În Monitorul Oficial nr. 448 din 22 iulie 2013 a fost publicată Legea nr. 245/2013 pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Republica Austria şi a Protocolului adiţional, semnate la Viena la 1 octombrie 2012, de modificare a Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 30 martie 2005.

Timp de 10 zile puteti evalua GRATUIT continutul Bibliotecii Legislative Legalis 2.0. Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie

În cadrul Protocolului între România şi Republica Austria şi Protocol adiţional de modificare a Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 30 martie 2005 se arată:

România şi Republica Austria, dorind să încheie un protocol şi un protocol adiţional care să modifice Convenţia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 30 martie 2005 (denumită în continuare Convenţia), au convenit după cum urmează:

ARTICOLUL 1

Articolul 27 al Convenţiei se înlocuieşte cu următoarele:

„ARTICOLUL 27

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei Convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi de orice natură percepute de sau în numele statelor contractante ori al autorităţilor locale sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.

2. Orice informaţie obţinută conform paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Independent de prevederile anterioare, informaţiile obţinute de un stat contractant pot fi utilizate în alte scopuri atunci când informaţiile respective pot fi utilizate în astfel de scopuri potrivit legislaţiei ambelor state şi când autoritatea competentă a statului furnizor autorizează o astfel de utilizare.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu acest articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii în scopurile sale fiscale proprii. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.

5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la participaţiile deţinute în cadrul unei persoane.“

ARTICOLUL 2

Statele contractante se vor notifica reciproc, pe cale diplomatică, cu privire la îndeplinirea tuturor procedurilor legale necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului protocol. Protocolul va intra în vigoare în prima zi a celei de-a treia luni imediat următoare datei la care s-a primit ultima dintre notificările menţionate mai sus. Prevederile prezentului protocol vor produce efecte pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care protocolul intră în vigoare.

ARTICOLUL 3

Prezentul protocol va face parte integrantă din Convenţie şi va rămâne în vigoare atât timp cât va rămâne în vigoare Convenţia şi se va aplica atât timp cât se va aplica Convenţia.

Drept care, reprezentanţii celor două state contractante, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul protocol.

Semnat la Viena, la 1 octombrie 2012, în două exemplare originale, în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.