In MO 51/2013 a fost publicată Decizia 19/2012 a ICCJ, completul competent să judece recursul in interesul legii. Completul a luat in examinare recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Colegiul de conducere al Curtii de Apel Craiova cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, cu referire la sporurile si veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrarii in vigoare a dispoziţiilor Legii 19/2000, in procedura de stabilire si recalculare a drepturilor de pensie.

 Examenul jurisprudenţial a relevat că practica instanţelor este neunitară în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de stabilire a pensiilor în baza Legii 19/2000, precum şi a contestaţiilor împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor în temeiul OUG 4/2005, prin care reclamanţii solicitau valorificarea unor sporuri, indemnizaţii şi majorări de retribuţii tarifare care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor şi pentru care s-au achitat contribuţii la fondul de asigurări sociale de către angajator, identificându-se două orientări jurisprudenţiale.

Într-o primă orientare a practicii, instanţele au apreciat că la determinarea punctajelor anuale realizate până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 trebuie avute în vedere toate veniturile (sporuri, indemnizaţii, prime, diurne, salarii de merit etc.) care au constituit baza de stabilire a contribuţiilor de asigurări sociale, dacă angajatorul a achitat aceste contribuţii.

Contribuţiile se achitau de unitate prin virarea unei sume egale cu o cotă procentuală asupra câştigului brut realizat de întregul personal angajat, nereprezentând o contribuţie individuală aplicată drepturilor salariate ale angajatului.

În motivarea acestei opinii s-a arătat ca o atare soluţie se impune în baza principiului contributivităţii, consacrat prin dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea 19/2000, potrivit cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor sociale plătite, iar aceste venituri au fost avute în vedere la calcularea şi aplicarea contribuţiilor.

Ca atare, au reţinut aceste instanţe, principiul contributivităţii înlătură aplicarea art. 164 din Legea 19/2000.

S-a arătat că nu se poate admite ca baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale să fie constituită şi din aceste sume, iar la stabilirea pensiei ca prestaţie de asigurări sociale aceste sume să nu se ia în considerare, deoarece ne-am afla în situaţia în care această prestaţie nu ar fi proporţională cu preţul plătit, creându-se astfel o inechitate.

 

Totodată, s-a reţinut că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri ori dacă aceste sume au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislaţiei anterioare, ci faptul că statul şi-a încasat drepturile la momentul potrivit.

În concluzie, instanţele care au împărtăşit această opinie au stabilit că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, trebuie avute în vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale ce revenea unităţilor angajatoare, dând eficienţă principiului contributivităţii în defavoarea prevederilor cuprinse în art. 164 din Legea 19/2000 şi pct. V din anexa la OUG 4/2005.

Într-o a doua orientare a practicii, instanţele au apreciat că, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, trebuie avute in vedere salariile şi sporurile prevăzute în cuprinsul art. 164din această lege şi pct. V din anexa la OUG 4/2005, în condiţiile stabilite de normele respective care au un caracter special.

În susţinerea acestei opinii s-a invocat principiul neretroactivităţii legii civile, arătându-se că nu se poate recunoaşte incidenţa principiului contributivităţii pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea 19/2000.

În acest sens s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea 19/2000, punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv, din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.

Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar care a constituit baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale la salariul mediu din luna respectivă comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Aceste prevederi se aplică în situaţia veniturilor lunare obţinute după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 şi care au constituit baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale potrivit Legii 19/2000.

Pentru determinarea punctajelor anuale anterioare intrării în vigoare a Legii 19/2000, dispoziţiile art. 164 din această lege instituie într-o modalitate imperativă criterii de stabilire a sumelor care intră la determinarea punctajului anual. Dispoziţiile acestui articol stabilesc faptul că la calculul punctajelor anuale pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 se au în vedere exclusiv salariile tarifare, în cuantumul înregistrat în carnetul de muncă.

Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie avute în vedere conform art. 164 alin. (2) din Legea 19/2000.

Textul art. 164 din Legea 19/2000 reglementează distinct situaţia sporurilor obţinute în perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, stabilind la alin. (2) şi (3) faptul că, pe lângă salariile tarifare, trebuie avute în vedere şi anumite sporuri, dar cu respectarea condiţiilor cumulative stabilite de aceste dispoziţii legale, respectiv: să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unitate.

În concluzie, instanţele care au optat pentru această opinie au stabilit că, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000, trebuie avute în vedere veniturile prevăzute de art. 164 dinLegea 19/2000 şi pct. V din anexa la OUG 4/2005, care sunt norme speciale, aplicabile punctajelor anuale aferente perioadei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Procurorul general a apreciat ultimul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

ICCJ, analizând cauza, a decis admiterea recursurilor în interesul legii, stabilind că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.