În Monitorul Oficial nr. 770 din 28 septembrie a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 677/2017 privind aprobarea Metodologiei de analiză cost-beneficiu pentru investiţiile în infrastructura de apă.
Tabel de abrevieri
|
ACB |
– analiză cost-beneficiu |
MM/MAP |
– Ministerul Mediului/Ministerul Apelor şi Pădurilor |
|
ADI |
– asociaţia de dezvoltare intercomunitară |
O&I |
– operare şi întreţinere |
|
ANAR |
– Administraţia Naţională Apele Române |
OPEX |
– costuri de operare |
|
ASRO |
– organismul naţional de standardizare |
PIB |
– produsul intern brut |
|
BEI |
– Banca Europeană de Investiţii |
PO |
– program operaţional |
|
CE |
– Comisia Europeană |
POIM |
– Programul operaţional pentru infrastructură mare |
|
CIF |
– cost, asigurare şi navlu |
RIRE |
– rata internă de rentabilitate economică |
|
CSC |
– Cadru strategic comun |
RIRF |
– rata internă de rentabilitate financiară |
|
ECOTEC |
– societate de cercetare şi consultanţă |
RRF |
– rata de rentabilitate financiară |
|
EUR |
– euro |
RSU |
– rata salariului umbră |
|
E&M |
– electrice şi mecanice |
SF |
– studiu de fezabilitate |
|
IFI |
– instrumente financiare internaţionale |
STA |
– staţie de tratare a apei |
|
FC |
– Fondul de Coeziune |
SEAU |
– staţie de epurare a apei uzate |
|
FCS |
– factor de conversie standard |
TVA |
– taxa pe valoarea adăugată |
|
FEDR |
– Fondul European de Dezvoltare Regională |
UE |
– Uniunea Europeană |
|
FNA |
– flux de numerar actualizat |
VAN |
– valoare actualizată netă |
|
FOB |
– franco la bord (port de încărcare convenit) |
VENA |
– valoarea economică netă actualizată |
|
G |
– gospodărie |
VFNA |
– valoarea financiară netă actualizată |
Definiţii
Aglomerare umană – o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate urbane şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare (conform Hotărârii Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare)
Proiect major – proiecte a căror valoare depăşeşte pragul de 50.000.000 euro [conform art. 100 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013]
Proiect nonmajor – proiecte a căror valoare nu depăşeşte pragul de 50.000.000 euro [conform art. 100 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013]
Proiect generator de venit – proiectele care intră sub incidenţa art. 61 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013
Investiţii tip green field – o investiţie în care un investitor porneşte de la zero cu un proiect, pe un teren fără infrastructură, iar la final obţine o unitate industrială perfect funcţională
1. Cadrul de referinţă
Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului1 stabileşte dispoziţiile comune privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală şi Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime. Regulamentul respectiv constituie un nou cadru pentru fondurile structurale şi de investiţii, incluzând Fondul de Coeziune.
În mod particular, conform art. 101 din Regulament, proiectele majore în căutare de sprijin financiar prin fondurile structurale şi de investiţii necesită pregătirea unei analize cost-beneficiu (ACB) ca parte din cererea de finanţare:
„Articolul 101. -Înainte de aprobarea unui proiect major, autoritatea de management se asigură că sunt disponibile următoarele informaţii:
[…]
(e) o analiză a raportului cost-beneficiu, inclusiv o analiză economică şi financiară, şi o evaluare a riscurilor;”.
În acelaşi timp, Regulamentul prevede adoptarea de către Comisia Europeană a unor acte de punere în aplicare în care să se stabilească metodologia care trebuie utilizată, pe baza celor mai bune practici recunoscute, în efectuarea analizei cost-beneficiu, menţionată la punctul (e) de mai sus. Actele relevante sunt Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 şi regulamentele de aplicare ale Comisiei nr. 1.011/2014 şi 2015/207.
Pentru perioada de programare 2014-2020, Comisia a furnizat cadrul metodologic general de efectuare a analizei cost-beneficiu, în contextul finanţării acordate de către Comisia Europeană, în Ghidul pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiţii (Ghidul ACB), un instrument de evaluare economică publicat de către Comisie în 20142.
Comisia a susţinut în mod continuu utilizarea analizei cost-beneficiu pentru proiectele de infrastructură. Pentru prima oară, în perioada 2014-2020, regulile de bază privind desfăşurarea analizelor cost-beneficiu sunt incluse în legislaţia secundară şi sunt obligatorii pentru toţi beneficiarii.
În paralel cu regulamentele de mai sus, Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, solicită analiza fiecărui/fiecărei scenariu/opţiuni tehnico-economic(e) propus(e), care include printre altele:
a) prezentarea cadrului de analiză, inclusiv specificarea perioadei de referinţă şi prezentarea scenariului de referinţă;
b) analiza cererii de bunuri şi servicii care justifică necesitatea şi dimensionarea investiţiei;
c) analiza financiară; inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă financiară: fluxul cumulat, valoarea actualizată netă, rata internă de rentabilitate; sustenabilitatea financiară;
d) analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă economică: valoarea actualizată netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu sau, după caz, analiza cost-eficacitate;
e) analiza de senzitivitate;
f) analiza de riscuri, măsuri de prevenire/diminuare a riscurilor.
Prezenta metodologie privind ACB se bazează pe următorul cadru:
– legislaţia românească, ce cuprinde dispoziţii privind analiza fiecărui/fiecărei scenariu/opţiuni tehnico-economic(e) propus(e)/analiza economico-financiară/cost-beneficiu (în mod special, Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 907/2016, cu modificările şi completările ulterioare);
– documentele de programare naţională pentru implementarea acţiunilor urmând a fi cofinanţate prin instrumente structurale (FEDR şi FC), în special Acordul de parteneriat (AP), programele operaţionale (OP) relevante şi Planul Naţional de Dezvoltare Rurală şi alte programe naţionale;
– regulamentele şi orientările relevante ale Comisiei Europene; şi
– statistici, previziuni şi alte documente care ar putea oferi informaţii de luat în considerare în dezvoltarea unui cadru metodologic adecvat pentru efectuarea analizei cost-beneficiu.
Astfel, având în vedere cele menţionate mai sus, precum şi prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 241/2006, republicată, „În cazul în care proiectele de investiţii în sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare se dezvoltă prin fonduri publice asigurate, integral sau în parte, de la bugetul de stat şi/sau din fonduri nerambursabile”, prezenta metodologie se aplică pentru investiţiile din sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare.
2. Fundamentarea şi obiectivele metodologiei
2.1. Fundamentare
Documentul de faţă pune bazele unui cadru privind chestiunile-cheie de importanţă practică, relevante pentru România în noua perspectivă de finanţare (2014-2020). În orice caz, se înţelege faptul că principala abordare a analizei cost-beneficiu, incluzând analiza economică (de exemplu, RIRE) şi financiară (de exemplu, deficitul de finanţare), nu a suferit modificări substanţiale şi reprezintă în mare parte o continuare a celei aplicate în perioada 2007-2013. Cu toate acestea, anumite chestiuni sunt elaborate mai clar (de exemplu, nevoia de a obţine tariful de recuperare integrală a costurilor), anumiţi parametri au fost schimbaţi (de exemplu, noile rate de actualizare recomandate), iar anumite cerinţe pentru unele analize au fost modificate (de exemplu, nevoia mai explicită pentru o analiză calitativă de risc mai detaliată).
2.2. Ce este analiza cost-beneficiu şi de ce ar trebui efectuată
Analiza cost-beneficiu este un instrument analitic folosit pentru estimarea impactului socioeconomic (în termeni de costuri şi beneficii) aferent implementării anumitor acţiuni de politică sau proiecte. Impactul trebuie evaluat în raport cu obiectivele predeterminate, analiza fiind în general efectuată din punctul de vedere al societăţii per ansamblu.
Obiectivul analizei cost-beneficiu este de a identifica şi a cuantifica (respectiv de a exprima în termeni monetari) toate tipurile de impact posibile ale proiectului sau acţiunii vizate, pentru a putea determina costurile şi beneficiile aferente. În principiu, trebuie evaluate toate tipurile de impact: financiar, economic, social, de mediu etc. În mod obişnuit, costurile şi beneficiile sunt evaluate luând în considerare diferenţa dintre un scenariu cu proiect şi un scenariu alternativ, fără proiect (aşa-numita „abordare incrementală”). Apoi, rezultatele sunt cumulate pentru a identifica beneficiile nete şi pentru a concluziona dacă proiectul este de dorit şi merită să fie pus în aplicare. În această măsură, ACB poate servi ca instrument de luare a deciziei de finanţare a investiţiilor din resurse publice.
Termenul de ACB, în cadrul acestei metodologii şi în conformitate cu cerinţele UE, cuprinde atât analiza financiară, cât şi pe cea economică a proiectului. Mai precis, în cadrul de pregătire şi evaluare a proiectelor finanţate prin FC şi FEDR, Comisia Europeană solicită ACB:
1. Pentru a evalua dacă un proiect merită sa fie cofinanţat
Evaluarea se realizează prin aplicarea analizei economice. Scopul este de a răspunde la întrebări precum: proiectul contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii regionale a UE? Încurajează bunăstarea socială? Încurajează creşterea şi stimulează ocuparea forţei de muncă? Cu alte cuvinte, în cazul în care beneficiile nete pentru societate (beneficii minus costuri) ale proiectului sunt pozitive, pentru societate va fi mai bine dacă proiectul se implementează. În acest caz, proiectul poate primi o contribuţie financiară din fonduri, dacă este nevoie de acest lucru (a se vedea punctul 2 mai jos).
2. Pentru a evalua dacă un proiect are nevoie de Cofinanţare.
Pe lângă faptul de „a fi de dorit” din punct de vedere economic, un proiect poate fi, de asemenea, profitabil financiar fără asistenţa UE, în acest caz nemaifiind cofinanţat din fonduri. Pentru a verifica dacă un proiect ar trebui să fie cofinanţat se va realiza o analiză financiară: dacă valoarea financiară a investiţiei (veniturile proiectului minus costurile proiectului) fără contribuţia fondurilor este negativă, atunci proiectul poate fi cofinanţat. În acest caz, subvenţia UE nu trebuie să depăşească suma de bani care asigură pragul de rentabilitate, evitând astfel finanţarea excesivă.
ACB este, prin urmare, necesară pentru a demonstra că proiectul este dorit din punct de vedere economic şi că necesită contribuţia fondurilor pentru a fi fezabil din punct de vedere financiar. Beneficiile economice ale proiectelor din sectorul de mediu, precum „îmbunătăţirea calităţii vieţii” sau „îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător” sunt dificil de cuantificat în termeni monetari. Din acest motiv se anticipează că efectuarea ACB pentru acest tip de proiecte se va dovedi deosebit de dificilă.
2.3. Când este nevoie de ACB
Aceste orientări se vor aplica pentru toate proiectele din sectorul serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare – beneficiarii propuşi pentru subvenţionarea de la stat – inclusiv cele sprijinite prin fondurile UE, indiferent de sursa de finanţare sau mărimea proiectului.