Hotărâre prealabilă. Aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Prin Încheierea de şedinţă de la 31 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 444/740/2015/a1, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului sau indiferent de partea care formulează calea de atac.”

2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 6 martie 2017 cu nr. 683/1/2017.

II. Temeiul juridic al sesizării

3. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

„Art. 28. – Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

Art. 29. – (1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (…)

f) protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.”

IV. Expunerea succintă a procesului

5. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Alexandria, reclamanţii Aşi B, în contradictoriu cu pârâta C, au solicitat să se dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării Contractului de credit nr. HL24.893 din 13.08.2008, majorat cu 10%, curs care să fie valabil pe toată perioada contractului, să se dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor şi să se dispună restituirea sumelor încasate în plus reprezentând diferenţa de curs valutar dintre cursul CHF din momentul încheierii contractului şi până la data acţiunii.

6. În susţinerea cererii, reclamanţii au invocat prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu completările ulterioare, şi ale art. 1.350, 1.357 şi 1.488 din Codul civil.

7. Reclamanţii nu au fost obligaţi la plata taxei judiciare de timbru, faţă de prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

8. Prin Sentinţa civilă nr. 254 din 17.05.2016, pronunţată de Tribunalul Teleorman – Secţia civilă în Dosarul nr. 44/740/2015, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor privind restituirea creditului în CHF la cursul din ziua plăţii, s-a dispus stabilizarea cursului de schimb valutar CHF-leu la data acordării creditului, curs majorat cu 10%, şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, respectiv calcularea şi plata ratelor la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului, fiind obligată pârâta să restituie reclamanţilor suma de 55.205,05 lei, plătită în plus de către aceştia.

9. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

10. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 5 august 2016, iar prin încheierea de şedinţă de la data de 9 ianuarie 2017 s-a pus în vedere apelantei-pârâte să depună o notă de timbraj în raport cu valoarea pretenţiilor contestate şi să achite taxa de timbru datorată, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

11. La data de 11 ianuarie 2017, apelanta С a formulat, în temeiul art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, o cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii privind obligaţia de a achita taxa de timbru pentru apelul formulat şi să se constate că este scutită de la plata taxei de timbru.

12. În motivare a arătat că prezenta cauză are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unora dintre clauzele contractului de credit încheiat între părţi, cererea introductivă fiind scutită de obligaţia timbrajului, astfel că, faţă de prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi de principiul „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, reiese că nici în ceea ce priveşte căile de atac exercitate în materia protecţiei consumatorilor nu există obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, indiferent de partea care declară calea de atac.

13. De asemenea s-a mai susţinut că obligarea doar a uneia dintre părţile litigiului la plata taxei judiciare de timbru este în vădită contradicţie cu principiul nediscriminării prevăzut de Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. În dosarul având ca obiect cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, iar, în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, suspendarea judecării cererii de reexaminare până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

15. Instanţa de sesizare a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât:

– soluţia ce urmează a fi pronunţată de curtea de apel cu privire la cererea de reexaminare va fi definitivă, faţă de prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013;

– de lămurirea chestiunii de drept privind art. 28 din acest act normativ depinde soluţionarea pe fond a cererii de reexaminare;

– problema de drept este nouă, faţă de faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este relativ recent adoptată şi nu s-a aplicat decât cererilor de chemare în judecată formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă; de asemenea, problema de drept pusă în discuţie nu face obiectul unei jurisprudenţe constante;

– din verificările efectuate s-a constatat că asupra acestei chestiuni de drept instanţa supremă nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

VI. Punctul de vedere al completului de judecată

16. În opinia instanţei de sesizare, prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt susceptibile de două interpretări.

17. într-o primă interpretare, care pare mai apropiată de litera legii, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28, operează indiferent de partea care formulează calea de atac.

18. În sprijinul acestei opinii sunt avute în vedere principiul egalităţii părţilor în procesul civil, dreptul acestora la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului), precum şi interpretarea literală a textului de lege în discuţie.

19. De asemenea se poate aprecia că, faţă de regula de interpretare potrivit căreia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă), atât timp cât art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu face nicio diferenţiere în funcţie de partea care formulează calea de atac, scutirea de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru operează indiferent de partea care o declară.

20. Un alt argument în sprijinul acestei opinii îl reprezintă faptul că prevederile art. 28 ar rămâne fără aplicare dacă s-ar aprecia că facilitatea profită exclusiv reclamantului care a fost scutit de obligaţia timbrajului la momentul formulării cererii de chemare în judecată.

21. În a doua interpretare, care pare mai apropiată de intenţia legiuitorului şi, deci, de spiritul legii, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamant.

22. Cu titlu prealabil se impune menţiunea că nu sunt avute aici în vedere situaţiile în care anumite cereri de chemare în judecată (în funcţie de obiectul lor sau de cauza acţiunii) sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, indiferent de calitatea persoanei care le formulează (de exemplu: litigiile privind stabilirea şi plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligaţiile contractuale legale şi contractuale de întreţinere; adopţie, ocrotirea minorilor, tutelă; cauzele penale şi despăgubirile civile pentru prejudiciile decurgând din acestea).

23. În situaţiile arătate anterior este cât se poate de clar că, din moment ce legea prevede scutirea de obligaţia timbrajului în considerarea obiectului/cauzei cererii, iar nu a calităţii reclamantului (de exemplu: debitor/creditor al obligaţiei de întreţinere), în mod simetric şi calea de atac este scutită de plata taxei, indiferent de persoana care o formulează.

24. Chestiunea de drept cu privire la care instanţa de sesizare a considerat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile are în vedere doar situaţia în care cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanţi care, în virtutea calităţii lor personale, sunt scutiţi de obligaţia timbrajului, iar calea de atac este formulată de celelalte părţi ale cauzei, punându-se problema de a şti dacă, faţă de prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, acestor din urmă persoane le profită beneficiul pe care legiuitorul a înţeles să îl acorde doar anumitor categorii de reclamanţi.

25. Se observă, astfel, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac, formulate de anumite categorii de persoane, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, printre care:

– cererile, acţiunile şi căile de atac formulate de către prefect sau primar pentru anularea actelor juridice făcute ori emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare [art. 29 alin. (2)];

– cererile pentru dizolvarea societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului [art. 29 alin. (3)];

– acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice [art. 30 alin. (1)];

– cererile privind protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor [art. 29 alin. (1) lit. f)].

Separat de acestea există o serie de acte normative cu caracter special care stabilesc scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru o serie de persoane, în virtutea unei anume calităţi speciale, cum ar fi:

– art. 115 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare: „Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru”;

– art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Cererile formulate de A.V.A.S. şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta în orice fel de cauze sunt scutite de taxe de timbru, timbru judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe.”

26. Se observă, aşadar, că, pentru o serie de persoane, în virtutea unei anume calităţi, legiuitorul a înţeles să deroge de la obligaţia generală a plăţii taxelor judiciare de timbru, explicaţiile pentru care s-a prevăzut scutirea putând fi încadrate în două mari categorii:

a) dorinţa legiuitorului de a sprijini peroanele care se găsesc într-o situaţie de inferioritate din punct de vedere economic sau juridic (de exemplu: starea de insolvenţă, situaţia de consumator) şi necesită o anumită protecţie;

b) raţiuni de ordin practic, în situaţia scutirilor acordate instituţiilor publice sau susţinute din fonduri publice, pentru a se evita plata de către acestea a unor sume de bani către bugetele locale şi ulterior către bugetul de stat, urmând ca instituţiile să fie finanţate ulterior tot din fonduri publice.

27. Or, niciuna dintre aceste raţiuni nu justifică concluzia că partea adversă, care nici nu este finanţată din fonduri publice şi nici nu este într-o poziţie de inferioritate (de exemplu: o societate care este în stare de funcţiune, nefiind în insolvenţă, sau profesionistul care a încheiat contractul pe care consumatorul îl pretinde a fi abuziv) să beneficieze de avantajul scutirii de obligaţia timbrajului, care a fost acordat în virtutea calităţii personale a reclamantului.

28. Nu este vorba, în această interpretare, de o încălcare a principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 trebuie citite „în cheia” dispoziţiilor legale anterior menţionate [art. 29 alin. (1) lit. f), alin. (2) şi (3), art. 30, art. 115 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare] şi care scutesc de la plata taxei judiciare de timbru doar anumite categorii de persoane, în considerarea calităţii personale a acestora.

29. De asemenea nu se poate reţine nici încălcarea principiului nediscriminării sau al egalităţii părţilor în procesul civil, faţă de faptul că aceste principii nu se opun existenţei unor obligaţii diferite în ceea ce priveşte timbrajul în condiţiile în care părţile nu se situează pe aceleaşi poziţii economice sau juridice şi există posibilitatea introducerii unor norme de favoare pentru considerente temeinic justificate, cum sunt cele anterior menţionate.

30. Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, or, în ipotezele avute în vedere de textele legale de mai sus subiectele de drept se află evident într-o situaţie diferită.

31. De altfel, acesta este şi punctul de vedere al Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat în mod constant prin deciziile sale în acest sens.

32. Spre exemplu, prin Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, s-a arătat că: „Referitor la critici similare, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că scutirea autorităţilor/instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel încât ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003)”.

33. Mai mult, în această interpretare se apreciază că respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii se realizează tocmai prin recunoaşterea scutirii doar în situaţia în care calea de atac este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.

34. În caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care dacă apelul/recursul este formulat de pârâţi care au fost chemaţi în judecată de instituţii publice/consumatori/societăţi în insolvenţă prin lichidatori, aceşti pârâţi să fie avantajaţi faţă de cei din acţiunile formulate de persoane care nu se încadrează în niciuna dintre aceste situaţii speciale, o astfel de situaţie nefiind conformă scopului avut în vedere de legiuitor.

VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

35. Apelanta-pârâtă a depus note scrise, prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în dezlegarea unor chestiuni de drept, punctul său de vedere fiind în sensul că cererea de apel a profesionistului se încadrează în situaţia reglementată de art. 28, astfel că nu există obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, indiferent de partea care declară calea de atac. În susţinerea acestui punct de vedere, apelanta a făcut referire la motivele invocate în sprijinul cererii de reexaminare.

36. Intimaţii-reclamanţi nu au exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

37. Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării şi nu a exprimat niciun punct de vedere cu privire la aceasta.

38. Din analiza hotărârilor înaintate de Curtea de Apel Bacău a rezultat că scutirea de la plata taxei de timbru se aplică şi căii de atac numai în ipoteza în care aceasta este promovată de aceeaşi parte care a beneficiat de acest regim la fondul cauzei.

Opinia magistraţilor din cadrul Secţiei I civile a Tribunalului Neamţ este în sensul că scutirea operează pe stadiu procesual, astfel încât calea de atac nu este scutită de timbraj.

Magistraţii din cadrul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ şi cei din cadrul judecătoriilor Piatra-Neamţ, Roman şi Târgu Neamţ au opinat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac. Argumentele avute în vedere de judecătorii din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamţ sunt interpretarea literală a dispoziţiilor art. 28, faptul că altă interpretare ar face inaplicabil art. 28 (fiind suficient art. 29 doar pentru scutirea reclamantului), faptul că legea nu distinge după calitatea apelantului, deci nici interpretului nu îi este îngăduit să o facă şi, nu în ultimul rând, dreptul părţilor la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului).

La nivelul Secţiei I civile a Tribunalului Bacău, opinia constantă şi unitară este în sensul că de prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 beneficiază în calea de atac doar reclamantul, întrucât scutirea de la plata taxei de timbru este acordată doar beneficiarului acestuia, iar la nivelul Secţiei a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a aceleiaşi instanţe, într-o opinie s-a apreciat că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 operează şi în favoarea pârâtului, iar, într-o altă opinie, că, faţă de sintagma „dacă legea nu prevede altfel …”, pârâtul care declară o cale de atac nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secţiei civile a Judecătoriei Bacău este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit, în primă instanţă, de obligaţia timbrajului.

Opinia magistraţilor din cadrul Judecătoriei Oneşti este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac.

Punctul de vedere al magistraţilor din cadrul Judecătoriei Moineşti, faţă de problematica invocată şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, este în sensul că nu este o scutire de taxă cu caracter personal, ci vizează scutirea ca şi obiect, motiv pentru care calea de atac este scutită de obligaţia timbrajului, indiferent de partea care o formulează.

39. Curtea de Apei Braşov a comunicat că, la nivelul secţiei sale civile, nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti relevante în problema de drept ce face obiectul sesizării, însă opinia exprimată din punct de vedere teoretic este că textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu face nicio distincţie, astfel că dacă scutirea vizează obiectul cauzei, este evident că se aplică şi apelantului pentru exercitarea căii de atac.

La nivelul Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov, după consultarea membrilor secţiei, a reieşit că practica este unitară în sensul că scutirea de la plata taxei de timbru în recurs operează indiferent dacă recursul este formulat de partea care nu a beneficiat de scutire la fondul cauzei.

Tribunalul Covasna a arătat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, trebuie făcută distincţie între situaţia în care acţiunea de fond este scutită în considerarea unor calităţi ale reclamantului (de exemplu, acţiunile în pretenţii introduse de asociaţiile de proprietari) şi situaţiile în care acţiunile de fond sunt scutite pur şi simplu (fără vreo condiţie referitoare la calităţile reclamantului), în primul caz scutirea din apel operând doar pentru reclamant, nu şi pentru pârâtul care formulează apel, iar, în cel de-al doilea caz, scutirea din apel operând pentru ambele părţi.

Punctul de vedere al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov este în sensul că cererile de apel/recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru în situaţiile prevăzute de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, indiferent de partea care exercită calea de atac.

În urma consultării judecătorilor de la Tribunalul Braşov, punctul de vedere exprimat de această instanţă este în sensul că art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, amplasat înaintea art. 29 (care specifică în mod concret categoriile de acţiuni – scutiri obiective – sau categoriile de persoane – scutiri subiective – care sunt scutite de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru), reglementează, cu caracter generic, scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită de taxă judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel”. Cu titlu de exemplu, dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc, în mod expres, altfel, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la protecţia consumatorilor „atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor”.

Aceste dispoziţii legale nu reglementează o scutire obiectivă, în considerarea obiectului cererii deduse judecăţii şi care să se aplice indiferent de calitatea persoanei care formulează astfel de acţiuni sau căi de atac, ci reglementează o scutire subiectivă, în considerarea persoanelor care au calitatea de reclamant şi operează doar în favoarea acelor persoane fizice şi asociaţii pentru protecţia consumatorilor care au calitatea de reclamant împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.

40. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că, la nivelul secţiilor sale civile, s-au conturat două opinii în problema de drept ce face obiectul sesizării, fiind înaintată jurisprudenţă relevantă, şi anume:

a) Opinia conform căreia scutirea de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013operează şi atunci când apelul/recursul este formulat de pârât, având în vedere că textul art. 28 din actul normativ anterior menţionat nu distinge între persoanele care formulează calea de atac.

Întrucât această normă juridică prevede că orice cerere pentru exercitarea căii de atac – deci indiferent de calitatea părţii care o exercită – este scutită de plata taxei de timbru atunci când este formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune scutită potrivit legii, rezultă că raţiunea textului este aceea că scutirea operează în considerarea acţiunii, iar nu în considerarea persoanei care exercită calea de atac.

Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu face distincţie între persoanele care formulează calea de atac, astfel că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează indiferent de partea care o exercită.

Această concluzie rezultă şi din interpretarea sa în corelaţie cu art. 29 alin. (1) din acelaşi act normativ, care prevede, în mod expres, situaţiile în care cererile, respectiv căile de atac, ordinare sau extraordinare, sunt scutite de plata taxei de timbru. Astfel, în cazul în care scutirea se raportează la obiectul cererii, exercitarea căii de atac declarate de oricare dintre părţi este, la rândul său, scutită de plata taxei de timbru, în temeiul art. 29 alin. (1). În situaţia în care scutirea la fond operează intuituu personae, calea de atac exercitată de partea scutită la fond va beneficia de prevederile art. 29 alin. (1), în timp ce calea de atac declarată de partea adversă va fi scutită în temeiul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

În concluzie, s-a apreciat că intenţia legiuitorului a fost aceea ca o cerere scutită la fond de plata taxei de timbru să continue să fie judecată în căile de atac cu recunoaşterea acestui beneficiu în favoarea tuturor părţilor. De altfel, chiar din expunerea de motive a actului normativ rezultă necesitatea egalizării armelor în cadrul procesului civil, urmărindu-se o echilibrare a raportului dintre părţi în ceea ce priveşte accesul la instanţă.

b) Opinia conform căreia scutirea de la plata taxei de timbru prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013operează numai în favoarea consumatorului, apreciindu-se că intenţia legiuitorului este de a proteja drepturile şi interesele consumatorilor şi este justificată prin prisma unei situaţii de inferioritate, din perspectivă economică şi juridică, a consumatorului faţă de pârâtul operator economic.

În acord cu o practică anterioară, constantă a instanţei supreme, scutirile de taxă de timbru aferente acţiunilor şi cererilor în justiţie pot privi un anume obiect, caz în care scutirile se aplică tuturor părţilor din proces, numai în ceea ce priveşte obiectul scutit şi, de asemenea, pot privi anumite persoane, caz în care de aceste scutiri beneficiază numai persoanele respective, cererile formulate de celelalte părţi urmând a se timbra, potrivit legii (a se vedea în acest sens, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia comercială, Decizia nr. 1.171 din 11 iulie 1996).

Astfel, dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 vizează scutirile de la plata taxei de timbru pentru căile de atac declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care a fost soluţionată „o acţiune sau cerere scutită”, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru, caz în care scutirile se aplică tuturor părţilor din proces, în ceea ce priveşte „obiectul” scutit, în timp ce dispoziţiile art. 29 din acelaşi act normativ vizează şi scutiri de taxă de timbru de care beneficiază doar anumite persoane, spre exemplu art. 29 alin. (1) lit. f) – sunt scutite de la plata taxei de timbru cererile în materia protecţiei drepturilor consumatorului, atunci „când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi Interesele legitime ale consumatorilor”. Per a contrario, exercitarea căilor de atac referitoare la acest gen de cereri, de către operatorii economici, nu beneficiază de această scutire de la plata taxei de timbru, orice altă parte din proces, în afara celor scutite personal, având obligaţia să plătească taxa de timbru aferentă, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este aplicabil fără distincţie numai în măsura în care scutirea la fond a vizat obiectul acţiunii şi, prin urmare, s-a aplicat tuturor părţilor din proces. Dacă însă scutirea are în vedere calitatea persoanei, art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 devine aplicabil numai în ceea ce priveşte calea de atac exercitată de aceasta, nu şi de alte părţi.

Chiar în lipsa normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se menţine distincţia realizată de normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 146/1997, respectiv scutirile de taxe de timbru se împart în două categorii – scutiri care privesc acţiunile sau cererile având un anume obiect şi care se aplică tuturor părţilor din proces şi scutiri care privesc anumite persoane şi de care beneficiază numai persoanele respective, cererile formulate de celelalte părţi fiind supuse obligaţiei de plată a taxei de timbru.

Astfel, chiar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede scutiri de la plata taxei de timbru ce se aplică intuituu personae – cererile şi căile de atac formulate de prefect şi primar [art. 29 alin. (2)], de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului [art. 29 alin. (3)], de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României etc. [art. 30 alin. (1)], aşa încât a extinde scutirea şi la calea de atac exercitată de altă parte contravine scopului edictării normei.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul anumitor legi speciale, care prevăd scutiri intuituu personae – acţiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, cererile introduse de asociaţia de proprietari pentru recuperarea debitelor restante potrivit art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare.

Cum excepţiile de la regula instituită de art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt de strictă interpretare, acestea trebuie aplicate restrictiv, cu respectarea scopului şi a finalităţii urmărite de legiuitor la momentul edictării normei derogatorii. Spre exemplu, scutirea prevăzută de art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a avut în vedere că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, aşa încât ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă de timbru care revine aceluiaşi buget. Un astfel de raţionament nu este aplicabil, în mod evident, părţii adverse, aşa încât nu există nicio justificare pentru scutirea acesteia de la plata taxei de timbru. Or, aplicarea art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în calea de atac exercitată de aceasta contravine scopului urmărit de legiuitor, neputând fi justificată prin simpla invocare a necesităţii respectării principiului egalităţii armelor.

În măsura în care textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se aplică nediferenţiat, se ajunge ca, în cazul unui litigiu având ca obiect pretenţii izvorând din acelaşi raport juridic, să se aplice diferit dispoziţiile în materie de timbraj, în funcţie de partea care a iniţiat demersul juridic.

Pe de altă parte, în măsura în care art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 s-ar aplica nediferenţiat, menţiunea din art. 29 alin. (1), referitoare la scutirea în calea de atac, ar fi superfluă. De asemenea, distincţia pe care opinia anterioară o face în ceea ce priveşte persoana care exercită calea de atac [în situaţia în care scutirea la fond operează intuituu personae şi calea de atac exercitată de partea scutită la fond va beneficia de prevederile art. 29 alin. (1), în timp ce calea de atac declarată de partea adversă va fi scutită în temeiul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013] este artificială, întrucât art. 29 alin. (1), care prevede şi scutiri intuituu personae, se referă generic la exercitarea căii de atac, fără a face o diferenţă între persoanele care o declară.

S-a mai reţinut că art. 28 are caracter general, iar art. 29 are caracter special, aplicându-se cu prioritate acesta din urmă, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susţinută, pe de o parte, de menţiunea existentă în cuprinsul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel”. Or, art. 29 din acelaşi act normativ prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acţiuni. Totodată, caracterul special al art. 29 rezidă şi din topografia textelor de lege, fiind situat în corpul actului normativ ulterior dispoziţiei generale, cuprinse la art. 28.

Aşadar, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuituu personae, în considerarea unei calităţi proprii părţii reclamante, art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu îşi va găsi aplicabilitate atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

41. Curtea de Apel Cluj a comunicat că problema de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată a făcut obiectul discuţiilor purtate cu ocazia întâlnirii profesionale trimestriale a judecătorilor în materie civilă de la instanţele din raza sa de circumscripţie din data de 23 martie 2016, când, cu majoritate de voturi, s-a însuşit opinia conform căreia scutirea de la plata taxei în căile de atac intervine doar atunci când, în primă instanţă, scutirea a operat în considerarea obiectului cererii [cum este, de exemplu, în cazul aplicării art. 29 alin. (1) lit. a)-e), h) şi j)] sau a calităţii persoanei reclamantului, dacă acesta este şi titularul cererii de declarare a căii de atac; în schimb, dacă scutirea de la plata taxei de timbru în primă instanţă s-a datorat calităţii reclamantului [cum este, spre exemplu, în situaţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. f), g), k), art. 29 alin. (3), art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 ori art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare], cererea de apel formulată de către pârât este supusă timbrării, conform dispoziţiilor generale.

Opinia Secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj, la acel moment, a fost în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă acţiunea sau cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, atunci şi căile de atac exercitate împotriva hotărârii sunt scutite, având în vedere că textul legal nu distinge în funcţie de calitatea persoanei reclamantului.

Totodată, Curtea de Apel Cluj a comunicat că, din corespondenţa purtată cu instanţele judecătoreşti din raza sa teritorială, au rezultat aceleaşi două opinii:

a) Opinia conform căreia în căile de atac este scutită de plata taxei de timbru doar partea care a beneficiat de scutire legală în considerarea calităţii sale, nu şi celelalte părţi din proces, care pot invoca cu succes acest beneficiu numai dacă este vorba despre o scutire determinată de o situaţie obiectivă (scutire pe obiect), fiind anexate hotărâri judecătoreşti relevante.

Această opinie, exprimată de judecătorii din cadrul Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj, Tribunalului Sălaj, Secţiei I civile şi Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal ale Tribunalului Maramureş, precum şi de o parte din judecătorii Tribunalului Cluj, este argumentată prin aceea că prin art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost instituit principiul conform căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.

Art. 29-30 din acelaşi act normativ instituie cazurile de scutire de la plata acestei obligaţii ce revine părţilor litigante, din analiza acestor prevederi rezultând că există unele situaţii în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei [de exemplu, art. 29 alin. (1) lit. a)-e), g)-j), art. 30 alin. (1) teza finală] şi altele în care acest beneficiu este acordat în virtutea situaţiei personale a uneia dintre părţi (consumator, deţinut politic, Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României etc.).

Aceste repere se impun a fi luate în considerare atunci când se analizează textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Analizând succesiunea textelor anterior menţionate şi apelând la regulile de interpretare sistematică şi istorico-teleologică, s-a apreciat că nu este sustenabilă teza extinderii beneficiului unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părţile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeaşi situaţie.

Aceasta întrucât regula generală este că cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, excepţiile prevăzute fiind de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situaţii, pe care norma juridică nu le prevede.

Nu este permisă extinderea beneficiului invocat, atunci când el nu a fost acordat în considerarea unei situaţii obiective şi impersonale.

Prin urmare, scutirea de la plata taxei de timbru în căile de atac intervine doar atunci când, în primă instanţă, scutirea a operat în considerarea obiectului cererii sau a calităţii persoanei reclamantului, dacă acesta este şi titularul cererii de declarare a căii de atac; în schimb, dacă scutirea de la plata taxei de timbru în primă instanţă s-a datorat calităţii reclamantului, calea de atac formulată de către pârât este supusă timbrării, conform dispoziţiilor generale.

b) Opinia conform căreia, în aplicarea dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă acţiunea sau cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, atunci şi căile de atac exercitate împotriva hotărârii sunt scutite, având în vedere că textul legal nu distinge în funcţie de calitatea persoanei reclamantului, acest punct de vedere fiind exprimat de judecătorii din cadrul Secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj şi de o parte din judecătorii Tribunalului Cluj, anexându-se încheieri în acest sens.

42. Curtea de Apel Constanţa a comunicat că, la nivelul Secţiei I civile, nu au fost identificate cauze în care să se fi pus problema de drept ce face obiectul sesizării.

La nivelul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, conform încheierilor ataşate, s-a apreciat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru prevăzută de legiuitor pentru anumiţi reclamanţi (reclamanţii în cauzele privind constatarea unor clauze abuzive, lichidatorul/administratorul judiciar, instituţii publice atunci când obiectul acţiunii îl constituie venituri publice etc.) nu poate fi extinsă şi asupra celorlalte părţi care formulează căi de atac, fiind o scutire în considerarea persoanei. În situaţiile menţionate s-a stabilit că numai reclamantul care formulează calea de atac şi care a beneficiat de scutire în primă instanţă dispune de aceeaşi facilitate fiscală, nu şi alte părţi din proces. Totodată, s-a menţionat că o astfel de problemă s-a discutat şi cu ocazia întâlnirii profesionale de unificare a practicii judiciare din data de 11 martie 2016, când s-a stabilit, cu opinie majoritară, că profesionistul datorează taxă judiciară de timbru pentru exercitarea căii de atac în cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, republicată, cu completările ulterioare.

Opinia unanim exprimată la nivelul Tribunalului Constanţa este că textul de lege instituie o scutire personală de la plata taxei judiciare de timbru, de care beneficiază exclusiv subiectul de drept vizat de norma special edictată în favoarea lui, iar în cazul în care scutirea operează în considerarea obiectului cererii/naturii litigiului, toate părţile vor fi scutite de plata taxei de timbru atât în fond, cât şi în căile de atac.

Din analiza încheierilor comunicate de Tribunalul Tulcea – Secţia civilă a rezultat că nu poate fi extinsă sfera persoanelor scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi la instituţiile de credit, deoarece prevederile instituite sunt de strictă interpretare şi aplicare.

43. Curtea de Apel Craiova a comunicat că, la nivelul secţiilor sale civile, s-a conturat opinia în sensul că scutirea în calea de atac operează în raport cu modul în care legiuitorul a înţeles să prevadă scutirea pentru acţiunea sau cererea de fond: dacă este vorba de o prevedere ce stabileşte o scutire obiectivă, pentru acţiune sau cerere, şi nu pentru persoana care o formulează, atunci scutirea în calea de atac operează pentru toate părţile; dacă este vorba de o scutire subiectivă, în considerarea calităţii persoanei care formulează acţiunea sau cererea, în calea de atac va fi scutită doar această parte.

Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi de Tribunalul Gorj, Tribunalul Dolj şi Tribunalul Olt, aducându-se următoarele argumente:

Potrivit art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

Cererile judiciare scutite de taxă de timbru sunt enumerate la art. 29 din actul normativ, între care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor [lit. f)].

Din interpretarea literală a acestui din urmă text legal rezultă, fără echivoc, că scutirea de la plata taxei de timbru este acordată exclusiv reclamantului persoană fizică ce are calitate de consumator sau asociaţie pentru protecţia consumatorului, nu şi pentru partea procesuală cu care se află în litigiu consumatorul sau asociaţia pentru protecţia consumatorului, fiind ca o protecţie a consumatorului lezat, dar şi un drept la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, prin raportare la calitatea părţii adverse, un operator economic cu posibilităţi materiale.

În aceeaşi ordine de idei s-a apreciat că, prin dispoziţiile art. 28, s-a reglementat scutirea de la plata taxei de timbru pentru exercitarea căii de atac numai de către persoanele beneficiare ale scutirii de taxă de timbru în primul ciclu procesual, nu însă pentru toate părţile procesuale, în susţinerea opiniei exprimate fiind anexate hotărâri judecătoreşti relevante.

44. Curtea de Apel Galaţi a comunicat că, la nivelul său, s-a apreciat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamant, atunci când scutirea de obligaţia timbrajului a fost prevăzută de legiuitor în considerarea calităţii reclamantului, anexându-se în acest sens practică judiciară.

La nivelul Secţiei I civile a Tribunalului Galaţi, opinia unanimă este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează indiferent de partea care formulează calea de atac. Totuşi, în cazul cererilor în care scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează în considerarea calităţii reclamantului (asociaţii de proprietari, instituţii publice etc.), doar aceste părţi beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cazul declarării căilor de atac.

Magistraţii Secţiei a II-a civile a Tribunalului Galaţi au opinat că, în cazul cererilor în care scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează în considerarea calităţii reclamantului, doar aceste părţi beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cazul declarării căilor de atac.

Opinia majoritară a judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi este în sensul că, pentru cauzele în care, la fond, scutirea de taxă este prevăzută de lege în considerarea obiectului cererii şi calea de atac este scutită de plata taxei, indiferent de partea care o formulează (de exemplu, pensii de întreţinere, asigurări sociale etc.), iar pentru cauzele în care scutirea de taxă la fond s-a datorat unei anume calităţi a reclamantului (de exemplu, Curtea de Conturi, prefect, autoritate publică etc.), calea de atac este scutită de taxa de timbru numai dacă este formulată de partea care beneficiază, potrivit legii, de scutire, nu şi de partea adversă.

La nivelul Tribunalului Brăila şi al instanţelor din circumscripţia sa nu a fost identificată jurisprudenţă în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării.

Magistraţii din cadrul Tribunalului Vrancea au opinat că art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu distinge în legătură cu partea care formulează calea de atac, prevederile fiind în sensul scutirii de taxă de timbru pentru calea de atac dacă acţiunea în fond este scutită, astfel că scutirea de taxă de timbru vizează apelul declarat de ambele părţi.

45. Curtea de Apei Iași a comunicat jurisprudenţă relevantă şi a învederat că opinia unanimă a judecătorilor din raza sa teritorială este în sensul că, în condiţiile în care o acţiune sau cerere a fost scutită sau este scutită datorită caracterului acesteia, al obiectului acesteia, atunci scutirea se răsfrânge asupra tuturor categoriilor de părţi, indiferent de cel care promovează calea de atac – de exemplu, în materia fondului funciar, adopţii sau plasamente etc. Însă, în situaţia în care de scutire a beneficiat reclamantul în considerarea calităţii acestuia, atunci va beneficia de scutire în calea de atac doar acesta, nu şi pârâtul, care atunci când exercită calea de atac datorează taxă de timbru.

46. Curtea de Apel Oradea a comunicat că, la nivelul secţiei sale civile, de contencios administrativ şi fiscal şi al Secţiei a II-a civile din cadrul Tribunalului Bihor, orientarea practicii judiciare este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru căile de atac operează indiferent de titularul căii de atac, în acele situaţii în care legea reglementează scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată; în schimb, în acele situaţii în care acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în considerarea calităţii speciale a reclamantului [art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013], scutirea va opera şi în calea de atac în măsura în care reclamantul este cel care exercită calea de atac, scutirea neputând fi extinsă în această situaţie şi la calea de atac declarată de partea adversă.

O parte din judecătorii Secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor au apreciat că textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu face nicio distincţie în acest sens, astfel că se aplică principiul de drept „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă”. S-a exprimat un punct de vedere potrivit căruia dacă reclamantul este o societate în insolvenţă, iar cererea este formulată de lichidator şi este scutită în temeiul Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, apelul formulat de partea adversă nu este scutit de plata taxei de timbru. De asemenea s-a exprimat o opinie potrivit căreia scutirea de la plata taxei de timbru se acordă ori în virtutea legii sau ca o facilitate, sub formă de ajutor public judiciar, deci în considerarea calităţii părţii, nu a situaţiei patrimoniale. S-a apreciat că se analizează de fiecare instanţă învestită cu soluţionarea cererii, nu a căii de atac, de fiecare dată fără a putea fi extinsă „ex officio” şi asupra celorlalte părţi în proces.

La nivelul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare s-a apreciat că este scutită de plata taxei de timbru, în condiţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, calea de atac exercitată de reclamantul care a fost scutit de la plata taxei de timbru în considerarea calităţii sale (consumator, lichidator judiciar, persoană cu handicap etc.). În situaţia în care scutirea de la plata taxei de timbru nu izvorăşte din natura cererii de chemare în judecată (pensie de întreţinere, raporturi de muncă sau de serviciu, drepturi asigurări sociale etc.), calea de atac declarată de pârât este supusă taxei de timbru prevăzute de art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

47. Curtea de Apel Piteşti a comunicat că, la nivelul instanţelor judecătoreşti din circumscripţia sa teritorială, practica judiciară identificată a fost majoritară în sensul că, în astfel de cauze, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac operează independent de partea care formulează calea de atac, chiar dacă, în primă instanţă, doar reclamantul fusese scutit de obligaţia timbrajului, în considerarea calităţii personale a acestuia. S-a menţionat însă că a fost identificată şi practică judiciară în sens contrar, respectiv în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac operează doar atunci când partea care formulează calea de atac este reclamantul care, în primă instanţă, fusese scutit de obligaţia timbrajului, în considerarea calităţii personale a acestuia.

48. Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că practica judiciară a instanţelor din raza sa teritorială este divergentă, unele instanţe apreciind că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează numai dacă este în considerarea persoanei, în timp ce altele au considerat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează indiferent de partea care formulează calea de atac.

49. Curtea de Apel Suceava a învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării, iar opinia judecătorilor este în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de această obligaţie, opinie ce concordă cu cea adoptată în cadrul întâlnirii judecătorilor secţiilor nonpenale ale Curţii de Apel Suceava, din data de 16 iunie 2015.

50. Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Harghita este aceea că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 trebuie interpretate în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.

Cu titlu de exemplu s-a arătat că, începând din luna martie 2017, în practica judiciară a Tribunalului Harghita, în cauzele având ca obiect constatarea nulităţii clauzelor abuzive din contractele de credit bancar, societăţile bancare nu mai sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru în apel, având în vedere că prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 vizează protecţia drepturilor consumatorilor, respectiv situaţia în care persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.

În ceea ce priveşte apelul declarat de persoane fizice împotriva sentinţelor civile prin care au fost obligate la plata cheltuielilor comune în favoarea asociaţiilor de proprietari, aceste căi de atac se timbrează, ţinându-se cont de prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii prin care numai asociaţiile de proprietari sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, prevederi legale care au fost supuse şi controlului constituţionalităţii prin Decizia nr. 81/2014 a Curţii Constituţionale.

51. Curtea de Apel Timişoara a comunicat că, la nivelul Secţiei I civile, nu au fost identificate dosare în care să fi fost luată în discuţie interpretarea articolului menţionat în sesizare în ipoteza expres indicată în aceasta, apreciindu-se însă că textul art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 instituie excepţia scutirii de la plata taxelor judiciare aferente căilor ordinare şi extraordinare de atac nu pe baza unui criteriu subiectiv (situaţia materială a solicitantului), ci în temeiul unui criteriu obiectiv determinat de obiectul acţiunilor pe care legiuitorul a dorit, în mod expres, să le sustragă acestei obligaţii. Prin urmare, reclamantul fiind scutit prin efectul legii de plata taxelor judiciare, este evident că scutirea operează şi în ipoteza în care se declară o cale de atac şi aceasta indiferent care anume din părţile în proces face acest lucru.

La nivelul Secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Timişoara, cu majoritate de voturi, s-a impus opinia potrivit căreia scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac, reglementată de art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, operează doar dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în prima instanţă de obligaţia timbrajului.

52. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 744/C/1.209/III-5/2017 din 6 aprilie 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării.

IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

53. La nivelul Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost identificată Încheierea de la 25 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.661/3/2015/a1, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de petenta persoană juridică, reţinându-se că aceasta nu beneficiază în calea de atac de scutire de taxă judiciară de timbru, în condiţiile în care la data promovării căii de atac nu se mai afla sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

54. Curtea Constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale în materia taxelor judiciare de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 183 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 11 decembrie 2000, Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Decizia nr. 121 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, Decizia nr. 951 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 16 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999. De asemenea, prin Decizia nr. 277 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar prin Decizia nr. 741 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, cele ale art. 16 din acelaşi act normativ.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

55. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, iar, pe fond, că dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013privind taxele judiciare de timbru se interpretează în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac operează numai dacă aceasta este formulată de reclamantul care a fost scutit în primă instanţă de obligaţia timbrajului.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

56. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

57. Dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, condiţii care se Impun a fi întrunite în mod cumulativ, şi anume:

– existenţa unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanţă;

– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

58. Se constată că toate aceste condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite în cauză, sesizarea fiind admisibilă.

59. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea, având ca obiect reexaminare taxă judiciară de timbru, este în curs de judecată, în ultimă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, legal învestită cu o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite pentru calea de atac a apelului aflată pe rolul său [cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru se face la aceeaşi instanţă, potrivit art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013], urmează să o soluţioneze prin pronunţarea unei încheieri care, potrivit art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, este definitivă.

60. De lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, vizând interpretarea dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, depinde soluţionarea pe fond a cererii de reexaminare, întemeiate pe aceste dispoziţii legale.

61. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită prezintă caracter de noutate, deoarece îşi are izvorul într-un act normativ relativ recent adoptat şi care nu s-a aplicat decât cererilor de chemare în judecată formulate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, iar examenul jurisprudenţial efectuat nu relevă cristalizarea unei jurisprudenţe constante în legătură cu chestiunea de drept sesizată, astfel încât mecanismul cu funcţie de prevenţie al hotărârii prealabile să fie înlăturat.

62. În raport cu punctele de vedere teoretice şi argumentele exprimate de instanţele din ţară, care oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, aceasta apare ca una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în scopul preîntâmpinării apariţiei unei practici neunitare.

63. Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, instanţa supremă nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o decizie în recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Asupra fondului sesizării

64. Potrivit art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

65. Acest articol transpune în plan normativ regula conform căreia, dacă cererea însăşi ce a primit dezlegare prin hotărârea atacată a fost scutită de lege de la plata taxei judiciare de timbru, a fortiori şi căile de atac ce vor fi formulate împotriva acestei hotărâri vor fi scutite, sub rezerva inexistenţei unei dispoziţii contrare.

66. Soluţia este pe deplin judicioasă, pentru că, odată ce aceleaşi raţiuni subzistă şi în privinţa căii de atac, ar fi fost nejustificat ca scutirea să se aplice numai judecăţii în primă instanţă.

67. Regula inserată în acest articol operează în limitele specificate de textul de lege care o instituie.

68. În materia taxelor judiciare de timbru operează principiul consacrat prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia „Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru”, singurele excepţii fiind în cazurile anume prevăzute de lege.

69. Aceste taxe sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti.

70. Condiţia sine qua non pentru ca scutirea să opereze şi în cadrul căilor de atac este ca legea să dispenseze partea de achitarea taxei judiciare de timbru cu privire la judecata cererii în primă instanţă.

71. Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reglementează cu caracter general scutirea de plata taxei judiciare de timbru a oricărei cereri pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită de taxa judiciară de timbru, însă doar „dacă legea nu prevede altfel”.

72. Art. 29 şi 30 din acelaşi act normativ instituie cazurile speciale de scutire de la plata acestei obligaţii ce revine părţilor litigante.

73. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că există situaţii în care scutirea este instituită în considerarea obiectului cauzei şi operează indiferent de calitatea persoanei care le formulează (de exemplu: litigiile privind stabilirea şi plata pensiilor sau alte drepturi de asigurări sociale; cele privind obligaţiile legale şi contractuale de întreţinere; ocrotirea minorilor etc.).

74. Pe de altă parte, există situaţii în care acest beneficiu este acordat în virtutea situaţiei personale a uneia dintre părţi (de exemplu: consumator, deţinut politic, Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României etc.).

75. Art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 are caracter special şi se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. Această concluzie este susţinută de menţiunea existentă în cuprinsul art. 28, conform căreia acest text de lege se aplică doar „dacă legea nu prevede altfel”. Or, art. 29 prevede altfel, respectiv acordă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru anumitor tipuri de acţiuni. Caracterul special al art. 29 rezidă şi din topografia textelor de lege, fiind situat în cuprinsul actului normativ ulterior dispoziţiei generale din art. 28.

76. Aşa fiind, ori de câte ori cauza de scutire legală de la plata unei taxe judiciare de timbru este acordată intuituu personae, în considerarea unei calităţi proprii părţii reclamante, art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu îşi va găsi aplicabilitatea atunci când calea de atac este exercitată de partea pârâtă, întrucât aceasta nu este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

77. Analizând succesiunea textelor anterior menţionate şi apelând la regulile de interpretare sistematică şi istorico-teleologică, rezultă că nu se poate extinde beneficiul unei scutiri acordate în considerarea conjuncturii personale a uneia dintre părţile litigante în favoarea alteia care nu se află în aceeaşi situaţie.

78. Aceasta deoarece regula generală este că cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis ca ele să fie extinse la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede.

79. În reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, nu există un corespondent al art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, însă există un articol corespondent al art. 29, respectiv art. 15, care stabilea care sunt cererile şi acţiunile scutite de plata taxelor judiciare de timbru, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac.

80. Pentru Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu s-au adoptat Norme metodologice pentru aplicare, aşa cum existau Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei, nr. 760/C/1999 şi care stabileau în art. 23 alin. (1) lit. b) „scutiri care privesc anumite persoane şi de care beneficiază numai persoanele respective. Cererile şi acţiunile formulate de celelalte părţi procesuale se timbrează potrivit legii”.

81. Aceasta nu înseamnă însă că art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 consacră scutirea de la plata taxei judiciare de timbru indiferent de partea care formulează respectiva cale de atac, nefiind schimbată optica faţă de prevederile legii anterioare.

82. Art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabileşte regula generală, iar art. 29 din acelaşi act normativ stabileşte expres şi limitativ acţiunile şi cererile scutite de plata taxei de timbru.

83. Un alt argument în susţinerea acestui punct de vedere este faptul că art. 28 prevede că „(…) este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare şi extraordinare, împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxa judiciară de timbru”, iar în art. 29 alin. (1) se stabileşte că „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la […]”.

84. Nu există niciun motiv pentru care în dispoziţiile a două articole diferite ale aceluiaşi act normativ se reia aceeaşi reglementare, decât faptul că relaţia (raportul) dintre art. 28 şi, respectiv, art. 29 din Ordonanţă este de general – special.

85. De altfel, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în art. 16 alin. (1): „În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative”.

86. În concluzie, sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 include „orice” cerere pentru exercitarea unei căi de atac şi se includ aici căile de atac ordinare – apelul şi extraordinare – recursul, contestaţia în anulare, revizuirea.

87. Dispoziţiile acestui articol sunt înlăturate de la aplicare de existenţa unor prevederi speciale care consacră scutirea anumitor cereri, dar şi a căilor de atac şi care se aplică cu prioritate.

88. Se încadrează aici cazurile de scutire de la plata taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 29 şi 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

89. Scutirea subiectivă operează exclusiv în privinţa subiectului calificat de lege, nu şi cu privire la alte persoane care ar exercita calea de atac.

90. În cazul scutirilor personale (subiective), dispoziţia de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea.

91. Această interpretare este mai apropiată de intenţia legiuitorului şi, deci, de spiritul legii, chiar dacă din modul de redactare a textului s-ar părea că acesta ar avea o sferă mal largă de aplicare. Câtă vreme însăşi scutirea pentru o cerere operează numai dacă este formulată de acea persoană, fiind dependentă de calitatea acesteia, scutirea căii de atac trebuie să se aplice numai în măsura formulării de acea persoană.

92. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, „sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: (…) f) protecţia drepturilor consumatorilor, atunci când persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor”.

93. Faţă de argumentele anterior expuse, banca, în calitate de pârâtă într-un astfel de litigiu, în situaţia în care exercită o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionată o acţiune în care calitate de reclamant are o persoană fizică sau o asociaţie pentru protecţia consumatorilor, are obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, astfel cum este reglementată în art. 23-26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

94. Această interpretare nu încalcă în niciun fel principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, deoarece dispoziţiile art. 28, astfel cum s-a arătat anterior, reprezintă norma generală în materie, iar art. 29 şi art. 30 norme speciale.

95. Pe de altă parte, art. 28 nu poate fi interpretat ut singuli, ci în contextul întregului act normativ din care face parte.

96. Se apreciază că trebuie să prevaleze raţiunea legiuitorului de a crea un beneficiu exclusiv în sarcina consumatorului şi a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, în detrimentul unei interpretări gramaticale simpliste a unui text deficitar. Cu siguranţă, ceea ce a urmărit legiuitorul a fost să motiveze reclamantul – consumator ori asociaţie pentru protecţia consumatorilor – să formuleze astfel de cereri prin care se solicită a se constata existenţa unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

97. Raţionamentul simplist conform căruia dispoziţiile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu disting în funcţie de persoana care formulează calea de atac nu constituie un argument solid în sensul exonerării băncii de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

98. Aceasta deoarece prevederile art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu sunt aplicabile în ipoteza vizată, fiind înlăturate de norma specială inserată în cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ.

99. Pe de altă parte, trebuie luată în considerare întreaga legislaţie privind protecţia consumatorului, care se goleşte de conţinut în măsura în care se apreciază că banca beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în calea de atac.

100. Intenţia neîndoielnică a legiuitorului este aceea ca norma să fie interpretată prin prisma finalităţii sale, relevant pentru a fi incidentă scutirea fiind ca persoanele fizice – consumatorii sau, după caz, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor să fie iniţiatorii căii de atac.

101. Această interpretare nu încalcă nici principiul nediscriminării sau al egalităţii părţilor în procesul civil. De altfel, Curtea Constituţională, în soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate prin care s-a susţinut că scutirea unei părţi de la plata taxei judiciare ar impune şi scutirea celeilalte părţi de la plata taxei în virtutea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că „principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create”.

102. În legătură cu critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea că se încalcă dreptul de liber acces la justiţie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât „dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, aşa cum niciuna dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public în justiţie. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare. Potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe şi impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”.

103. Respectarea principiului nediscriminării şi al egalităţii se realizează tocmai prin recunoaşterea scutirii doar în situaţia în care calea de atac este formulată de reclamantul care a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în primă instanţă.

104. Diferenţa de tratament juridic este justificată de inexistenţa unor situaţii identice în care s-ar afla părţile. Raţiunea pentru care este scutit consumatorul, respectiv necesitatea ocrotirii consumatorului, nu subzistă în cazul profesionistului, respectiv al băncii.

105. Aşa fiind, în calea de atac formulată de banca pârâtă, aceasta are obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru, chiar dacă reclamantul consumator a fost scutit de plata acestei taxe la instanţa de fond.