Av. Cristian Gavrilă, SCA Tănăsescu, Gavrilă & Asociatii
Coincidentă sau nu, observăm că imediat după aparitia anumitor articole
Astfel, prin propunerea de modificare a Regulamentului, Consiliul are în vedere înlăturarea din cuprinsul art. 17[3] şi art. 19 alin. (2)[4] a conditiei prevazută în forma actuală pentru ca o decizie sanctionatorie să capete caracter executoriu – anume, conditia ca decizia să nu fi fost atacată în termen.
Foto concept competitie via Shutterstock
Modificarea Regulamentului astfel cum propune Consiliul urmăreste în mod evident impiedicarea utilizării în instantă a actiunilor propuse prin articolele anterior evocate[5] (sau a oricărei alte actiuni întemeiate pe aceleaşi texte de lege).
Prezentul demers îşi propune să supună atentiei generale o problemă ce, de asemenea, este posibil să fi facut obiectul preocupărilor Consiliului, anume incidenta Regulamentului în forma modificată asupra actiunilor introduse în instanta anterior modificării ce cu sigurantă va fi operată. Altfel spus, indiferent de continutul pe care îl va dobândi Regulamentul în varianta modificată, întrebarea care se pune este dacă noua formă a acestuia are aptitudinea de a afecta în vreun fel soarta dosarelor deja aflate pe rolul instantei.
Pentru motivele pe care le vom dezvolta în continuare, apreciem că răspunsul la o atare întrebare nu poate fi decât unul negativ. Astfel, trebuie observat că Regulamentul în general (şi art. 17 şi 19 în special) contine norme de natură procedurală. Or, în legatură cu aplicarea în timp a normelor de procedură, Noul Cod de procedură civilă („NCPC”) a introdus prin dispozitiile Capitolului III, intitulat „Aplicarea legii de procedură civilă” o regula diferită de cea aplicabilă sub imperiul vechii reglementări. Astfel, art. 24 stabileste că
„Dispozitiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite incepute după intrarea acesteia în vigoare” (subl. ns.).
Ca atare, procesele începute anterior preconizatei modificări a Regulamentului Consiliului trebuie ad necessitatem să fie judecate în raport de continutul pe care acesta l-a avut la momentul introducerii actiunilor întemeiate pe forma originară a art. 17 si 19 din acelaşi Regulament.
Situatia analizată în prezentul demers cere însă o atentie specială întrucât normele continute în Regulamentul Consiliului şi care fundamentează în drept fie o actiune în constatare negativă[6], fie o cerere de ordonantă preşedintială având ca obiect o actiune în constatare negativă[7], fie un alt tip de actiune ce a fost utilizată în scopul valorificării dispozitiilor art. 17 şi 19 din Regulament, sunt norme de procedură. Ceea ce trebuie observat însă este împrejurarea că acestea nu vizează procedura după care urmează a fi judecate actiunile respective de către instantă, ci normele de procedură ce trebuie urmate de Consiliu în procesul de constatare a contraventiilor şi de aplicare a sanctiunilor. Astfel fiind, normele procedurale regăsite în Regulament reprezintă, în cadrul actiunilor mai sus mentionate, fondul problemei deduse judecătii, aşa încât se naşte întrebarea dacă regula stabilită de art. 24 NCPC este aplicabilă şi normelor procedurale continute de Regulamentul Consiliului.
În lumina dispozitiilor art. 2 alin. (2) NCPC[8], apreciem că regula stabilită prin art. 24 NCPC este aplicabilă inclusiv normelor procedurale continute de Regulamentul Consiliului, câtă vreme art. 24 mai sus evocat stabileşte o regulă cu valoare de principiu, aplicabilă nu doar în materia proceselor civile, ci şi raporturilor juridice ce tin de alte ramuri de drept, raporturi a căror judecare se face (în absenta unor norme speciale derogatorii) tot după regulile dreptului comun.
De altfel, şi literatura de specialitate s-a pronuntat în acest sens, fiind subliniat că
„Ca drept comun, Noul Cod se aplică şi în materia dreptului public, deoarece, aşa cum se ştie, nu există în sistemul instantelor judecatoreşti sau în afara acestui sistem, instante care să solutioneze numai litigii de drept public şi, aşa cum am arătat, nici coduri de procedură distincte, aplicabile unor astfel de litigii”[9] (subl. ns.).
Chiar şi în situatia în care teza formulată anterior s-ar considera incorectă datorită faptului că dispozitiile art. 17 si 19 din Regulament, prin natura lor norme de procedură, dobândesc, în economia actiunilor cu care instanta a fost sesizată, valoarea unor argumente de fond, suntem de părere că oricum este exclusă incidenta prevederilor Regulamentului, astfel cum va fi modificat, în dosarele deja aflate pe rolul instantei. O atare excludere derivă în primul rând din necesitatea respectării principiului tempus regit actum, potrivit căruia un act normativ se aplică tuturor actelor sau faptelor juridice produse sub imperiul acestuia.
În ipoteza în care dispozitiilor art. 17 si 19 din Regulamentul Consiliului li se refuză tratamentul aplicabil normelor de procedură, aplicarea în situatia analizată a principiului tempus regit actum trebuie făcută şi prin prisma dispozitiilor art. 6 alin. (2) al Noului Cod Civil („NCC”), potrivit căruia
„[…] Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor” (subl. ns.).
Or, în ipoteza analizată, faptul juridic de contestare a unei decizii prin care Consiliul a aplicat o sanctiune s-a produs sub imperiul efectelor juridice pe care Regulamentul Consiliului le are în prezent (anterior modificării preconizate). Aplicarea Regulamentului în varianta ce urmează a fi adoptată ar produce în acest caz o încălcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie, întrucât ar conduce la retroactivarea unei legi noi la situatii născute sub imperiul legii vechi.
În contextul în care modificarea Regulamentului în maniera propusă în prezent spre dezbatere publică va crea reclamantului o situatie juridică inferioară aceleia care izvorăşte din actualul text de lege, apare ca evident că modificarea preconizată de Consiliu se va materializa într-o normă mai defavorabilă. Aşa încăt, respingerea actiunilor introduse înainte de modificarea Regulamentului în virtutea textului modificat al aceluiaşi act normativ s-ar face cu înfrângerea flagrantă a art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Sunt de amintit în acest context şi dispozitiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora respectiva lege se completează cu prevederile Codului civil si cele ale Codului de procedură civilă.
În completarea rationamentului anterior dezvoltat facem trimitere la o serie de consideratiuni regăsite în literatura de specialitate, potrivit cărora
„Unitatea procesului civil […] reclamă şi o unitate de reglementare care să guverneze procesul în ansamblul sau, de la început şi până la sfarşit, unitate combinată şi cu principiul economiei procesuale.”[10]
„Într-adevăr, în ceea ce priveşte respectarea previziunilor şi asteptărilor legitime ale parşilor, este de remarcat că, pentru parşile litigante, procesul, ca şi contractul, este un act de previziune, de planificare, de care legiuitorul trebuie să tină seama în mai mare masură. […] Or, o lege noua care ar modifica judecata proceselor sau executarilor în curs distruge aceste previziuni iar reclamantul său, după caz, pârâtul, dacă le-ar fi cunoscut sau, după caz, dacă ar fi pornit procesul sub imperiul noii legi, ar fi putut hotărî altfel ori ar fi putut adopta o altă strategie sau ar fi pregătit altfel sustinerile, apărările şi incidentele procedurale, în aşa fel încât să le maximizeze şansele de a caştiga litigiul.”[11]
„Mai mult, adeseori, aplicarea imediată a legii noi proceselor în curs se loveşte şi de principiul constitutional al egalitătii în fata legii […]”[12].
„Toate aceste neajunsuri sunt înlăturate prin fixarea drept criteriu al determinării legis temporis processus a datei cererii introductive de instantă […]”[13].
Astfel, consideratiunile ce preced ne conduc la concluzia că modificarea pe care autoritatea de concurentă îşi propune să o aducă textului Regulamentului nu poate influenta judecata actiunilor deja aflate pe rolul instantei.
[1] A se vedea in acest sens “Inconsecvente de interes general in legislatia concurentei cu privire la suspendarea deciziilor sanctionatorii emise de Consiliul Concurentei”, “Actiunea in constatare negativa – <<necesara” alternativa la actiunea in suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurentei” si “Un experiment juridic – ordonanta presedintiala avand ca obiect o cerere in constatare negativa”. [2] Pus in aplicare prin Ordinul nr. 668/2011, publicat in M. Of. nr. 631/5 septembrie 2011. [3] Forma actuala a art. 17 al Regulamentului prevede “Procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii si decizia Consiliului Concurentei prin care se aplica sanctiuni, neatacate in termenul prevazut de lege, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate” (subl. ns.).
In varianta de modificare propusa de Consiliu, textul art. 17 ar dobandi urmatorul continut „Art. 17 (1) – Procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat in termenul prevazut de lege, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate. (2) – Decizia Consiliului Concurentei prin care se constata si se aplica sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate”.
[4] In forma actuala, art. 19 alin. (2) al Regulamentului prevede “In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitarii amenzii stabilite prin decizie, Consiliul Concurentei va transmite copia acesteia la organelle de specialitate ale Agentiei nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de contestare, daca decizia nu a fost atacata in acest termen” (subl. ns.).In varianta de modificare propusa de Consiliu, textul art. 19 ar avea urmatorul continut “Art. 19 – In caz de neprezentare a documentului prin care se face dovada achitarii amenzii stabilite prin decizie, Consiliul Concurentei, prin directiile care au investigat cazul, va transmite copia acesteia la organele de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in a caror raza teritoriala isi are sediul/domiciliul contravenientul, spre executare, in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului de contestare.”
[5] Este vorba despre actiunea in constatare negativa precum si despre ordonanta presedintiala avand ca obiect o actiune in constatare negativa. [6] Sugerata prin articolul “Actiunea in constatare negativa – (necesara) alternativa la actiunea in suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurentei”. [7] Sugerata prin articolul “Un experiment juridic – ordonanta presedintiala avand ca obiect o cerere in constatare negativa”. [8] “De asemenea, dispozitiile prezentului cod se aplica si in alte materii, in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare.” [9] A se vedea in acest sens V.M. Ciobanu, M. Nicolae s.a., Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Vol. I – art. 1 – 526, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2013, p. 6. [10] Ibidem, p. 77. [11] Ibidem, pp. 77-78. [12] Ibidem, p. 79. [13] Ibidem, p. 79.