicelui de corecţie prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi deciziilor de pensionare emise anterior intrării în vigoare a legii.

50. Pe fondul sesizării se constată că art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a intrat în vigoare odată cu celelalte dispoziţii ale Legii nr. 263/2010, respectiv la data de 1 Ianuarie 2011, ci a fost amânată la data de 1 ianuarie 2012, aşa cum s-a prevăzut în art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

51. Ulterior, termenul de intrare în vigoare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 a fost prorogat din nou, la data de 1 ianuarie 2013, prin dispoziţiile art. II art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

52. Prin urmare, dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2013.

53. Prioritar analizei problemei de drept cu care a fost sesizată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa în cauză şi a următoarelor texte de lege: art. 5 alin. (1) pct. I şi II din Legea nr. 19/2000, având corespondent în art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV din Legea nr. 263/2010; art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, dispoziţiile similare regăsindu-se în art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; art. 52 din Legea nr. 19/2000, corespondent fiind art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum şi art. 83 din Legea nr. 19/2000 şi dispoziţiile similare prevăzute de art. 104 din Legea nr. 263/2010, ce vor fi redate în continuare:

54. Art. 5 alin. (1) pct. I şi II din Legea nr. 19/2000 prevede că:

„Art. 5. – (1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;”.

55. Art. 6 alin. (1) pct. I, II şi IV din Legea nr. 263/2010 prevede că:

„Art. 6.- (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. a) persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi gradaţii voluntari;

b) funcţionarii publici;

c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 13¹ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

(…) IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;

b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;

c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;

d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;”.

56. Prin art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 s-a statuat că:

„Art. 92. – (1) Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:

a) pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, cu excepţia persoanelor care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean;

c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;

d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3);

e) copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 66 lit. b) şi c);

f) soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte;

g) beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi IV lit. b)-f).”

57. Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:

„Art. 114. – (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;

c) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 84 lit. c) ori cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, a centrelor regionale de expertiză medicală a capacităţii de muncă sau a comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii;

d) pensionarul de invaliditate nu mai urmează programele recuperatorii, întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale, prevăzute la art. 81 alin. (1);

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, li sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;

f) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv;

g) pensionarul urmaş, prevăzut la art. 84 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani şi nu face dovada continuării studiilor;

h) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5);

i) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recăsătorit;

j) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din acelaşi sistem sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;

k) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la cumulul pensiei cu salariul.”

58. De asemenea, conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010:

„Art. 64. – (1) La data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de suspendare a plăţii pensiei anticipate.”

59. Dispoziţiile menţionate au corespondent şi în Legea nr. 19/2000 în art. 52 conform căruia „(…) la împlinirea vârstelor de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă (…) prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare”.

60. În conformitate cu dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 19/2000:

„Art. 83. – (1) Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se cuvin şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, prevăzute de lege, dacă cererea a fost depusă cu 30 de zile calendaristice înainte de data îndeplinirii acestor condiţii.

(2) Se consideră depuse în termen cererile de pensionare înregistrate în intervalul cuprins între data îndeplinirii condiţiilor de pensionare şi cea de-a 30-a zi calendaristică anterioară acestei date.

(3) Drepturile de pensie anticipată sau de pensie anticipată parţială se cuvin şi se plătesc:

a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III;

b) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi art. 5 alin. (2).

(4) În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (1), drepturile de pensie se cuvin şi se plătesc:

a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;

b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul pensiei anticipate şi al pensiei anticipate parţiale, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II și III;

c) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei anticipate şi al pensiei anticipate parţiale, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi art. 5 alin. (2).”

61. Potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 263/2010:

„Art. 104. – (1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.

(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.

(3) În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă şi de la o altă dată, după cum urmează:

a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (2), dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, în situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;

b) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;

c) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului;

d) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului.”

62. Din interpretarea sistematică şi teleologică a textelor de lege menţionate rezultă că data înscrierii iniţiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situaţiile prevăzute de lege şi că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

63. Altfel spus, recalcularea cuantumului pensiei anticipate prin adiţionarea altor stagii de cotizare realizate după pensionarea anticipată nu conduce la naşterea unui alt drept iniţial la pensie, ci doar la recalcularea cuantumului acesteia, ca urmare a transformării pensiei dintr-o categorie în alta.

64. De observat că petiţionarei nu i s-a întocmit o altă decizie de pensionare pentru limită de vârstă care să substituie decizia de pensionare anticipată, întrucât numărul deciziei este acelaşi. În cuprinsul deciziei pentru limită de vârstă este menţionată şi data înscrierii iniţiale la pensie, 14 iunie 2010, menţiune necontestată în acţiune.

65. Date fiind dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare pentru limită de vârstă este definitivă sub acest aspect – data naşterii iniţiale a dreptului la pensie, întrucât s-a contestat doar cuantumul pensiei din perspectiva neaplicării indicelui de corecţie menţionat în Legea nr. 263/2010.

66. Nu în ultimul rând, este de amintit că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţia României, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României referitoare la principiul neretroactivităţii legii.

67. Prin Decizia nr. 698/2014, Curtea Constituţională a arătat că, dată fiind aplicarea principiului tempus regit actum, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi autorităților publice, fără privilegii şi discriminări.

68. În situaţiile în care dreptul iniţial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecţie nu este aplicabil, fiind fără relevanţă juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul iniţial la pensie întrucât, potrivit textelor sus-menţionate, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor băneşti.