A fost aprobată Norma „Asigurarea creditelor la export pe termen mediu şi lung şi a investiţiilor româneşti de capital în străinătate, în numele şi în contul statului” (NI-ASR-05-VI/0)

(1) Prezenta normă stabileşte termenii şi condiţiile în baza cărora Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A. (denumită în continuare EximBank) realizează, în numele şi în contul statului, operaţiuni de asigurare a creditelor la export şi a investiţiilor realizate de companii româneşti în străinătate.

(2) În baza prezentei norme EximBank asigură, în numele şi în contul statului, exporturile româneşti de bunuri şi/sau servicii cu plata amânată, realizate într-o perioadă egală cu sau mai mare de 2 ani (care include durata de rambursare şi durata de fabricaţie), precum şi investiţiile româneşti în străinătate. EximBank realizează aceste operaţiuni în limitele competenţelor ce i-au fost stabilite, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Tipurile de poliţe de asigurare emise de EximBank în numele şi în contul statului şi ale căror mecanisme sunt reglementate de prezenta normă sunt următoarele:

a) poliţa de asigurare a creditului furnizor;

b) poliţa de asigurare a creditului cumpărător;

c) poliţa de asigurare a investiţiilor româneşti de capital în străinătate.

Pentru asigurarea creditelor la export şi a investiţiilor româneşti de capital în străinătate EximBank poate încheia contracte, convenţii, acorduri de reasigurare/coasigurare facultative. Acestea se încheie pe baza aprobării Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări, denumit în continuare C.I.F.G.A.

(1) Sursa de realizare a acestor operaţiuni este, potrivit art. 10 lit. b) din Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., republicată, Fondul pentru asigurarea şi reasigurarea creditelor de export, a garanţiilor de export, a operaţiunilor de export în leasing şi a investiţiilor româneşti în străinătate, precum şi a activităţilor de dezvoltare a infrastructurii, a utilităţilor de interes public, dezvoltare regională, susţinere a activităţii de cercetare-dezvoltare, protecţia mediului înconjurător, ocupare şi formare a personalului, susţinere şi dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi a tranzacţiilor internaţionale, denumit în continuare Fondul.

(2) Fondul va putea fi angajat în limita maximă de expunere stabilită de către C.I.F.G.A.

În sensul prezentei norme următorii termeni se definesc după cum urmează:

1. asigurarea creditului la export – instrument financiar specific de susţinere oficială de către stat a exportului de bunuri şi servicii originare din România, care constă în acoperirea riscurilor comerciale, politice şi de forţă majoră aferente creditelor la export;

2. asigurarea investiţiilor de capital în străinătate – instrument financiar specific de susţinere oficială de către stat a investiţiilor de capital realizate de companii româneşti în ţări cu risc politic ridicat, care constă în acoperirea riscurilor politice care împiedică realizarea investiţiei/proiectului de investiţie;

3. asigurat:

a) exportatorul român care acordă creditul furnizor în baza unui contract de export;

b) instituţia financiară, consorţiul de instituţii financiare sau reprezentantul legal al consorţiului de instituţii financiare care acordă creditul cumpărător pentru realizarea unui contract de export;

c) persoana juridică română care realizează investiţia de capital în străinătate;

4. avans – suma care trebuie achitată exportatorului român de către cumpărătorul extern, cel mal târziu la data de început a creditului la export⁴, şi care nu poate fi mai mică de 15% din valoarea bunurilor/serviciilor exportate; pentru determinarea avansului, valoarea bunurilor/serviciilor exportate se poate reduce proporţional dacă tranzacţia include bunuri şi servicii dintr-o terţă ţară care nu sunt acoperite de asigurare;

5. beneficiarul investiţiei – compania, asociaţia, Parteneriatul sau orice formă de entitate din ţara-gazdă, care deţine dreptul de proprietate sau dreptul de a dispune de activele care contribuie la implementarea investiţiei de capital în străinătate;

6. costuri locale – cheltuieli efectuate de exportator în ţara debitorului cu bunurile şi serviciile care sunt necesare fie pentru executarea de către exportator a contractului de export, fie pentru finalizarea proiectului din care face parte contractul de export; în această categorie nu este inclus comisionul plătibil de către exportator agentului său din ţara debitorului;

7. costuri locale eligibile – partea din costurile locale care poate fi luată în calculul sumei asigurate, a cărei valoare nu poate depăşi valoarea avansului;

8. credit cumpărător – împrumutul acordat de o instituţie financiară sau de un consorţiu de instituţii financiare cumpărătorului extern sau băncii acestuia, în scopul plăţii contravalorii bunurilor/serviciilor achiziţionate de la exportatorul român;

9. credit furnizor – finanţarea de către exportator a importatorilor de bunuri/servicii originare din România, prin acceptarea efectuării plăţii de către aceştia la un anumit termen de la livrare (plata pe credit);

10. credit la export – facilitate financiară care permite cumpărătorului extern să achiziţioneze bunuri/servicii de la exportatorul român şi să le achite la un anumit termen de la livrare (plata pe credit). Creditul la export poate avea forma creditului furnizor sau a creditului cumpărător;

11. debitor – cumpărătorul extern (public sau privat) sau garantul acestuia, care are obligaţia de a plăti contravaloarea bunurilor/serviciilor exportate. În cazul asigurării creditului cumpărător, debitorul este împrumutatul, semnatar al acordului de credit cumpărător, care poate fi cumpărătorul extern sau banca acestuia;

12. debitor public – orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăşi autoritatea publică şi care nu poate fi declarată insolvabilă din punct de vedere juridic sau administrativ: fie entităţi suverane care acţionează în numele şi cu garanţia statului (ministerul de finanţe, banca centrală, altele asemenea), fie entităţi publice subordonate (autorităţi regionale, locale sau parastatale), alte instituţii similare;

13. despăgubire – suma pe care o poate plăti EximBank asiguratului în cazul producerii riscului acoperit, rezultată prin aplicarea procentului asigurat la pierderea asigurată;

14. exportator – persoană juridică română, legal constituită, autorizată să desfăşoare activităţi de export, inclusiv comisionarul, contractantul general, subcontractantul, proiectantul general, antreprenorul general angajaţi în realizarea contractului de export;

15. franşiza – partea procentuală din suma asigurată sau din pierderea asigurată care nu este suportată de către EximBank;

16. investiţia de capital în străinătate – orice fel de investiţie de capital (stabilită în conformitate cu reglementările legale în vigoare în ţara-gazdă) realizată pe teritoriul ţării-gazdă, aflată în proprietatea sau sub controlul direct/indirect al asiguratului, care constă în:

a) investiţii directe de capital, cum ar fi: acţiuni sau drepturi de proprietate într-o companie sau entitate cu personalitate juridică; dreptul de a participa la profituri sau câştiguri din lichidarea oricărei companii înfiinţate în parteneriat; drepturi de participaţie la activele unei companii fără personalitate juridică; investiţii de portofoliu, inclusiv participaţii minoritare în companii constituite în parteneriat; acţiuni preferenţiale şi acţiuni ce rezultă din conversia instrumentelor de debit; împrumuturi acordate de investitor pentru beneficiarul investiţiei, unde împrumutul are o maturitate mai mare de 1 an (dacă orice astfel de împrumut are o maturitate mai mare de 1 an, dar mai mică de 3 ani, asigurarea poate fi avută în vedere dacă investitorul a demonstrat un angajament pe termen lung faţă de proiectul de investiţii); alte forme similare stabilite prin lege;

b) investiţii indirecte de capital, care au loc pe o perioadă mai mare de 3 ani şi care depind în mod nemijlocit de producţia, veniturile sau profitul rezultat de pe urma investiţiei, cum ar fi: contracte de împărţire a producţiei; contracte de participare la profit; contracte de management; acorduri de franciză în care francizorul oferă beneficiarului francizei un pachet de resurse cum ar fi mărci de piaţă, know-how, asistenţă în management; acorduri de licenţă în care cel care oferă licenţa către beneficiarul licenţei oferă şi tehnologia; contracte la cheie în care contractorul este responsabil cu înfiinţarea unei unităţi complete de producţie sau servicii în ţara-gazdă; acorduri de leasing în care finanţatorul/locatorul închiriază bunurile de capital utilizatorului/locatarului şi în care plăţile depind substanţial de producţia, veniturile sau profiturile proiectului de investiţii; obligaţiuni subordonate emise de beneficiarul investiţiei; garanţiile sau alte asemenea titluri acordate de investitor pentru împrumuturi luate de beneficiarul investiţiei; alte forme similare stabilite prin lege;

17. operator economic asociat – orice companie controlată de solicitant în mod direct/indirect sau care controlează solicitantul în mod direct/indirect sau care este direct/indirect controlată de aceeaşi companie care controlează solicitantul.

Situaţia de control poate apărea în următoarele cazuri:

a) compania care controlează altă companie deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în cadrul acesteia (compania controlată), respectiv majoritatea indirectă a drepturilor de vot prin intermediul oricăror altor companii (controlate) sau ca urmare a acordurilor încheiate cu alţi acţionari; sau

b) în cazul în care compania (ce deţine controlul) are dreptul de a numi sau de a revoca membrii organelor de conducere, inclusiv administratorii companiei, directorii executivi şi alte persoane deţinând funcţii similare în cadrul unei companii (controlate); sau

c) mai mult de jumătate din membrii organelor de conducere ale companiei (controlate) fac parte din organele de conducere, incluzând administratorii, directorii executivi şi alte funcţii similare, sau din orice alte organe administrative sau persoane împuternicite ale companiei (ce deţine controlul) sau ale oricărei altei companii asociate acesteia; sau

d) compania (ce deţine controlul) poate avea o influenţă de control (decisivă) asupra conducerii altei companii;

18. perioada de aşteptare – perioada care corespunde duratei stabilite pentru ca riscul acoperit să se materializeze, după expirarea căreia asiguratul poate să solicite despăgubirea;

19. pierdere asigurată – parte din pierderea înregistrată de asigurat ca urmare a producerii riscului acoperit, determinată ca valoare totală sau parţială din suma asigurată, aferentă sumelor datorate şi neachitate de debitor;

20. poliţa de asigurare – contractul încheiat între EximBank şi asigurat, prin care EximBank se obligă să plătească asiguratului, în termenii şi condiţiile stabilite, o parte din pierderea înregistrată de acesta ca urmare a producerii unui risc asigurat;

21. suma asigurată – valoarea maximă expusă la risc ce poate fi acoperită de EximBank stabilită prin poliţa de asigurare;

22. sume reţinute pe riscul asiguratului – partea din franşiză care trebuie să fie suportată de către asigurat şi care nu poate fi cedată către un alt asigurător;

23. valoarea bunurilor/serviciilor exportate – contravaloarea bunurilor/serviciilor necesare pentru realizarea mărfurilor/ serviciilor care fac obiectul unui contract de export, în care se includ, fără a se limita la, cheltuieli cu producerea, livrarea, transportul bunurilor, importurile de completare, plata salariilor etc.;

24. valoarea exportului – valoarea totală a exportului de efectuat, formată din valoarea bunurilor/serviciilor exportate şi valoarea costurilor locale, acolo unde există, în conformitate cu contractul legal încheiat între exportatorul român şi cumpărătorul extern (contract ferm sau contract-cadru însoţit de comenzi confirmate), al cărui obiect constă în exportul de bunuri şi/sau servicii originare din România.

EximBank asigură, în numele şi în contul statului, creditele la export pe termen mediu şi lung şi investiţiile româneşti de capital în străinătate împotriva pierderilor datorate riscurilor comerciale, politice şi de forţă majoră.

Asigurarea creditului la export acoperă pierderile suportate de asigurat în perioada de prelivrare şi/sau postlivrare, ca urmare a producerii unuia sau mai multor factori generatori de pierdere:

a) factori de natură comercială:

(i) debitorul nu a efectuat plata la termenele şi în condiţiile prevăzute în contractul de export/acordul de credit cumpărător;

(ii) împotriva debitorului există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de insolvenţă, o hotărâre validă de dizolvare/lichidare, altă decizie care, potrivit sistemului legal din ţara debitorului, atestă insolvenţa de jure sau de facto a debitorului;

(iii) debitorul a suspendat/denunţat unilateral contractul de export sau a refuzat preluarea bunurilor livrate şi/sau recepţia serviciilor efectuate, fără temei legal sau contractual⁵;

b) factori de natură politică:

(i) moratoriu general privitor la datoria externă, declarat de guvernul din ţara debitorului sau de guvernul unei terţe ţări prin intermediul căreia trebuie efectuată plata;

(ii) orice evenimente politice, dificultăţi economice sau măsuri legislative ori administrative care survin sau sunt luate în afara României şi care blochează ori întârzie transferul fondurilor;

(iii) orice act sau decizie luată de guvernul unei ţări, alta decât România, inclusiv orice act sau decizie a autorităţilor publice, asimilate unei intervenţii a guvernului, care împiedică executarea contractului de export;

(iv) dispoziţii legale adoptate în ţara debitorului prin care se stipulează că plăţile efectuate de debitor trebuie să fie făcute în monedă locală, fără a ţine cont de faptul că, urmare a fluctuaţiilor cursului de schimb, aceste plăţi convertite în moneda contractului de export nu mai acoperă valoarea creanţei în momentul transferului de fonduri;

(v) măsuri sau decizii luate de Guvernul României, inclusiv cele luate de Uniunea Europeană, referitoare la derularea comerţului cu state terţe (cum ar fi interzicerea exporturilor către aceste state terţe), care împiedică total sau parţial derularea contractului de export, cu condiţia ca efectele acestor măsuri sau decizii să nu fie compensate în alt fel prin adoptarea unor măsuri compensatorii;

c) factori de natura forţei majore:

(i) evenimente de tipul forţei majore declarate şi constatate în mod oficial de autoritatea competentă din ţara debitorului (inundaţii, cutremure, erupţii vulcanice, cicloane, tsunami, accident nuclear etc.);

(ii) războaie, războaie civile, revoluţii, revolte, tulburări sociale, alte evenimente similare care au loc în ţara debitorului.

(1) Asigurarea investiţiilor româneşti de capital în străinătate acoperă pierderile suportate de asigurat ca urmare a producerii unuia sau mai multor factori generatori de pierdere:

a) evenimente politice, dificultăţi economice sau măsuri legislative ori administrative care survin sau sunt luate în ţara-gazdă şi care blochează ori întârzie transferul fondurilor;

b) expropriere;

c) război şi revolte civile;

d) nerespectarea acordului de investiţie de către guvernul ţării-gazdă.

(2) Se exclud de la asigurare pierderile înregistrate de către asigurat cauzate de:

a) aplicarea oricăror legi, decrete sau acte normative care erau în vigoare în ţara-gazdă la data semnării poliţei de asigurare sau orice acţiune/lipsă de acţiune a guvernului ţării-gazdă sau oricare alt eveniment care s-a produs înainte de data semnării poliţei de asigurare;

b) practicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiţiei a unor acte de corupţie, spălare de bani sau încălcarea legislaţiei şi reglementărilor cu caracter nediscriminatoriu şi cu aplicare generală elaborate de guvernul ţării-gazdă şi care nu au ca efect confiscarea;

c) neaplicarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiţiei a normelor legale privind cerinţele de protecţie a mediului care sunt în vigoare la data semnării poliţei de asigurare;

d) încălcarea de către asigurat sau de către beneficiarul investiţiei a obligaţiilor asumate faţă de guvernul ţării-gazdă;

e) orice acţiune sau omisiune:

(i) a guvernului ţării debitorului sau ţării-gazdă, care a fost acceptată de asigurat sau beneficiarul investiţiei, cu excepţia cazului în care un astfel de accept a fost obţinut prin forţă; sau

(ii) care este în mod cert atribuită deciziei conducerii asiguratului sau beneficiarului investiţiei, inclusiv refuzul oricăreia dintre acestea de a se conforma fie prevederilor legilor în vigoare ale ţării-gazdă, fie obligaţiilor faţă de sau compensărilor date de către guvernul ţării-gazdă;

f) existenţa unei dispute (litigiu sau neînţelegere de orice natură) între asigurat/beneficiarul investiţiei şi guvernul ţării-gazdă cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de natură comercială stipulate în acordul de investiţie.