În Monitorul Oficial nr. 576 din 28 iulie a.c. a fost publicată Hotărârea Guvernului nr. 520/2016 privind privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, act care intră în vigoare la data de 1 august 2016 și care abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1136/2006.

Acces non-stop la legislație actualizată

În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1

Obiectivul și domeniul de aplicare

Art. 1.

Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă.

Art. 2.

(1) Prezenta hotărâre reglementează toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice.

(2) Valorile-limită de expunere (ELV) stabilite prin prezenta hotărâre reglementează exclusiv legăturile dovedite științific între efectele biofizice directe pe termen scurt și expunerea la câmpurile electromagnetice.

(3) Prezenta hotărâre nu vizează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice.

(4) Prezenta hotărâre nu vizează riscurile care decurg din contactul direct cu conductoare aflate sub tensiune.

Art. 3.

Prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și ale prezentei hotărâri se aplică întregului domeniu prevăzut la art. 1.

Art. 4.

Pentru aplicarea prezentei hotărâri, expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) câmpuri electromagnetice – câmpurile electrice statice, câmpurile magnetice statice și câmpurile electrice, magnetice și electromagnetice care variază în timp cu frecvențe ajungând până la 300 GHz;

b) efecte biofizice directe – efectele asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezența acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv:

(i) efecte termice, precum încălzirea țesuturilor prin absorbția de energie provenită de la câmpurile electromagnetice în țesuturi;

(ii) efecte nontermice, precum stimularea mușchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecințe dăunătoare asupra sănătății mintale și fizice a lucrătorilor expuși. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcția cognitivă sau alte funcții cerebrale sau musculare și astfel pot afecta capacitatea unui lucrător de a-și desfășura activitatea în condiții de securitate (adică riscuri la adresa securității); precum și

(iii) curenți induși în membre;

c) efecte indirecte – efectele cauzate de prezența unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot determina un risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi:

(i) interferența cu echipamente și dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace și alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp;

(ii) riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice;

(iii) inițierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare);

(iv) incendii și explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenții de contact sau de descărcările cu scânteie; precum și

(v) curenți de contact;

d) valori-limită de expunere (ELV) – valorile stabilite pe baza considerațiilor biofizice și biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt și acute dovedite științific, adică efectele termice și stimularea electrică a țesuturilor;

e) valori-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății – valorile-limită de expunere ELV peste care lucrătorii ar putea suferi de unele efecte nocive asupra sănătății, precum încălzire termică sau stimulare a țesuturilor nervoase sau musculare;

f) valori-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale – valorile-limită de expunere ELV peste care lucrătorii ar putea suferi unele percepții senzoriale perturbatorii tranzitorii și unele modificări minore tranzitorii ale funcțiilor cerebrale;

g) niveluri de declanșare a acțiunii (AL) – nivelurile operaționale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării valorii-limită de expunere ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecție sau de prevenire specificate de prezenta hotărâre;

h) servicii sau persoane competente – persoanele fizice sau juridice care dețin competența, experiența și instrumentele necesare pentru a furniza servicii de evaluare, măsurare și/sau calcule privind expunerea la câmpuri electromagnetice, luând în considerare criteriile prevăzute în volumul I secțiunea 3 pct. 8 subpct. 8.4 din Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice prevăzut la art. 13.

Art. 5.

Terminologia referitoare la nivelurile de declanșare a acțiunii AL utilizată în anexa nr. 2 este următoarea:

a) pentru câmpurile electrice, „nivelurile joase de declanșare a acțiunii – AL joase” și „nivelurile înalte de declanșare a acțiunii – AL înalte” reprezintă niveluri de la care se aplică măsurile specifice de protecție sau de prevenire specificate de prezenta hotărâre; și

b) pentru câmpurile magnetice, „nivelurile joase de declanșare a acțiunii – AL joase” reprezintă niveluri care se referă la valori-limită de expunere ELV pentru efectele senzoriale, iar „nivelurile înalte de declanșare a acțiunii – AL înalte” la valori-limită de expunere ELV pentru efectele asupra sănătății.

SECȚIUNEA a 2-a

Valorile-limită de expunere și nivelurile de declanșare a acțiunii

Art. 6.

Mărimile fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 7.

Valorile-limită de expunere pentru efecte asupra sănătății, valorile-limită de expunere pentru efecte senzoriale și nivelurile de declanșare a acțiunii AL sunt prevăzute în anexele nr. 2 și 3.

Art. 8.

(1) Angajatorii trebuie să se asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată la valorile- limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății și la valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale prevăzute în anexa nr. 2, pentru efectele nontermice, și în anexa nr. 3, pentru efectele termice.

(2) Respectarea valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății și a valorilor-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menționate la art. 10-18.

(3) În cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice depășește valorile-limită de expunere ELV, angajatorul acționează imediat potrivit prevederilor art. 27.

Art. 9.

(1) În situația în care se dovedește că nivelurile de declanșare a acțiunii AL relevante prevăzute în anexele nr. 2 și 3 nu sunt depășite, se consideră că angajatorul respectă valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății și valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale.

(2) În cazul în care expunerea depășește nivelurile de declanșare a acțiunii AL, angajatorul ia măsuri potrivit prevederilor art. 21, cu excepția cazurilor în care evaluarea efectuată potrivit prevederilor art. 10-14 dovedește că valorile- limită de expunere ELV relevante nu sunt depășite și că pot fi excluse riscurile la adresa securității.

(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) și (2), expunerea poate depăși:

a) nivelurile de declanșare a acțiunii AL joase pentru câmpurile electrice (anexa nr. 2, tabelul B1), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiția ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2, tabelul A3) să nu fie depășite; fie

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depășite;

(ii) descărcările excesive cu scânteie și curenții de contact (anexa nr. 2, tabelul B3) să fie preveniți prin măsuri specifice de protecție, așa cum prevede art. 25; precum și

(iii) lucrătorii să fie informați cu privire la situațiile menționate la art. 30 lit. f);

b) nivelurile de declanșare a acțiunii AL joase pentru câmpurile magnetice (anexa nr. 2, tabelul B2), atunci când acest lucru este justificat de practică sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului și a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiția ca fie valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2, tabelul A3) să nu fie depășite; fie

(i) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale să fie depășite numai temporar;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa nr. 2, tabelul A2) să nu fie depășite;

(iii) să fie întreprinse acțiuni potrivit prevederilor art. 29, atunci când apar simptome tranzitorii, potrivit prevederilor art. 29 lit. a); precum și

(iv) lucrătorii să fie informați cu privire la situațiile menționate la art. 30 lit. f).

(4) Fără a aduce atingere art. 8 și art. 9 alin. (1)-(3), expunerea poate depăși:

a) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2, tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca:

(i) depășirea să fie numai temporară;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa nr. 2, tabelul A1) să nu fie depășite;

(iii) să fie luate măsuri specifice de protecție potrivit prevederilor art. 26;

(iv) să fie întreprinse acțiuni potrivit prevederilor art. 29, atunci când apar simptome tranzitorii potrivit prevederilor art. 29 lit. b); precum și

(v) lucrătorii să fie informați cu privire la situațiile menționate la art. 30 lit. f);

b) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte senzoriale (anexa nr. 2, tabelul A3 și anexa nr. 3, tabelul A2) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca:

(i) depășirea să fie numai temporară;

(ii) valorile-limită de expunere ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa nr. 2, tabelul A2 și anexa nr. 3, tabelele A1 și A3) să nu fie depășite;

(iii) să fie întreprinse acțiuni potrivit prevederilor art. 29, atunci când apar simptome tranzitorii potrivit prevederilor art. 29 lit. a); precum și

(iv) lucrătorii să fie informați cu privire la situațiile menționate la art. 30 lit. f).

CAPITOLUL II

Obligațiile angajatorului

SECȚIUNEA 1

Determinarea expunerii și evaluarea riscurilor

Art. 10.

În îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 7 alin. (4) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, angajatorul trebuie să evalueze toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă și, dacă este necesar, să măsoare și/sau să calculeze nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuși lucrătorii.

Art. 11.

Fără a aduce atingere art. 16 și 17 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și art. 30 din prezenta hotărâre, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu legislația națională relevantă.

Art. 12.

(1) În cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării prevăzute la art. 10, orice publicare a acestor date trebuie să se facă potrivit prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordinului avocatului poporului nr. 75/2002 privind stabilirea unor măsuri și proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecție a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor.

(2) Cu excepția cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autoritățile publice care dețin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziția publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecția intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală.

(3) Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleași condiții, în conformitate cu legislația națională relevantă.

Art. 13.

În scopul evaluării prevăzute la art. 10-12, angajatorul identifică și evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ținând seama de Ghidul facultativ de bune practici pentru punerea în aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice, publicat pe site-ul Comisiei Europene, și de alte standarde sau recomandări relevante furnizate la nivel național, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere.

Art. 14.

(1) Fără a aduce atingere obligațiilor care revin angajatorului în temeiul art. 10, acesta este, de asemenea, îndreptățit, după caz, să țină seama de nivelurile de emisie și de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate de către producătorul sau de către distribuitorul echipamentului, în conformitate cu legislația națională relevantă, inclusiv o evaluare a riscurilor, dacă condițiile de expunere se aplică locului de muncă sau instalației.

(2) În cazul în care respectarea valorilor-limită de expunere ELV nu se poate determina cu certitudine pe baza unor informații ușor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ține seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelarea sursei, geometria manechinului și proprietățile electrice ale țesuturilor și materialelor, stabilite în conformitate cu bunele practici de cercetare-dezvoltare relevante.

Art. 15.

(1) Evaluarea, măsurarea și/sau calculele prevăzute la art. 10-14 trebuie să fie programate și efectuate de către servicii sau persoane competente, la intervale adecvate, luând în considerare art. 13 și, în special, prevederile art. 8, 9 și 18 din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

(2) Datele obținute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă care să permită trasabilitatea și consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.