Buletinul Curtilor de Apel 12/2012 – Taxă aferenta procedurii insolventei. TVA. Plan de distributie. Necuprinderea in acesta a TVA-ului incasat la vanzare

---

Curtea de Apel Pitesti
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1988 din 26 septembrie 2012

Prin sentinţa nr. 1453/19.04.2012, Tribunalul Vâlcea – judecător sindic a admis obiecţiunile formulate de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea împotriva Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi a Planului de distribuţie între creditori, întocmit în dosarul de faliment al debitoarei SC S.A. SRL Băbeni de către administratorul judiciar V.C. IPURL Rm. Vâlcea şi, în consecinţă, a dispus achitarea TVA-ului ca urmare a vânzărilor bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Instanţa de fond a arătat că D.G.F.P. Vâlcea a formulat obiecţiuni la Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi Planul de distribuţie între creditori, depus de lichidator. În motivarea obiecţiunilor, D.G.F.P. Vâlcea a susţinut că lichidatorul a procedat la întocmirea Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi Planului de distribuţie fără a ţine cont de dispoziţiile exprese ale art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Administratorul judiciar a distribuit sumele obţinute din vânzarea bunurilor mobile fără a vira TVA-ul aferent acestor vânzări. Suma reprezentând TVA-ul solicitat a fi distribuit şi achitată de administratorul judiciar este o cheltuială aferentă vânzării bunurilor debitoarei. Din planul de distribuţie rezultă că acesta nu cuprinde şi plata TVA-ului aferent vânzărilor de bunuri, ducând la o distribuţie greşită a sumelor recuperate în cadrul acestei proceduri. Administratorul judiciar a depus la organul fiscal competent decontul TVA pentru suma de 126.031 lei, ce a rezultat din vânzarea bunurilor, dar nu a înţeles să-l cuprindă şi în planul de distribuţie. Se impune înscrierea TVA-ului din vânzări ca şi cheltuială efectuată în procedură.

Având în vedere cele susţinute de creditoare, judecătorul sindic a apreciat că obiecţiunile acesteia sunt fondate.

Împotriva sentinţei a formulat recurs lichidatorul V.C. IPURL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041C.proc.civ. şi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

Taxa pe valoarea adăugată nu este o cheltuială aferentă vânzării bunurilor şi procedurii, ci este un impozit direct calculat conform dispoziţiilor Codului fiscal şi suspus respectivelor dispoziţii. Ca atare, TVA nu intră în noţiunea de „taxe” prevăzută de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, textul având în vedere taxele ca şi cheltuieli ale averii debitoarei. Ca atare, în speţă, TVA aferent vânzării bunurilor nu a fost tratat de lichidator ca venit al averii debitoarei, nu a fost înregistrat în Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi nu a fost distribuit prin planul de distribuţie. De asemenea, nu a fost trecut ca şi cheltuială de procedură.

Pe de altă parte, TVA invocat de contestatoare fără precizarea cuantumului a fost plătit, astfel că în prezent debitoarea nu mai are nicio datorie reprezentând TVA către bugetul de stat, ci chiar are de recuperat TVA de 1 leu.

Anexat recursului, lichidatorul a depus înscrisuri referitoare la plata TVA către organul fiscal, iar ulterior a depus expertiza extrajudiciară realizată de expert contabil A.F.

Examinând sentinţa pin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat.

În primul rând, Curtea reţine că judecătorul sindic nu a motivat soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 1453/19.04.2012. Hotărârea nu conţine niciun argument de fapt şi de drept pentru care judecătorul sindic a considerat că obiecţiunile creditorului D.G.F.P. Vâlcea sunt fondate.

În al doilea rând, Curtea constată că soluţia judecătorului sindic este greşită.

Creditorul D.G.F.P. Vâlcea a invocat faptul că TVA aferent vânzării bunurilor debitoarei nu a fost virat şi, respectiv, nu a fost cuprins în categoria cheltuielilor aferente procedurii.

Din raportul de expertiză depus în faţa instanţei de recurs şi din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 debitoarea a virat la bugetul statului TVA în sumă de 100.105 lei, stabilit prin diferenţa dintre TVA colectat de 173.754 lei şi TVA deductibil de 73.649 lei.

De asemenea, rezultă că la data de 15.06.2012, debitoarea nu avea TVA de plată către bugetul statului, ci chiar avea de recuperat suma de 1 leu.

Prin urmare, nu se susţin afirmaţiile că lichidatorul judiciar nu a virat la bugetul statului TVA aferent vânzărilor realizate în procedura insolvenţei din cauza de faţă.

Cât priveşte cuprinderea TVA în cheltuielile la care face referire art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că textul legal respectiv nu are în vedere taxa pe valoarea adăugată.

Astfel, potrivit legii, se plătesc cu prioritate „taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10,art. 19 alin. (2), art. 23,art. 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4)”.

Prin urmare, se plătesc cu prioritate acele taxe şi cheltuieli care au fost impuse de procedură, pentru derularea acesteia ori pentru a face posibilă realizarea ei.

TVA nu este o taxă aferentă procedurii în sine, ci un impozit asupra vânzării. TVA nu se plăteşte pentru a se putea derula procedura insolvenţei, ci pentru că este o obligaţie impusă de legea fiscală pentru livrarea de bunuri/ prestarea de servicii. Obiectul ei nu este deci procedura insolvenţei, pentru a se considera că este o taxă impusă de procedură/ o cheltuială cu procedura. Drept consecinţă, TVA nu se înscrie în distribuţia prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Pentru cele expuse, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ., Curtea a admis recursul şi a modificat sentinţa în sensul respingerii obiecţiunilor formulate de D.G.F.P. Vâlcea.

(Judecător dr. Gabriela Chiorniţă)