Publicata in M. Of. 754/2012 Legea 197/2012 abroga articole sau modifica in: LEGEA 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, LEGEA 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, OG  68/2003 privind serviciile sociale, HG 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
Tot de la 1 ianuarie 2013 si tot LEGEA 197/2012 abroga integral: HG  1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG 68/2003 privind serviciile sociale, precum si a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale,   HG 1.440/2004 privind conditiile si procedura de licentiere si de inspectie a serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si a celor de protectie speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai.

Legea 272/2004Articole abrogate: 114,115,116,117.
Articol modificat: Art. 148
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3), art. 84 alin. (2), art. 104 alin. (2), art. 105 alin. (5), art. 107 alin. (2) şi art. 117, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 19 alin. (3), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută la art. 104 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la art. 107 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(5) Condiţiile şi procedura de acordare, retragere, anulare sau suspendare a licenţei prevăzute la art. 115, precum şi condiţiile şi procedura de efectuare a inspecţiilor prevăzute la art. 116 se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.

(5) Abrogat.

(6) Procedura referitoare la exercitarea dreptului copilului ai cărui părinţi locuiesc în state diferite de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, prevăzută la art. 17 alin. (2), se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie împreună cu Ministerul Afacerilor Externe.

(7) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 84 alin. (2), ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în colaborare cu Ministerul Justiţiei.

(8) Atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a direcţiei generale de asistentă socială şi protecţia copilului, prevăzute la art. 105 alin. (5), se elaborează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

modificat de
Lege nr. 197/2012 – privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale din 1 noiembrie 2012, M. Of. 754/2012;


Legea 448/2006 – Articol modificat: Art. 51

(1) Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate în centre de zi şi centre rezidenţiale de diferite tipuri, publice, public-private sau private.

(2) Centrele de zi şi centrele rezidenţiale reprezintă locaţii în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat şi care dispun de infrastructura adecvată furnizării acestora; centrele rezidenţiale sunt locaţii în care persoana cu handicap este găzduită cel puţin 24 de ore.

(3) În sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidenţiale pentru persoane cu handicap sunt:

a) centre de îngrijire şi asistenţă;

b) centre de recuperare şi reabilitare;

c) centre de integrare prin terapie ocupaţională;

d) centre de pregătire pentru o viaţă independentă;

e) centre respiro/centre de criză;

f) centre de servicii comunitare şi formare;

g) locuinţe protejate;

h) altele.

(4) Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidenţial, cu excepţia celor prevăzute la alin. (3) lit. e) şi g), se face în cazul în care acesteia nu i se pot asigura protecţia şi îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.

(5) Centrele publice pentru persoane cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în structura direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

(6) Centrele private pentru persoanele cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, cu avizul şi sub îndrumarea metodologică a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.

(6) Abrogat.

modificat de
Lege nr. 197/2012 – privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale din 1 noiembrie 2012, M. Of. 754/2012;
Ordonanţă de urgenţă nr. 86/2008 – pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap din 24 iunie 2008, M. Of. 474/2008;


OG 68/2003 – Articole modificate:
Art. 11

(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private.

(2) Furnizorii publici de servicii sociale pot fi:

a) serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;

b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;

c) instituţiile publice care au constituite compartimente de asistenţă socială.

(3) Furnizorii privaţi de servicii sociale pot fi:

a) asociaţiile şi fundaţiile, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;

b) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

c) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;

d) organizaţiile internaţionale de profil.

(4) Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.

(5) Societăţile comerciale pot furniza servicii sociale numai prin intermediul fundaţiilor proprii înfiinţate în acest scop.

(6) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, şi se poate revizui ori de câte ori este necesar.

(6) Abrogat.

modificat de
Lege nr. 197/2012 – privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale din 1 noiembrie 2012, M. Of. 754/2012;
Ordonanţă nr. 86/2004 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale din 19 august 2004, M. Of. 799/2004;
Lege nr. 515/2003 – pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale din 28 noiembrie 2003, M. Of. 861/2003;


Art. 47

(1) Activitatea de evaluare şi control la furnizorii de servicii sociale se efectuează de către direcţia teritorială, în mod obligatoriu p dată pe an sau ori de câte ori aceasta este impusă de situaţiile concrete date.

(1) Abrogat.

(2) În urma activităţii de evaluare şi control prevăzute la alin. (1) se întocmeşte o notă de constatare cu aspectele rezultate, recomandările făcute pentru remedierea deficienţelor constatate şi termenele de realizare, care se transmite atât furnizorului, cât şi autorităţilor publice locale în a căror rază funcţionează.

(2) Abrogat.

(3) În cazul abaterilor repetate constatate la furnizorii de servicii sociale sau al nerespectării de către aceştia a recomandărilor stabilite anterior, direcţiile teritoriale, în raport cu gravitatea abaterilor constatate, pot decide limitarea domeniilor de activitate, suspendarea sau retragerea provizorie a acreditării pe o perioadă de 30 de zile, până la constituirea comisiei de acreditare, care va decide în condiţiile legii.

(3) Abrogat.

(4) Utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.

modificat de
Lege nr. 197/2012 – privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale din 1 noiembrie 2012, M. Of. 754/2012;
Ordonanţă nr. 86/2004 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale din 19 august 2004, M. Of. 799/2004;


DOWNLOAD –  LEGEA 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale – in vigoare de la 1 ianuarie 2013 – fisier in format pdf


Timp de 14 zile puteti evalua GRATUIT continutul Bibliotecii Legislative Legalis 2.0. Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie