În Monitorul Oficial nr. 559 din 25 iulie a.c. a fost publicată Legea nr. 159/2016 privind regimul infrastructurii fizice a rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru reducerea costului instalării rețelelor de comunicații electronice.
Acces non-stop la legislație actualizată
În Legalis ai acces la toată legislația consolidată a României și legislația UE. Click pentru detalii
În extras
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1.
(1) Scopul prezentei legi constă în stabilirea unui cadru legal unitar care să contribuie la facilitarea dezvoltării rețelelor de comunicații electronice și a elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii acestora, prin luarea de măsuri care să accelereze exercitarea dreptului de acces pe proprietăți și să remedieze ineficiențele care afectează procesul de extindere a rețelelor de comunicații electronice, în vederea asigurării unui cadru economic sustenabil, a aplicării politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene, precum și a coeziunii sociale și teritoriale prin crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
(2) Prezenta lege stabilește:
a) accesul pe proprietatea publică sau privată în vederea construirii, instalării, întreținerii, înlocuirii ori mutării rețelelor de comunicații electronice sau a elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii acestora;
b) accesul furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice la infrastructura fizică a operatorilor de rețea;
c) măsurile privind construirea de rețele de comunicații electronice și pentru facilitarea și stimularea extinderii acestora prin reducerea costurilor asociate acestei extinderi.
(3) Dispozițiile prezentei legi nu se aplică:
a) rețelelor de comunicații electronice și elementelor de infrastructură fizică deținute sau administrate de instituțiile publice din cadrul sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională, cu excepția situației prevăzute la art. 3 alin. (5);
b) stațiilor de monitorizare, rețelelor de comunicații electronice și elementelor de infrastructură fizică deținute sau administrate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, denumită în continuare ANCOM, în scopul monitorizării frecvențelor radio din benzile de frecvențe cu utilizarea neguvernamentală, cu excepția situației prevăzute la art. 3 alin. (6).
(4) Dispozițiile prezentei legi nu se aplică imobilelor care constituie, conform legislației în vigoare, fondul forestier național.
Art. 2.
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) acces pe proprietăți — accesul pe, deasupra, în sau sub imobile aflate în proprietate publică ori privată, după caz, în scopul construirii, instalării, întreținerii, înlocuirii și mutării rețelelor de comunicații electronice sau a elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii acestora;
b) operator de rețea — operator economic autorizat să furnizeze rețele de comunicații electronice, precum și un operator economic care deține în proprietate, administrare sau concesiune o infrastructură fizică destinată instalării de rețele de comunicații electronice ori producerii, transportului sau distribuției energiei electrice, inclusiv iluminatul public, gazelor naturale, energiei termice și apei, inclusiv evacuarea sau tratarea apelor uzate și sistemele de canalizare și de drenare; de asemenea, este operator de rețea și operatorul economic care deține în proprietate, administrare sau concesiune o infrastructură fizică prin utilizarea căreia se furnizează servicii de transport, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, infrastructura fizică de transport a căilor ferate, drumurile, porturile și aeroporturile;
c) infrastructură fizică — orice element sau parte componentă a unei rețele, precum și orice element necesar susținerii acesteia, cu excepția rețelelor de comunicații electronice, care pot fi utilizate pentru instalarea unei rețele de comunicații electronice fără a deveni ele însele elemente ale rețelei de comunicații electronice, cum ar fi: canalele, conductele, țevile, camerele de tragere și de vizitare, cabinetele, clădirile și intrările în clădiri, structurile de susținere a antenelor, turnurile, stâlpii, pilonii și alte construcții inginerești parte a respectivei rețele; cablurile, inclusiv fibra optică neechipată, precum și elementele rețelelor utilizate pentru furnizarea apei destinate consumului uman, astfel cum aceasta este definită la art. 2 pct. 1 din Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, cu modificările ulterioare;
d) accesul la infrastructura fizică — dreptul oricărui furnizor de rețele publice de comunicații electronice de a avea acces la elementele de infrastructură fizică deținute în proprietate, administrare sau concesiune de un operator de rețea, în scopul construirii, instalării, întreținerii, înlocuirii și mutării rețelelor de comunicații electronice sau, acolo unde este cazul, a elementelor de infrastructură fizică necesare susținerii acestora;
e) rețea de comunicații electronice de mare viteză — rețea de comunicații electronice capabilă să asigure servicii de acces în bandă largă la viteze de minimum 30 Mbps;
f) lucrare de inginerie civilă — rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții civile sau de inginerie civilă care, în sine, este suficient pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică și care presupune existența unuia sau mai multor elemente ale unei infrastructuri fizice;
g) infrastructură fizică interioară — infrastructura fizică sau instalațiile existente în spațiul utilizatorului final, inclusiv elementele aflate în coproprietate, destinate să găzduiască rețele de acces cablate și/sau fără fir, în cazurile în care aceste rețele de acces sunt capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice și să conecteze punctul de acces al clădirii cu punctul terminal al rețelei de comunicații electronice;
h) infrastructura fizică interioară pregătită pentru rețele de mare viteză — infrastructura fizică interioară destinată a găzdui elemente ale rețelelor de comunicații electronice de mare viteză sau a permite furnizarea acestora;
i) lucrări de renovare majoră — lucrări de construcții civile sau lucrări de inginerie civilă executate în spațiul utilizatorului final, care includ modificări structurale ale întregii infrastructuri fizice interioare sau ale unei părți substanțiale a acesteia și care necesită o autorizație de construcție;
j) punct de acces — punctul fizic, situat în interiorul sau la exteriorul clădirii, accesibil pentru furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, prin care este pusă la dispoziție conexiunea cu infrastructura fizică interioară;
k) drept exclusiv — dreptul acordat unei singure entități prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, care îi rezervă dreptul de a furniza servicii de comunicații electronice ori să desfășoare o activitate din domeniul comunicațiilor electronice, într-o zonă geografică determinată;
l) drept special — dreptul acordat unui număr limitat de entități prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, într-o zonă geografică determinată, care:
1. desemnează ori limitează la două sau mai multe numărul entităților autorizate să furnizeze un serviciu de comunicații electronice ori să desfășoare o activitate din domeniul comunicațiilor electronice, altfel decât pe baza unor criterii nediscriminatorii, obiective și proporționale; sau
2. conferă unei entități, altfel decât în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 1, avantaje legale ori de reglementare care afectează substanțial capacitatea oricărei altei entități de a furniza același serviciu sau de a desfășura aceeași activitate în aceeași zonă geografică, în condiții substanțial echivalente;
m) organism din sectorul public — instituție publică, inclusiv autoritate a administrației publice centrale sau locale, un organism de drept public sau o asociație formată din una sau mai multe instituții publice ori din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;
n) organisme de drept public — persoane juridice care, cumulativ, au următoarele caracteristici:
1. sunt constituite cu scopul satisfacerii unor nevoi de interes general, altele decât cele care au caracter industrial sau comercial;
2. sunt finanțate, în totalitate sau în cea mai mare parte, de organisme din sectorul public sau gestionarea lor face obiectul unei supravegheri exercitate de respectivele organisme ori au un consiliu de administrație, de conducere ori de supraveghere ai cărui membri sunt numiți în proporție de peste 50% de către organisme din sectorul public;
o) drepturi reale principale — dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de superficie, dreptul de abitație.
(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL II
Dreptul de acces pe proprietăți
Art. 3.
(1) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice, autorizați în condițiile legislației din domeniul comunicațiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietăți în condițiile prezentei legi.
(2) Persoanele care furnizează exclusiv pentru nevoi proprii rețele de comunicații electronice, cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația din domeniul comunicațiilor electronice, au dreptul de acces pe proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prezentei legi.
(3) Dreptul de acces pe proprietăți prevăzut la alin. (1) și (2) asigură folosința asupra unor imobile proprietate publică sau privată și se exercită în condițiile legii.
(4) Dreptul de acces pe o proprietate privată și condițiile realizării accesului de către persoanele care furnizează exclusiv pentru nevoi proprii rețele de comunicații electronice se negociază de către părți, în condițiile dreptului comun.
(5) Pentru realizarea rețelelor de comunicații electronice pentru uzul propriu al instituțiilor publice din domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, accesul pe proprietăți se realizează în baza prezentei legi.
(6) Pentru instalarea stațiilor de monitorizare, a rețelelor de comunicații electronice și a elementelor de infrastructură fizică necesare monitorizării frecvențelor radio din benzile de frecvențe cu utilizare neguvernamentală, accesul pe proprietăți al ANCOM se realizează în baza prezentei legi.
Art. 4.
(1) Furnizorii de rețele de comunicații electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăți pe, deasupra, în sau sub imobilele aflate în proprietate publică, inclusiv pe drumuri, poduri, tuneluri, galerii tehnico-edilitare, pasaje și viaducte, stâlpi, piloni și terenuri agricole, în condițiile prezentei legi, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
a) exercițiul acestui drept nu contravine legilor speciale care stabilesc regimul juridic aplicabil respectivelor imobile proprietate publică ori uzului sau interesului public căruia îi sunt destinate imobilele în cauză;
b) efectuarea lucrărilor în cauză nu este de natură să contravină cerințelor specifice de urbanism, de amenajare a teritoriului sau privind calitatea în construcții ori celor privind protecția mediului, a sănătății, apărării, ordinii publice și securității naționale, pe care trebuie să le respecte activitățile ce se desfășoară pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu exclud aplicabilitatea cadrului legal privind regimul juridic al drepturilor reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică.
Art. 5.
(1) Furnizorii de rețele publice de comunicații electronice beneficiază de dreptul de acces pe proprietăți pe, deasupra, în sau sub imobilele aflate în proprietate privată, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) dreptul de folosință asupra imobilelor în cauză nu ar fi afectat sau ar fi afectat într-o măsură nesemnificativă prin efectuarea acestor lucrări ori dacă un alt furnizor de rețele de comunicații electronice, autorizat în condițiile legislației din domeniul comunicațiilor electronice, a efectuat deja lucrări de acces pe proprietăți pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză, dreptul de folosință asupra imobilelor nu ar fi afectat în mod permanent de o restrângere suplimentară prin efectuarea unor noi asemenea lucrări, conform normativelor tehnice prevăzute la art. 29 alin. (2);
b) exercițiul acestui drept sau efectuarea lucrărilor de acces pe proprietăți nu este de natură să contravină unor norme legale imperative ori cerințelor specifice de urbanism, de amenajare a teritoriului sau privind calitatea în construcții ori celor privind protecția mediului, a sănătății, apărării, ordinii publice sau securității naționale, pe care trebuie să le respecte activitățile ce se desfășoară pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză;
c) să existe un contract încheiat în condițiile Legii n r. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu titularul dreptului de proprietate privată sau cu titularul altor drepturi reale principale ori cu titularul dreptului de folosință sau de administrare asupra imobilului afectat, prin care să se stabilească condițiile de exercitare a dreptului de acces pe proprietatea sa privată, sau să existe o hotărâre judecătorească definitivă, care să țină loc de contract între părți.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul dreptului de acces în spațiile aflate în proprietate indiviză din blocurile de locuințe, inclusiv în ceea ce privește fixarea rețelelor de comunicații electronice sau a unor elemente de infrastructură fizică necesare susținerii acestora pe zidurile ori terasele acestor clădiri.
Art. 6.
(1) În lipsa unor dispoziții legale contrare, pentru imobilele proprietate publică unde au fost realizate lucrări de acces pe proprietăți, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a deciziei președintelui ANCOM prevăzute la alin. (4), operatorii economici care nu au calitatea de operatori de rețea conform prezentei legi, operatorii de rețea pentru bunurile imobile care nu fac obiectul cap. III, instituțiile publice, inclusiv autoritățile administrației publice centrale sau locale, precum și orice alte entități care exercită dreptul de administrare asupra imobilelor proprietate publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale au obligația de a publica, respectiv de a modifica și/sau completa, în cazul în care sunt deja publicate, pe pagina proprie de internet, atunci când există sau, în lipsa acesteia, prin afișare în locuri vizibile la sediul titularului, condițiile în care se realizează dreptul de acces la aceste imobile și documentele pe care solicitantul urmează să le prezinte în vederea dovedirii îndeplinirii acestor condiții, cu respectarea prevederilor art. 4.
(2) În lipsa unor dispoziții legale contrare, după data intrării în vigoare a deciziei președintelui ANCOM prevăzute la alin. (4), în cazul imobilelor proprietate publică unde nu au fost realizate lucrări de acces pe proprietăți, operatorii economici care nu au calitatea de operatori de rețea conform prezentei legi, operatorii de rețea pentru bunurile imobile care nu fac obiectul cap. III, instituțiile publice, inclusiv autoritățile administrației publice centrale sau locale, precum și orice alte entități care exercită dreptul de administrare asupra imobilelor proprietate publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale au obligația de a publica pe pagina proprie de internet, atunci când există sau, în lipsa acesteia, prin afișare în locuri vizibile la sediul titularului, în termen de 30 de zile de la data primirii pentru prima dată a unei cereri în vederea exercitării dreptului de acces la un anumit imobil proprietate publică, condițiile în care se realizează dreptul de acces la acest imobil și documentele pe care solicitantul urmează să le prezinte în vederea dovedirii îndeplinirii acestor condiții, cu respectarea prevederilor art. 4.
(3) Documentele prevăzute la alin. (1) și (2) vor cuprinde cel puțin:
a) entitatea care exercită dreptul de administrare, precum și modalitățile în care aceasta poate fi contactată în vederea depunerii cererilor de acces pe proprietăți;
b) caracteristicile imobilului pe care se exercită dreptul de acces și zonele în care se poate realiza dreptul de acces;
c) tarifele maxime pentru exercitarea dreptului de acces, cu respectarea prevederilor alin. (4);
d) orice limitări tehnice cu privire la exercitarea dreptului de acces, care rezultă din caracteristicile imobilului ori din uzul sau interesul public al acestuia;
e) procedura detaliată ce trebuie îndeplinită de solicitantul dreptului de acces, inclusiv orice condiții legate de documentele ce trebuie prezentate de acesta;
f) în cazul autorităților administrației publice locale cu atribuții în domeniul emiterii autorizațiilor de construire, toate informațiile relevante privind condițiile și procedura aplicabilă autorizării construirii rețelelor de comunicații și a elementelor de infrastructură fizică necesară instalării acestora.
(4) Tarifele maxime care pot fi percepute de entitățile prevăzute la alin. (1) sau (2) vor acoperi contravaloarea lipsei de folosință și despăgubirea pentru prejudiciile directe și certe cauzate prin efectuarea lucrărilor, precum și prin existența și funcționarea rețelelor de comunicații electronice și a elementelor de infrastructură fizică instalate, fiind stabilite prin decizia președintelui ANCOM, emisă în termen de maximum 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) ANCOM va stabili tarifele maxime prevăzute la alin. (4) pe baza unei metodologii detaliate, ținând cont de valoarea de piață a folosinței bunurilor afectate, cu respectarea principiilor transparenței, obiectivității și nediscriminării.
(6) Tarifele maxime prevăzute la alin. (4) vor fi justificate și vor fi proporționale cu afectarea imobilului respectiv, urmând să aibă în vedere, printre altele, următoarele beneficii tangibile și intangibile:
a) facilitarea îmbunătățirii competențelor digitale și a infrastructurii sistemului național de furnizare online a serviciilor publice, precum și îmbunătățirea accesului la infrastructura și aplicațiile publice;
b) plusul de valoare adus imobilelor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale ce au instalate rețele de comunicații electronice, comparativ cu imobilele care nu dețin infrastructura pentru comunicații electronice;
c) lansarea de noi servicii publice, inclusiv eficientizarea datorată informatizării;
d) facilitarea incluziunii sociale și reducerea decalajului economic între localitățile dezvoltate și cele nedezvoltate, prin creșterea valorii adăugate a sectorului comunicațiilor electronice asupra celorlalte sectoare ale economiei;
e) facilitarea implementării de sisteme inteligente, cum ar fi semafoarele inteligente sau controlul traficului, cu efecte directe asupra reducerii cheltuielilor cu plata utilităților;
f) înlesnirea dezvoltării de parcuri tehnologice sau centre de cercetare, precum și a altor facilități cu scop asemănător.
(7) După efectuarea lucrărilor impuse de exercitarea dreptului de acces pe, deasupra, în sau sub imobilele aflate în proprietate publică a statului ori a unităților administrativ-teritoriale ori după încetarea exercitării dreptului de acces, furnizorii de rețele au obligația de a repune în starea inițială respectivul imobil proprietate publică, în condițiile, inclusiv termenele, stabilite prin contractul prevăzut la art. 12 sau prin hotărârea judecătorească pronunțată în condițiile art. 13.
(8) În cazul imobilelor proprietate publică date în concesiune, închiriate sau date în folosință cu titlu gratuit, condițiile în care se exercită dreptul de acces vor fi stabilite și publicate în conformitate cu prevederile alin. (1)—(3) de către titularii dreptului de administrare, iar de către titularii dreptului de concesiune, de închiriere sau de folosință cu titlu gratuit, în conformitate cu prevederile actelor prin care li s-a acordat dreptul de concesiune, de închiriere ori de folosință cu titlu gratuit.
(9) Pentru ocuparea și folosința imobilelor proprietate publică de către furnizorii de rețele de comunicații electronice ori în considerarea desfășurării de către aceștia a altor activități legate de exercitarea dreptului de acces pe proprietăți, reglementat prin prezenta lege, autoritățile administrației publice centrale sau locale, precum și orice alte entități pot percepe numai sumele stabilite conform prezentei legi.
(10) Condițiile stabilite în vederea exercitării dreptului de acces potrivit prezentului articol vor respecta principiile transparenței și obiectivității și vor fi nediscriminatorii față de toți furnizorii de rețele de comunicații electronice.
(11) În cazul în care titularul dreptului de administrare ori, după caz, titularul dreptului de concesiune, de închiriere sau de folosință cu titlu gratuit intenționează să modifice ori să completeze condițiile stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1)—(3), acesta are obligația de a publica proiectul modificării sau completării cu cel puțin 30 de zile înaintea datei adoptării, prin mijloacele prevăzute la alin. (1) sau (2).
(12) Furnizorii de rețele de comunicații electronice care instalează rețele pe stâlpi, piloni sau pe alte elemente de infrastructură fizică aflate pe proprietate publică, inclusiv pe drumuri, vor încheia, cu respectarea normelor privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, doar contracte de exercitare a dreptului de acces la infrastructura fizică cu persoanele care dețin ori controlează elementele de infrastructură fizică, în condițiile prezentei legi, urmând a datora tarife doar acestor persoane.
(13) În cazul prevăzut la alin. (12), titularul dreptului de administrare, de concesiune, de închiriere sau de folosință cu titlu gratuit asupra imobilelor proprietate publică are obligația de a permite accesul persoanelor împuternicite de furnizorii de rețele de comunicații electronice la aceste imobile, în aceleași condiții cu cel permis persoanelor împuternicite de cei care dețin ori controlează elementele de infrastructură fizică.
(14) Sumele cu titlu de tarif pentru exercitarea dreptului de acces, percepute cu respectarea dispozițiilor alin. (4), se fac venit la bugetul propriu, în cazul instituțiilor publice finanțate din venituri proprii, la bugetele locale, în cazul autorităților publice locale, sau la bugetele din care sunt finanțate, în cazul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau fonduri speciale.