În Monitorul Oficial nr. 577 din 28 iulie a.c. a fost publicat Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice, act aplicabil din 29 iulie 2016, dată de la care se abrogă Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 74/2012 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența fiscală în România a persoanelor fizice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 30 ianuarie 2012.

Acces non-stop la legislație actualizată

În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Art. 1.

Se aprobă formularistica elaborată pentru aplicarea prevederilor art. 7, 59 și 230 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, și ale convențiilor de evitare a dublei impuneri, prevăzută în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin, după cum urmează:

a) „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” (anexa nr. 1);

b) „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” (anexa nr. 2);

c) „Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și …………………, de către persoana fizică sosită în România și care are o ședere mai mare de 183 de zile” (anexa nr. 3);

d) „Notificare privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și …………………….., de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile” (anexa nr. 4).

Art. 2.

Are obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” persoana fizică sosită în România care are o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Art. 3.

Are obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” persoana fizică rezidentă în România, precum și persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării formularului prevăzut la art. 1 lit. a), care pleacă din țară pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Art. 4.

Prin excepție de la art. 2, nu au obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România, cetățenii străini care sunt funcționari ori angajați ai unui organism internațional și interguvernamental înregistrat în România, cetățenii străini care sunt funcționari sau angajați ai unui stat străin în România, membrii familiilor acestora, cu respectarea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

Art. 5.

Prin excepție de la art. 3, nu au obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” cetățenii români care lucrează în străinătate, ca funcționari sau angajați ai statului român într-un stat străin.

Art. 6.

Formularele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) se completează în două exemplare, originalul se transmite de persoana fizică în cauză, personal sau prin împuternicit, prin poștă cu confirmare de primire sau se depune la registratura organului fiscal central competent și copia se păstrează de către persoana fizică. Aceste formulare se pot edita și/sau completa de către solicitanți și cu ajutorul programului de asistență, asigurat gratuit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, și pot fi depuse și prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii.

Art. 7.

Formularele prevăzute la art. 1 lit. c) și d) se completează, se semnează și se eliberează în trei exemplare de către organul fiscal central competent. Un exemplar se transmite persoanei fizice direct, prin poștă sau prin mijloace electronice de transmitere la distanță, potrivit legii. Un exemplar se arhivează la organul fiscal central competent/compartimentul din cadrul organului fiscal central competent care a emis notificarea și un exemplar la organul fiscal central competent/compartimentul (biroul) din cadrul organului fiscal central competent în a cărui evidență se află dosarul fiscal al contribuabilului.

Art. 8.

La cererea persoanei fizice organul fiscal central competent poate elibera un duplicat al formularelor prevăzute la art. 1 lit. c) și d), în sensul eliberării unei copii certificate după respectiva notificare existentă în evidența fiscală, cu mențiunea „duplicat”.

CAPITOLUL II

Criterii de stabilire a rezidenței persoanei fizice, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri

Art. 9.

Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește după cum urmează:

a) persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

b) dacă aceasta deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate. În analiza relațiilor personale se acordă atenție familiei soțului/soției, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreținerea persoanei fizice și care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizație caritabilă, religioasă, participarea la activități culturale sau de altă natură. În analiza relațiilor economice se acordă atenție dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deține proprietăți imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România. Dacă o persoană fizică deține o locuință într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu România și deține la dispoziția sa și o locuință în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuință în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit și unde se află familia sa și toate proprietățile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana în cauză și-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, și nu în România. Același criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător și pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;

c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

d) dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/cetățenie o are;

e) dacă persoana are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau nu are naționalitatea/cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului „Procedura amiabilă” din convenția de evitare a dublei impuneri.

Art. 10.

La stabilirea rezidenței se vor avea în vedere și comentariile articolului 4 „Rezident” din Modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Art. 11.

Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce privește rezidența, trebuie adusă la cunoștința organului fiscal central competent de către persoana fizică în cauză.

CAPITOLUL III

Sosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente

SECȚIUNEA 1

Elemente care atestă rezidența în România, potrivit Codului fiscal, precum și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței

Art. 12.

(1) Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței în România a unei persoane fizice care sosește în România sunt următoarele:

a) domiciliul în România;

b) locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne, disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;

c) centrul intereselor vitale amplasat în România;

d) persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

(2) Pot exista și alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menționate la alin. (1): autovehicul înregistrat în România/statul străin; permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin; pașaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România; persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statul străin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Art. 13.

(1) Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute la art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Codul fiscal, se va considera că este rezident în statul român.

(2) Persoana fizică menționată la alin. (1), potrivit art. 59 alin. (2) din Codul fiscal, are obligație fiscală integrală în România, fiind supusă impozitului pe venit pentru venitul obținut din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care aceasta devine rezidentă în România.

(3) Persoanei fizice cu obligație fiscală integrală în România i se eliberează la cerere certificatul de rezidență fiscală, prevăzut la art. 230 alin. (6) din Codul fiscal. În certificatul de rezidență fiscală organul fiscal central competent va certifica anul/anii, respectiv perioada din an, pentru care persoana fizică este rezidentă în România.