În Monitorul Oficial nr. 392 din 4 iunie a.c. a fost republicată Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială în temeiul art. II din Legea nr. 61/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 189/2003 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 5 august 2009.

Totul despre insolvență. Codul insolvenței. Legea nr. 85/2014. Comentariu pe articole. Ediția 5 și Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole. Ediția 4 sunt acum Legalis®. Comandă cărțile în Raftul Legalis®

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

Obiectul reglementării

(1) Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe tot parcursul desfăşurării acestuia.

(2) Autorităţile române abilitate cu aplicarea prezentei legi sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti.

(3) Dispoziţiile prezentei legi reglementează condiţiile în care se soluţionează cererile de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect:

  1. a) comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate;
  2. b) obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale;
  3. c) transmiterea/obţinerea de informaţii asupra dreptului străin.

Art. 2

Domeniul aplicării

(1) Cererile de asistenţă judiciară internaţională în materie civilă şi comercială formulate în domeniile reglementate de art. 1 alin. (3) se soluţionează potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale dreptului intern în materie.

(2) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor dreptului Uniunii Europene, convenţiilor bilaterale sau multilaterale la care România este parte, completând situaţiile nereglementate de acestea.

(3) Pentru statele cu care România nu are legături convenţionale, asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială poate fi acordată în baza curtoaziei internaţionale, sub rezerva principiului reciprocităţii; existenţa reciprocităţii de fapt se dovedeşte potrivit prevederilor art. 2.561 alin. (2) din Codul civil.

CAPITOLUL II

Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

Art. 3

Definiţii

(1)Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţa destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.

(2)Actele judiciare sunt cele care se emit în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc potrivit legii, din dispoziţia instanţei, precum: citaţii, cereri de chemare în judecată, hotărâri, cereri privind exercitarea căilor de atac şi alte asemenea comunicări.

(3)Actele extrajudiciare sunt cele emise de notari publici sau executori judecătoreşti şi pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.

Art. 4

Comunicarea actelor de stare civilă

Autorităţile competente române vor da curs cererilor autorităţilor străine, primite prin intermediul Ministerului Justiţiei, de a comunica acte de stare civilă române, precum şi copii certificate de pe hotărârile pronunţate în materie de stare civilă, dacă aceste documente se referă la cetăţeni ai statului solicitant.

SECŢIUNEA a 2-a

Comunicarea de acte în străinătate

Art. 5

Rolul Ministerului Justiţiei

(1) Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile române solicitante efectuează comunicarea de acte în străinătate. După caz, autorităţile române solicitante sunt instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti, precum şi alte autorităţi care au, potrivit legii, atribuţii în comunicarea actelor.

(2) După primirea cererii de asistenţă judiciară având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare şi a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi, după caz, le transmite, în funcţie de existenţa şi prevederile unei convenţii internaţionale:

  1. a) autorităţii centrale din statul solicitat; sau
  2. b) misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe; sau
  3. c) prin poştă, direct destinatarului actului.

Art. 6

Controlul de regularitate internaţională

(1) Controlul de regularitate internaţională constă în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale.

(2) Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), pentru a verifica dacă:

  1. a) între România şi statul solicitat există norme convenţionale ori reciprocitate în domeniul asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al cererii;
  2. b) la cererea de asistenţă judiciară internaţională, completată pe formularul corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate; actele judiciare ce urmează a fi comunicate destinatarului din străinătate, în funcţie de emitent, trebuie să fie semnate sau, după caz, să aibă semnătura şi parafa instanţei;
  3. c) actele anexate cererii sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 8.

(3) În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională prevăzute la alin. (2), Ministerul Justiţiei restituie, motivat, cererea şi actele anexate acesteia.

Art. 7

Conţinutul şi forma cererii

(1) Cererea de asistenţă judiciară internaţională referitoare la comunicarea de acte va cuprinde:

  1. a) denumirea autorităţii solicitante;
  2. b) numele şi calitatea părţilor;
  3. c) natura actului de transmis;
  4. d) adresa destinatarului;
  5. e) indicarea tuturor documentelor-anexă la actul ce se transmite;
  6. f) indicarea termenului fixat de autoritatea solicitantă.

(2) Cererea va fi însoţită de actul care urmează a fi comunicat, în dublu exemplar.

(3) La cerere se va anexa şi formularul de dovadă a comunicării, care va cuprinde următoarele menţiuni:

  1. a) denumirea autorităţii solicitante;
  2. b) actele transmise în vederea comunicării;
  3. c) numele şi domiciliul destinatarului;
  4. d) denumirea autorităţii judiciare solicitate;
  5. e) numele şi calitatea persoanei care a primit actele (destinatar, soţ, rudă – pentru persoanele fizice, sau funcţia – pentru persoanele juridice);
  6. f) semnătura destinatarului (cu aplicarea ştampilei, pentru persoanele juridice);
  7. g) data comunicării actelor;
  8. h) motivele necomunicării (refuzul destinatarului, adresa schimbată etc.);
  9. i) semnătura agentului de procedură şi ştampila autorităţii judiciare solicitate.

(4) Cererea şi documentele-anexă sunt scutite de orice supralegalizare sau altă formalitate analoagă.

Art. 8

Traducerea cererii şi a documentelor-anexă

Dacă prin convenţii internaţionale nu se prevede altfel, cererea şi documentele-anexă vor fi traduse în limba statului solicitat, astfel:

  1. a) cererea de asistenţă judiciară internaţională – prin grija Ministerului Justiţiei;
  2. b) documentele anexate cererii – prin grija autorităţii solicitante române şi pe cheltuiala părţilor interesate, în afară de cazurile în care părţilor li s-a aprobat ajutorul public judiciar de către instanţa română sub forma suportării cheltuielilor de traducere;
  3. c) formularul de dovadă a comunicării va avea titlul şi menţiunile tipărite în limbile franceză, engleză şi germană, prin grija Ministerului Justiţiei.