Normele tehnice de autorizare pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară aplicabile în 2017

Prezentele norme tehnice stabilesc procedurile aplicabile la autorizarea exploatării spațiilor pentru depozitare temporară pe teritoriul vamal al României.

În sensul prezentelor norme tehnice, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:

a) Cod vamal al Uniunii – Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii;

b) Regulament delegat (UE) 2015/2.446 – Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii;

c) Regulament de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii;

d) Regulamentul delegat (UE) 2016/341 – Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele tranzitorii pentru anumite dispoziții din Codul vamal al Uniunii, în cazul în care sistemele electronice relevante nu sunt încă operaționale și de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2.446 al Comisiei;

e) evidențe – evidențe aprobate de către autoritățile vamale care cuprind informațiile și datele care să le permită acestor autorități să supravegheze exploatarea spațiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce privește identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal și circulația acestora.

f) autoritatea vamală competentă pentru a autoriza exploatarea unui/unor spațiu/spații de depozitare temporară este direcția regională vamală, în situația în care solicitantul deține spații de depozitare situate pe teritoriul României;

g) autoritatea vamală competentă pentru a autoriza exploatarea unui/unor spații de depozitare temporară este Direcția Generală a Vămilor, în situația în care solicitantul deține mai multe spații de depozitare, aflate în raza de competență a mai multor state membre.

(1) Condițiile și responsabilitățile pentru depozitarea temporară a mărfurilor într-un spațiu de depozitare temporară sunt stabilite la art. 147 din Codul vamal al Uniunii.

(2) Termenul de depozitare de 90 de zile, prevăzut la art. 149 din Codul vamal al Uniunii, nu poate fi prelungit.

(1) O autorizație pentru exploatarea unui spațiu de depozitare temporară poate fi solicitată de orice persoană care derulează operațiuni legate de importul sau exportul mărfurilor.

(2) Autoritatea vamală competentă autorizează spațiile de depozitare deținute de persoanele care îndeplinesc cerințele prevăzute la art. 148 alin (2) din Codul vamal al Uniunii.

(3) Prin expresia „oferă asigurarea necesară bunei derulări a operațiunilor”, prevăzută la art. 148 alin. (2) lit. b, se înțelege:

a) au organizate evidențe în conformitate cu prevederile art. 116 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446;

b) au inclus în obiectul de activitate operațiuni de depozitare;

c) spațiul de depozitare temporară deținut îndeplinește cerințele prevăzute la art. 6;

d) pentru operatorii economici autorizați pentru simplificări vamale se consideră îndeplinită cerința prevăzută la lit. a), în măsura în care exploatarea spațiilor de depozitare temporară este luată în considerare în cadrul autorizației menționate la art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul vamal al Uniunii.

Mărfuri unionale pot fi depozitate într-un spațiu de depozitare temporară în temeiul art. 148 alin. (6) din Codul vamal al Uniunii.

Un spațiu ce urmează a fi utilizat pentru depozitarea temporară trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cu respectarea prevederilor art. 148 alin. (3) din Codul vamal al Uniunii:

a) să permită scoaterea sau introducerea de mărfuri numai prin deschideri care pot fi încuiate. În cazul în care este vorba de o construcție, aceasta trebuie să fie construită din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal și oferă o protecție intruziunilor ilegale, suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereților, podelelor sau acoperișului fără a lăsa urme de efracție;

b) mărfurile periculoase, mărfurile a căror deținere sau circulație este stabilită prin reglementări speciale, mărfurile susceptibile de a se altera, precum și cele care necesită instalații speciale de depozitare sunt admise în depozit temporar numai cu condiția să existe spații sau incinte special echipate pentru primirea și depozitarea lor;

c) să permită accesul autorității vamale în spațiul de depozitare temporară autorizat, la orice moment, într-un timp rezonabil.

(1) Autorizarea spațiului pentru depozitare temporară este condiționată de aprobarea prealabilă a evidenței mărfurilor de către biroul vamal de supraveghere.

(2) Evidența poate fi ținută manual sau prin mijloace informatice.

(3) Evidența se prezintă la solicitarea biroului vamal de supraveghere. Documentele la care se face referire în cadrul evidenței se păstrează împreună cu aceasta și se prezintă la orice solicitare a biroului vamal de supraveghere.

(1) În cazul unei autorizații valabile numai pe teritoriul României, garanția obligatorie acoperă cuantumul taxelor la import și eventualele măsuri tarifare prevăzute de legislația agricolă sau comercială sau de alte dispoziții ale Uniunii. Cuantumul de referință al garanției obligatorii se stabilește în conformitate cu prevederile art. 90 din Codul vamal al Uniunii, coroborate cu cele ale art. 155 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447.

(2) În cazul autorizației în care sunt implicate mai multe state membre, garanția respectivă acoperă în mod corespunzător și alte taxe datorate legate de importul mărfurilor.

(3) Garanția obligatorie se constituie în favoarea biroului vamal de supraveghere unde mărfurile sunt depozitate temporar și la care este depusă declarația de depozitare temporară.

(4) Monitorizarea cuantumului de referință al garanției obligatorii se face în conformitate cu prevederile art. 156 și 157 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447.

(1) Modelul cererii de autorizare pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară (TST) este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele norme tehnice.

(2) Cererea se completează conform Instrucțiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme tehnice și se depune de către solicitant împreună cu următoarele documente necesare pentru obținerea autorizației:

a) certificatul de înregistrare a societății eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în copie;

b) copia actului constitutiv al societății, cu modificările și completările ulterioare, după caz;

c) schița spațiului/spațiilor pentru care se solicită autorizarea;

d) actul de deținere a spațiului/spațiilor pentru care se solicită autorizarea;

e) modelul de evidențe, aprobat de biroul vamal de supraveghere;

f) documentul/documentele care atestă constituirea garanției, la care face referire art. 8.

(1) Cererea de autorizare pentru un spațiu de depozitare temporară se depune la autoritatea vamală competentă pentru a autoriza exploatarea acestui spațiu.

(2) În cazul în care solicitantul deține un singur spațiu de depozitare pe teritoriul României, cererea pentru autorizarea exploatării acestui spațiu de depozitare temporară se depune la direcția regională vamală competentă pentru locul în care se află acesta.

(3) În cazul în care solicitantul deține mai multe spații de depozitare pe teritoriul României, acesta depune cereri diferite la direcțiile regionale vamale competente pentru locurile în care sunt stabilite spațiile de depozitare temporară, pentru autorizarea acestora.

(4) În cazul în care solicitantul deține mai multe spații de depozitare, aflate în raza de competență a mai multor state membre, sunt aplicabile prevederile art. 22 alin. (1) al treilea paragraf din Codul vamal al Uniunii. În România, cererea se depune la Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Vămilor, str. Al. Ivasiuc nr. 34-40, bl. 5, sectorul 6, București.

Când autoritatea vamală competentă constată că cererea nu conține toate informațiile necesare în vederea luării unei decizii, cere solicitantului să comunice datele care lipsesc.

(1) Cererea de autorizare pentru exploatarea unui spațiu de depozitare temporară se acceptă de către autoritatea vamală competentă, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din Codul vamal al Uniunii, ale art. 11 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2.446 și ale art. 12 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2.447.

(2) Data acceptării cererii este data la care au fost primite de autoritatea vamală toate informațiile necesare.

(3) Autoritatea vamală competentă comunică în scris solicitantului dacă cererea a fost acceptată sau nu.