Norme de aplicare a scutirilor de T.V.A. pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Noul Cod fiscal

În Monitorul Oficial nr. 26 din 14 ianuarie a.c. a fost publicat Ordinul nr. 4.147/2015 al Ministerului Finanțelor Publice privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internațional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Nou în Legalis – Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Ediția 2. Accesează volumul!

În extras

Art. 1.

(1) Plasarea bunurilor în unul dintre regimurile menționate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal și livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condițiilor impuse de legislația vamală.

(2) Prestările de servicii menționate la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal asupra bunurilor aflate încă în unul dintre regimurile menționate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislația vamală.

(3) Scutirea de taxă în ceea ce privește livrarea de bunuri plasate în unul dintre regimurile menționate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal va fi justificată cu:

a) contractul încheiat cu titularul regimului sau cu beneficiarul;

b) factura, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

c) documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau în unul dintre regimurile mai sus menționate la momentul livrării sau prestării.

(4) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri, se justifică de persoana impozabilă care facturează transportul, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, și dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) factura, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conține cel puțin informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu beneficiarul;

c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau este efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal;

d) documentele specifice de transport, în funcție de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz.

(5) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este în România și beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, dacă operațiunea nu ar fi scutită, acesta justifică scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport, cu:

a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conține cel puțin informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu prestatorul;

c) documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal ori este efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal;

d) documentele specifice de transport, în funcție de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz.

Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operațiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziții intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operațiuni.

(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului aferent livrărilor prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal ori efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) contractul încheiat cu beneficiarul;

b) factura, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

c) documentele din care să rezulte că sunt servicii accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal ori efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal.

(7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situația în care operațiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;

b) factura emisă de prestator;

c) documentele din care să rezulte că serviciile sunt accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal.

(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, și dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) contractul încheiat cu beneficiarul;

b) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii efectuate sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal ori sunt efectuate în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal.

(9) Dacă locul altor servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situația în care operațiunea nu ar fi scutită de taxă, pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;

b) factura emisă de prestator;

c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal sau sunt efectuate în locațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situațiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 4-7 din Codul fiscal.

Art. 2.

(1) Prin plasare în zona liberă/antrepozitul liber se înțelege introducerea de bunuri comunitare și necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber în vederea depozitării și comercializării ulterioare, dacă sunt înscrise în evidența operativă prevăzută la cap. V din Normele tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere și antrepozitele libere, aprobate prin Ordinul vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 7.394/2007, denumite în continuare Normele tehnice.

(2) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 și lit. b) din Codul fiscal, în cazul bunurilor necomunitare, sunt scutite de TVA:

a) plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber. Justificarea scutirii de TVA la introducerea bunurilor necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber se realizează de operatorii zonelor libere/antrepozitelor libere cu documentele prevăzute în secțiunea 8.1 a Normelor tehnice, de exemplu, CMR, foaie de parcurs, bon de livrare, manifest, notă de livrare sau mesaj informatic, cu condiția ca acestea să furnizeze toate informațiile necesare identificării mărfurilor, precum și prin documentele vamale existente la plasarea acestor mărfuri în zona liberă/antrepozitul liber, în cazul în care aceste documente există. Documentele prezentate de către operatori vor fi diferite în funcție de specificul fiecărei operațiuni și de modul de transport al bunurilor;

b) livrările efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber. Furnizorii justifică scutirea de TVA cu informațiile înscrise în evidența operativă întocmită în forma agreată și aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice și care atestă faptul că bunurile nu au fost puse în liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene.

(3) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal în cazul bunurilor comunitare care sunt transportate din alt stat membru în zona liberă/antrepozitul liber, este scutită de TVA achiziția intracomunitară de bunuri cu condiția ca persoana care realizează achiziția intracomunitară de bunuri să facă dovada, în termen de maximum 90 de zile de la data la care intervine exigibilitatea achiziției intracomunitare, că bunurile respective au fost livrate intracomunitar în regim de scutire de TVA conform art. 294 alin. (2) din Codul fiscal sau au fost exportate în regim de scutire de TVA conform prevederilor art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal. Operațiunea constând în livrarea intracomunitară a bunurilor sau în exportul bunurilor trebuie realizată de persoana care a achiziționat intracomunitar bunurile respective. Nu se aplică scutirea de TVA pentru alte livrări ulterioare achiziției intracomunitare ale bunurilor respective decât livrarea intracomunitară sau exportul.

(4) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, în cazul bunurilor comunitare transportate din România în zona liberă/antrepozitul liber, sunt scutite de TVA numai livrările efectuate în condițiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) sau la art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, de către persoana care le-a plasat în zona liberă/antrepozitul liber. Scutirea de TVA se justifică cu:

a) evidența operativă întocmită în forma agreată și aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice;

b) documentele prevăzute de ordinul ministrului finanțelor publice privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru justificarea scutirii de TVA prevăzute de art. 294 alin. (2), respectiv art. 294 alin. (1) lit. a) și b) din Codul fiscal pentru livrarea intracomunitară de bunuri și pentru export.

(5) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru servicii prestate asupra bunurilor aflate în zona liberă/antrepozitul liber se aplică pentru următoarele servicii:

a) transportul de bunuri în interiorul zonei libere/antrepozitului liber;

b) serviciile accesorii transportului de bunuri efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber;

c) serviciile menționate în anexa nr. 2, efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber.

(6) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (5) se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:

b) contractul încheiat pentru prestarea serviciilor;

c) documentele specifice de transport în funcție de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport;

d) documentele pe baza cărora s-a făcut plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber și/sau care sunt înscrise în evidențele operative ale operatorilor în conformitate cu secțiunile 8.1 și 8.2 ale Normelor tehnice sau, după caz, copii de pe acestea.

(7) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru prestările de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:

b) documentele din care să rezulte că serviciul prestat este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal;

c) documentele specifice de transport în funcție de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport.

(8) În situațiile prevăzute la alin. (6) și (7), dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operațiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziții intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operațiuni.

Art. 3.

(1) Conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:

a) pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, precum și pentru cele care sunt incluse și în lista menționată la alin. (3), orice locație situată în România, definită ca antrepozit fiscal în sensul art. 336 pct. 3 din Codul fiscal;

b) pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locație situată în România și definită ca atare prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

b) livrările de bunuri efectuate în locațiile prevăzute la alin. (1), atât timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Produsele accizabile rezultate în urma producției în antrepozitele fiscale definite la art. 336 pct. 3 din Codul fiscal sunt bunuri aflate în regim de antrepozit de TVA;

c) prestările de servicii care sunt aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau care sunt efectuate în locațiile enumerate la alin. (1), pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

d) serviciile prestate de intermediarii care acționează în numele și în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt prestate în legătură cu operațiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor lit. a)-c), în baza art. 296 din Codul fiscal;

e) importurile și achizițiile intracomunitare de bunuri plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 293 alin. (1) lit. a) și a art. 295 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal.

(3) Plasarea în regimul de antrepozit de TVA prevăzut la alin. (1) lit. b) se limitează la bunurile care se încadrează la următoarele coduri NC definite la art. 266 alin. (1) pct. 9 din Codul fiscal:

Nr. crt.	Bunuri	Cod NC
1.	Cartofi	0701
2.	Măsline	0711 20
3.	Nuci de cocos, nuci de Brazilia și anacard	0801
4.	Alte fructe cu coajă lemnoasă	0802
5.	Cafea neprăjită	0901 11 00 0901 12 00
6.	Ceai	0902
7.	Cereale	1001-1005 1007-1008
8.	Orez decorticat	1006
9.	Semințe, fructe și semințe oleaginoase (inclusiv semințele de soia)	1201-1207
10.	Uleiuri și grăsimi vegetale și fracțiunile acestora, brute, rafinate, dar nemodificate din punct de vedere chimic	1507-1515
11.	Zahăr brut	1701
12.	Cacao boabe și brizuri de boabe, crude sau prăjite	1801 00 00
13.	Uleiuri minerale (inclusiv propanul și butanul, precum și uleiuri brute de petrol)	2709 00 2710 2711 12 2711 13
14.	Produse chimice în vrac	Capitolele 28 și 29
15.	Cauciuc, sub forme primare sau de plăci, foi sau benzi	4001 4002
16.	Lână	5101
17.	Argint	7106
18.	Platină (paladiu, rodiu)	7110 11 00 7110 21 00 7110 31 00
19.	Cupru	7402 00 00 7403 7405 00 00 7408
20.	Nichel	7502
21.	Aluminiu	7601
22.	Plumb	7801
23.	Zinc	7901
24.	Staniu	8001
25.	Indiu	ex. 8112 92 ex. 8112 99

(4) Regimul de antrepozit de TVA nu se aplică pentru bunurile destinate livrării cu amănuntul, cu excepția:

a) bunurilor livrate de magazinele duty-free, conform art. 158 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în cazul în care aceste livrări sunt scutite de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

b) bunurilor livrate de persoane impozabile călătorilor de la bordul navelor sau aeronavelor, pe durata zborului sau a călătoriei pe mare, în cazul în care locul sosirii este situat în afara Uniunii Europene;

c) bunurilor a căror livrare este scutită de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. j)-m) din Codul fiscal.

(5) În cazul prestărilor de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c) care sunt efectuate în locațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), scutirea de taxă se limitează la serviciile enumerate în anexa nr. 2, în condițiile în care nu conduc la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, cu excepțiile prevăzute în cadrul anexei nr. 2.

(6) Scutirile menționate la alin. (2) sunt provizorii și vor deveni definitive pentru operațiunile ce precedă:

a) livrarea de bunuri, efectuată cu plată, care se efectuează în timp ce bunurile sunt supuse în continuare regimului de antrepozit de TVA;

b) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA, de către persoana impozabilă în cadrul unei livrări cu plată a acestor bunuri;

c) scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA de către proprietarul acestora, independent de orice tranzacție comercială, în cadrul:

1. unui transfer menționat la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal; sau

2. transportului sau expedierii acestor bunuri în afara Uniunii Europene, efectuate de către proprietar sau în contul acestuia.

(7) În cazul în care, independent de o tranzacție comercială, bunurile sunt scoase din regimul de antrepozit de TVA de către proprietar sau în contul acestuia și rămân în România sau fac obiectul unei operațiuni prevăzute la art. 270 alin. (12) lit. g) și din Codul fiscal, se aplică taxarea pentru următoarele operațiuni:

a) plasarea bunurilor în regim de antrepozit de TVA, precum și serviciile prevăzute la alin. (2) lit. c), prestate către proprietar, în cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată efectuată de proprietar în timp ce se aflau în regimul de antrepozit de TVA;

b) livrările de bunuri și prestările de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c), efectuate către proprietar, dacă bunurile au fost supuse uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau sub regimul de antrepozit de TVA.

(8) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal.

(9) În lipsa unor dovezi suplimentare se consideră că:

a) orice persoană care scoate bunuri din regimul de antrepozit de TVA le-a scos în condițiile impuse de alin. (6);

b) bunurile a căror lipsă se constată dintr-un antrepozit de TVA au fost scoase din regimul respectiv în condițiile stabilite la alin. (7).

(10) Antrepozitarul de TVA trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie autorizat să funcționeze în această calitate de către Ministerul Finanțelor Publice, cu excepția antrepozitului de TVA menționat la alin. (1) lit. a), pentru care autorizația de funcționare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat și pentru antrepozitul de TVA;

b) să fie stabilit în România și înregistrat în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal;

c) să țină evidența bunurilor aflate în stoc în antrepozitul de TVA;

d) să emită un document care să ateste plasarea bunurilor în regimul de antrepozit de TVA, către fiecare persoană care plasează bunuri într-un astfel de regim, și să înregistreze acest document într-un registru special;

e) să emită un formular de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA și să înregistreze acest formular într-un registru special.

(11) Persoana care plasează bunuri în regim de antrepozit de TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit de TVA și/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să îndeplinească următoarele condiții:

a) să se identifice față de antrepozitarul menționat la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România sau, după caz, cu codul său de identificare fiscală;

b) pentru toate livrările efectuate, să emită factura menționată la art. 319 alin. (6) din Codul fiscal, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal.

(12) Celelalte limite și condiții cu privire la regimul de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1.