În Monitorul Oficial nr. 648 din 24 august a.c. a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1939/2016 privind stabilirea instituțiilor financiare care au obligația de declarare, categoriile de informații privind identificarea contribuabililor, precum și informațiile de natură financiară referitoare la conturile deschise și/sau închise de aceștia la instituțiile financiare, instituțiile financiare nonraportoare din România și conturile excluse de la obligația de declarare, regulile de conformare aplicabile de către aceste instituții în vederea identificării conturilor raportabile de către acestea, precum și procedura de declarare a acestor informații și a normelor și procedurilor administrative menite să asigure punerea în aplicare și respectarea procedurilor de raportare și diligență fiscală prevăzute în instrumentele juridice de drept internațional la care România s-a angajat.
Acces non-stop la legislație actualizată
În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii
În extras
CAPITOLUL I
Definiții generale și obiect
Art. 1.
Prin prezentul ordin, în vederea îndeplinirii obligațiilor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 și în scopul combaterii evitării plății impozitelor și evaziunii fiscale și pentru a îmbunătăți conformarea fiscală:
a) se implementează Standardul comun de raportare (CRS) cu privire la conturile financiare așa cum sunt elaborate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE); și
b) se emit prevederi de aplicare unitară a CRS, a Legii nr. 207/2015 și a Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015 cu privire la:
(i) stabilirea instituțiilor financiare care au obligația de declarare;
(ii) categoriile de informații privind identificarea contribuabililor, precum și informațiile de natură financiară referitoare la conturile deschise și/sau închise de aceștia la instituțiile financiare;
(iii) instituțiile financiare nonraportoare din România și conturile excluse de la obligația de declarare;
(iv) regulile de conformare aplicabile de către aceste instituții în vederea identificării conturilor raportabile de către acestea, precum și procedura de declarare a acestor informații;
(v) normele și procedurile administrative menite să asigure punerea în aplicare și respectarea procedurilor de raportare și diligență fiscală.
Art. 2.
(1) Prevederile CRS se completează cu dispozițiile cuprinse în anexa nr. 1 privind Normele de raportare și de diligență fiscală pentru schimbul de informații referitoare la conturile financiare și anexa nr. 2 privind Normele suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimbul de informații referitoare la conturi financiare, ce fac parte integrantă din Legea nr. 207/2015.
(2) Prevederile prezentului ordin completează modul de aplicare a dispozițiilor Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015. În cazul în care prevederile prezentului ordin reglementează aspecte care nu se regăsesc în cuprinsul Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015 sau contravin prevederilor acesteia, se vor aplica dispozițiile Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015.
Art. 3.
În scopul acestui ordin, pentru aplicarea unitară a dispozițiilor din Legea nr. 207/2015, din Acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016, CRS și din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015, următorii termeni sunt explicitați după cum urmează:
a) termenul „cont care face obiectul raportării” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul termenului de „cont raportabil” din prezentul ordin;
b) termenul „persoană care face obiectul raportării” definit la lit. D pct. 2 din secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015 și termenul „persoană specificată din Statele Unite” definit la art. 1 pct. 1 lit. ff) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015 are înțelesul termenului de „persoană raportabilă” din prezentul ordin;
c) termenul „proprietăți plătite sau creditate în cont” prevăzut la art. 2 paragraful 2 lit. a) subalineatul (5) lit. (B) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015 are înțelesul de „active financiare” din prezentul ordin;
d) termenul „conturi de persoană fizică preexistente” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul de „conturi individuale preexistente” din prezentul ordin;
e) termenul „autocertificare” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul de „declarație pe propria răspundere” din prezentul ordin;
f) termenul „cont de entitate preexistentă” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul de „cont preexistent al entității” din prezentul ordin;
g) termenul „cont de entitate nou” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul de „cont nou al entității” din prezentul ordin;
h) termenul „fiducie” din Legea nr. 207/2015 are înțelesul de „fiducie/trust”, după caz, conform dreptului intern din jurisdicția participantă;
i) termenul „aranjament legal” din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015 are înțeles similar cu cel de „construcție juridică” din Legea nr. 207/2015;
j) termenul „instituție financiară neraportoare” din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015 are înțelesul de „instituție financiară nonraportoare” din Legea nr. 207/2015.
Art. 4.
Pentru a atinge obiectivele prezentului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. În scopul prezentului ordin, termenul „România” înseamnă stat care face schimb de informații potrivit Legii nr. 207/2015, Acordului ratificat prin Legea nr. 70/2016 și Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015.
2. Termenul „jurisdicție participantă” cu privire la România înseamnă:
a) jurisdicție participantă așa cum este definită la lit. D pct. 4 din secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015;
b) orice jurisdicție, astfel cum este definită la secțiunea I art. 1 lit. a) din Acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016, cu care România are un acord în vigoare în temeiul căreia respectiva jurisdicție va furniza informațiile menționate în secțiunea 1 din anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015 și care este identificată pe lista prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul ordin, alta decât statele membre ale Uniunii Europene și Statele Unite ale Americii;
c) Statele Unite ale Americii, astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 1 lit. a) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
3. Termenul „jurisdicție raportoare” cu privire la România înseamnă:
a) orice alt stat membru al Uniunii Europene;
b) orice altă jurisdicție, alta decât statele membre ale Uniunii Europene și Statele Unite ale Americii, astfel cum este definită la secțiunea 1 paragraful 1 lit. a) din Acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016, cu care România sau Uniunea Europeană, după caz, are un acord în vigoare în temeiul căruia există obligația respectivei jurisdicții de a furniza informațiile menționate la secțiunea 2 pct. 2 din Acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016. Lista jurisdicțiilor raportoare se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.;
c) Statele Unite ale Americii, astfel cum sunt definite la art. 1 paragraful 1 lit. a) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
4. Termenul „autoritate competentă dintr-o jurisdicție participantă”, cu privire la România înseamnă:
a) în cazul oricărui stat membru al Uniunii Europene, așa cum se definește la art. 286 lit. a) din Legea nr. 207/2015;
b) în cazul oricărei altei jurisdicții, așa cum se definește la secțiunea 1 – Definiții pct. 1 lit. b) din Acordul ratificat prin Legea nr. 70/2016;
c) în cazul Statelor Unite ale Americii, astfel cum se definește la art. 1 paragraful 1 lit. f) subpct. (1) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
5. Termenul „A.N.A.F” înseamnă Agenția Națională de Administrare Fiscală, care este autoritatea competentă din România, așa cum se definește la art. 287 din Legea nr. 207/2015.
6. Termenul „instituție financiară din România” se referă la:
a) orice instituție financiară care este rezidentă în România, dar exclude orice sucursală a respectivei instituții financiare care se află în afara teritoriului României; și
b) orice sucursală a unei instituții financiare care nu este rezidentă în România, în cazul în care sucursala respectivă se află în România.
7. Termenul „instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă” se referă la:
a) orice instituție financiară care este rezidentă într-o jurisdicție participantă, dar exclude orice sucursală a respectivei instituții financiare care se află în afara teritoriului jurisdicției participante; și
b) orice sucursală a unei instituții financiare care nu este rezidentă într-o jurisdicție participantă, în cazul în care sucursala respectivă se află într-o jurisdicție participantă.
8. Termenul „instituție financiară raportoare” înseamnă o instituție financiară raportoare din România, așa cum este definită în cadrul cap. IX al prezentului ordin.
9. Termenul „instituție financiară nonraportoare din România” înseamnă orice instituție financiară din România sau altă entitate rezidentă în România așa cum este definită de cap. X al prezentului ordin. Lista instituțiilor financiare nonraportoare din România se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.
10. Termenul „cont financiar” are înțelesul prevăzut în cap. XI al prezentului ordin.
11. 1. Termenul „cont raportabil” se referă la un cont financiar care este administrat de o instituție financiară raportoare din România și este deținut de una sau mai multe persoane raportabile sau de o ENFS pasivă cu una sau mai multe persoane care controlează care sunt persoane raportabile cu condiția ca acesta să fi fost identificat ca atare în temeiul procedurilor de diligență fiscală prevăzute la cap. III-VIII din prezentul ordin.
2. În scopul aplicării Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, termenul „cont raportabil” este definit la art. 1 lit. cc) din aceasta.
12. 1. Un cont este considerat a fi „cont inactiv” în sensul prezentului ordin, dacă:
a) titularul contului nu a realizat nicio tranzacție în legătură cu acel cont sau cu orice alt cont deținut de titularul contului la instituția financiară raportoare în ultimii 3 ani; și
b) titularul contului nu a comunicat cu instituția financiară raportoare la care este deschis respectivul cont cu privire la contul respectiv sau orice alt cont deținut de titularul contului la respectiva instituție financiară raportoare în ultimii 6 ani sau în orice altă perioadă prevăzută în procedura internă a fiecărei instituții financiare raportoare; și
c) în cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare, instituția financiară raportoare nu a comunicat cu titularul contului care deține respectivul cont cu privire la contul respectiv sau orice alt cont deținut de titularul contului la respectiva instituție financiară raportoare în ultimii 6 ani;
d) un cont, altul decât un contract de rentă viageră, poate fi considerat, de asemenea, un cont inactiv în temeiul dreptului aplicabil sau al normelor sau procedurilor de operare obișnuite ale instituției financiare raportoare care sunt aplicate în mod consecvent pentru toate conturile păstrate de respectiva instituție, cu condiția ca aceste legi, regulamente sau proceduri să conțină prevederi substanțial similare celor de la lit. c).
2. Un cont încetează să mai fie considerat drept un cont inactiv atunci când:
a) titularul contului inițiază o tranzacție cu privire la contul respectiv sau orice alt cont deținut de titularul contului la respectiva instituție financiară raportoare;
b) titularul contului transmite instituției financiare raportoare care păstrează un astfel de cont instrucțiuni de efectuare a unor operațiuni cu privire la contul respectiv sau la orice alt cont deținut de titularul contului la instituția financiară raportoare; sau
c) contul încetează să mai fie considerat drept un cont inactiv în temeiul legilor sau regulamentelor aplicabile sau în temeiul procedurilor de operare obișnuite ale instituției financiare raportoare.
13. 1. Termenul „cont preexistent” înseamnă un cont financiar administrat de către o instituție financiară raportoare până la data de 31 decembrie 2015, inclusiv.
2. Definiția prevăzută la alin. (1) se completează, în mod corespunzător, cu prevederile lit. C pct. 9 din secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015.
3. În scopul aplicării Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015 termenul „cont preexistent” este definit la secțiunea a VI-a lit. B pct. 5 din anexa nr. I la acest acord.
14. 1. Termenul „cont nou” înseamnă un cont financiar administrat de o instituție financiară raportoare deschis la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior datei menționate, cu excepția cazului în care acesta este considerat drept un cont preexistent potrivit pct. 13 al prezentului articol.
2. În scopul aplicării Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, termenul „cont nou” este definit la secțiunile III și V din anexa nr. I la acest acord.
15. Termenul „cont exclus” înseamnă orice cont așa cum este definit de cap. XII al prezentului ordin. Lista conturilor excluse se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F.
16. 1. Termenul „persoană raportabilă” se referă la orice persoană rezidentă fiscal într-o jurisdicție raportoare, care deține conturi care fac obiectul raportării, cu excepția conturilor deținute de:
a) o companie al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe reglementate sau în cadrul unuia sau mai multor sisteme alternative de tranzacționare;
b) orice companie care este o entitate afiliată unei companii prevăzute la lit. a);
c) o entitate guvernamentală;
d) o organizație internațională;
e) o bancă centrală; sau
f) o instituție financiară.
2. În categoria persoanelor care fac obiectul raportării sunt incluse și persoanele specificate din Statele Unite așa cum sunt definite la art. 1 pct. 1 lit. ff) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
3. Termenul „persoană dintr-o jurisdicție raportoare” înseamnă orice persoană fizică sau entitate care este identificată de o instituție financiară raportoare din România ca având rezidența fiscală în acea jurisdicție raportoare ca urmare a aplicării procedurilor de diligență fiscală prevăzute la cap. III-VIII din prezentul ordin sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a jurisdicției raportoare. În acest sens, o entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective.
17. Termenul „CIF” înseamnă codul de identificare fiscală așa cum este reglementat de prevederile art. 82 din Legea nr. 207/2015.
18. Termenul „NIF” înseamnă numărul de identificare fiscală sau echivalentul său funcțional, așa cum este reglementat de prevederile lit. E pct. 5 din secțiunea a VIII-a din anexa nr. 1 la Legea nr. 207/2015.
19. Termenul „TIN” din Statele Unite înseamnă un număr federal de identificare a contribuabilului din Statele Unite așa cum este reglementat de prevederile art. 1 pct. 1 lit. kk) din Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
20. 1. Termenul „persoane care controlează” înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei entități. În cazul unui trust acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), administratorul (administratorii), protectorul (protectorii) dacă există, beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari și orice altă persoană fizică care exercită controlul final efectiv asupra trustului și în cazul unei construcții juridice, alta decât un trust, acest termen înseamnă persoanele aflate pe poziții echivalente sau similare. Termenul „persoane care controlează” se interpretează într-o manieră care să respecte recomandările Grupului de Acțiune Financiară.
2. Termenul „persoane care controlează” este echivalent cu termenul „beneficiar real” așa cum este acesta definit la art. 4 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare.
3. Termenul „acționar semnificativ”, în scopul raportării conform Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, este asimilat unei persoane care controlează și este definit conform Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și conform Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 11/2007 privind autorizarea instituțiilor de credit, persoane juridice române, și a sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe, cu modificările și completările ulterioare.
21. 1. Termenul „ENFS” înseamnă orice entitate care nu este o instituție financiară. În scopul aplicării Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, termenul „NFFE” este definit la pct. 2 lit. B din secțiunea VI din anexa I la acest acord.
2. Termenul „ENFS pasivă” înseamnă orice:
a) ENFS care nu este o ENFS activă; sau
b) o entitate de investiții prevăzută la art. 70 alin. (1) lit. b) care nu este o instituție financiară dintr-o jurisdicție participantă.
3. Termenul „ENFS activă” înseamnă orice ENFS care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:
a) mai puțin de 50% din venitul brut al ENFS pentru anul calendaristic precedent sau pentru altă perioadă de raportare adecvată este venit pasiv și mai puțin de 50% din activele deținute de ENFS în cursul anului calendaristic precedent sunt active care produc sau sunt deținute pentru a produce venit pasiv;
b) acțiunile ENFS sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată sau ENFS este o entitate afiliată unei entități ale cărei acțiuni sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață reglementată;
c) ENFS este o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o bancă centrală sau o entitate deținută în totalitate de una sau mai multe dintre entitățile sus-menționate;
d) toate activitățile ENFS constau, în esență, în deținerea (în totalitate sau parțial) a acțiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacții sau activități sunt diferite de activitățile unei instituții financiare sau în finanțarea și prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o entitate nu are statutul de entitate activă dacă funcționează (sau se prezintă) drept un fond de investiții, cum ar fi un fond de investiții în societăți necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziționa sau de a finanța companii și de a deține capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiții;
e) ENFS nu desfășoară încă activități comerciale și nu a mai desfășurat niciodată, dar investește capital în active cu intenția de a desfășura o activitate comercială, alta decât cea a unei instituții financiare, cu condiția ca ENFS să nu se califice pentru această excepție ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data inițială a constituirii ENFS;
f) ENFS nu a fost o instituție financiară în ultimii 5 ani și este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare cu intenția de a continua sau de a relua operațiunile în alte activități decât cele ale unei instituții financiare;
g) activitățile ENFS constau în principal în finanțare și operațiuni de acoperire a riscurilor cu sau pentru entități afiliate care nu sunt instituții financiare, iar ENFS nu prestează servicii de finanțare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte entități care nu este o entitate asimilată, cu condiția ca grupul din care fac parte respectivele entități afiliate să desfășoare în principal o activitate diferită de activitățile unei instituții financiare; sau
h) ENFS îndeplinește toate condițiile următoare:
1. este constituită și își desfășoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicție de rezidență exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale; sau este constituită și își desfășoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicție de rezidență și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;
2. este scutită de impozitul pe venit în statul său membru sau în altă jurisdicție de rezidență;
3. nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;
4. legislația aplicabilă a statului membru al ENFS sau a altei jurisdicții de rezidență a ENFS ori documentele de constituire a ENFS nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENFS să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei entități noncaritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale ENFS sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a proprietății pe care ENFS a cumpărat-o; și
5. legislația aplicabilă a statului membru al ENFS sau a altei jurisdicții de rezidență a ENFS ori documentele de constituire a ENFS impun ca, în momentul lichidării sau dizolvării ENFS, toate activele sale să fie distribuite către o entitate guvernamentală sau altă organizație nonprofit sau să revină guvernului statului membru sau al altei jurisdicții de rezidență a ENFS sau oricărei subdiviziuni politice a acestora.
i) Termenii „NFFE activă” și „NFFE pasivă” sunt definiți potrivit lit. B pct. 3 și 4 din secțiunea VI din anexa I la Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
22. Termenul „Procedurile AML/KYC” înseamnă procedurile de conformare privind clientul ale unei instituții financiare raportoare din România, conform cap. II din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare.
23. 1. Termenul „titular de cont” înseamnă o persoană inclusă pe o listă sau identificată drept titularul unui cont financiar de către instituția financiară care menține contul.
2. O persoană, alta decât o instituție financiară, care deține un cont financiar în beneficiul sau în numele altei persoane, în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar, nu este considerată drept deținătoare a contului în sensul prezentului ordin, ci cealaltă persoană este considerată drept titulară a contului.
3. În scopul alin. (2) o instituție financiară raportoare poate să se bazeze pe informațiile din posesia sa, inclusiv informațiile colectate în conformitate cu prevederile cap. II din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, pe baza cărora poate să stabilească în mod rezonabil
dacă o persoană acționează în beneficiul sau în numele unei alte persoane.
4. În cazul unui cont deținut în comun, fiecare titular este considerat un titular de cont în scopul de a stabili dacă contul este un cont raportabil. Prin urmare, un cont este un cont raportabil dacă oricare dintre titularii de cont este o persoană raportabilă sau este o ENFS pasivă cu una sau mai multe persoane care controlează și care fac obiectul raportării.
5. În cazul în care există mai multe persoane care dețin cont comun, fiecare persoană raportabilă este considerată drept titulară de cont și îi este atribuit întregul sold al contului deținut în comun, inclusiv în scopul de a aplica regulile de agregare prevăzute la art. 64.
6. În cazul unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui contract de rentă viageră, titularul contului este orice persoană care are dreptul să acceseze valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul contractului.
7. În cazul în care nicio persoană nu poate să aibă acces la valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul, titularul contului este orice persoană desemnată în calitate de proprietar în contract și orice persoană cu un drept la plată în conformitate cu termenii contractuali.
8. La scadența unui contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau a unui contract cu rentă viageră (adică atunci când obligația de a plăti o sumă de bani în temeiul unui contract devine fixă), fiecare persoană care are dreptul să primească o plată în conformitate cu contractul este considerată ca fiind un titular de cont.
24. 1. Termenul „entitate” înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică de tipul fiduciei/trustului.
2. O entitate este o „entitate afiliată” în următoarele situații:
a) dacă oricare dintre cele două entități deține controlul asupra celeilalte;
b) cele două entități se află sub control comun; sau
c) cele două entități sunt entități de investiții prevăzute la art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 2 din prezentul ordin.
3. În sensul alin. (2), noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50% din voturi și din valoarea unei entități.
4. Pentru aplicarea Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, termenul „entitate afiliată” este definit la art. 1 lit. jj) din aceasta.
25. Termenul „entitate finanțatoare”, pentru scopurile Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, reprezintă acea entitate care îndeplinește condițiile din secțiunea IV lit. B pct. 3, respectiv lit. C pct. 5 din anexa nr. II la Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
26. Termenul „entitate finanțată”, pentru scopurile Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, are înțelesul din secțiunea IV lit. B pct. 1 și 2 din anexa II la Acordul ratificat prin Legea nr. 233/2015.
27. Termenul „GIIN”, pentru scopurile Acordului ratificat prin Legea nr. 233/2015, reprezintă codul de identificare intermediar global atribuit unei instituții financiare raportoare, conform modelului 1 de Acord interguvernamental privind FATCA, în scopul identificării acestor entități pentru agenții care fac rețineri de impozit la sursă. Toate codurile intermediare de identificare globale vor fi publicate pe website-ul IRS.