Normele privind stabilirea procedurii şi a condiţiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată conform noului Cod fiscal

Potrivit art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, definit după cum urmează:

a) pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 336 pct. 3 din Codul fiscal;

b) pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locaţiile definite ca atare prin prezentele norme.

Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată menţionat la art. 1 lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru funcţionarea ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată.

(1) Autorizaţia de funcţionare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 lit. b) se emite de către Ministerul Finanţelor Publice, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisia.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca o locaţie să funcţioneze ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acea locaţie trebuie să depună o cerere la organul fiscal competent însoţită de documentele prevăzute în prezentele norme.

(3) Cererea va fi întocmită utilizând modelul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme şi trebuie să fie însoţită de documentele prevăzute la art. 4.

(4) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată poate depune la organul fiscal competent o singură cerere.

(1) Cererea prevăzută la art. 3 va fi însoţită de următoarele documente:

a) cazierul judiciar al solicitantului;

b) cazierele judiciare ale administratorilor, în cazul societăţilor constituite potrivit Legii societăţilor;

c) certificat constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare;

d) copie de pe actul de proprietate sau, după caz, de pe contractul de închiriere/concesionare/administrare ori dovada deţinerii sub orice formă legală a locaţiei unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată;

e) copie de pe planul de amplasare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată;

f) declaraţie pe propria răspundere a solicitantului/reprezentantului legal al solicitantului, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi d).

(2) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată va prezenta documentele prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi f) pentru fiecare locaţie.

(1) Organul fiscal competent verifică realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat. La această verificare se au în vedere îndeplinirea condiţiilor de autorizare, precum şi capacitatea persoanei impozabile de a respecta obligaţiile de antrepozitar autorizat.

(2) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat este obligată ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.

(3) În acţiunea de verificare, organul fiscal competent poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Afacerilor Interne, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 6.

(4) În termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei complete, aceasta va fi înaintată Comisiei, însoţită de un referat întocmit de organul fiscal competent care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila organului fiscal competent.

(5) Comisia poate să solicite persoanei care intenţionează să fie antrepozitar autorizat orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare.

(1) Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea unui antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sunt următoarele:

a) locaţia urmează a fi folosită pentru depozitarea bunurilor prevăzute în normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Codul fiscal, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, şi prestarea serviciilor prevăzute în anexa la respectivele norme;

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea bunurilor din acest loc fără plata taxei. În acest sens, locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie strict delimitat (acces propriu, împrejmuire), iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc trebuie să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de persoana care solicită autorizarea şi care nu au legătură cu activitatea de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată;

c) locul nu este folosit pentru vânzarea cu amănuntul a bunurilor, cu excepţiile prevăzute de normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Codul fiscal, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în România în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Codul vamal, de Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii, de Legea societăţilor;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, nici persoana însăşi, nici administratorii acesteia să nu fi fost condamnaţi pentru infracţiunile enumerate la lit. d);

f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 11;

g) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

h) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat să fie înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 316 alin. (11) din Codul fiscal;

i) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu se află în procedura falimentului sau de lichidare.

(2) Locurile de depozitare pentru bunurile din rezerva de stat şi din rezerva de mobilizare se asimilează antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor alin. (3) şi (4).

(3) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare se autorizează ca un singur antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deţine.

(4) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de stat şi rezerva de mobilizare depun o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1, fără a depune documentaţia prevăzută la art. 4.