Din revista Buletinul Curtilor de Apel nr 6-7/2012 – Infractiuni rutiere. Daune morale. Societate de asigurare. Prejudiciul efectiv produs

Sumele acoperitoare pentru daunele de ordin moral se acorda in legătura directa cu prejudiciul produs efectiv, iar in niciun caz raportat la capacitatea de plata a societatilor de asigurare ce figureaza in calitate de asigurator de raspundere civila. Astfel, pe langa lipsa oricarei proporţionalitati intre dauna provocata si repararea acesteia, s-ar realiza si o imbogatire fara justa cauza a persoanei vatamate, ceea ce nu se poate accepta.
(O.U.G. nr. 195/2002, art. 14 alin. (3) C. proc. pen.)

În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.C.I. la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. civ., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă alăturată celei penale, formulată de partea civilă N.I.V.

A fost obligat inculpatul P.S. alături de asigurătorul SC Asigurare Reasigurare A. SA şi în solidar cu inculpatul V.C.I., alături de asiguratorul SC C. Asigurare SA, prin Sucursala Dâmboviţa, la plata către partea civilă N.I.V. a sumei de 81.540 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale şi morale, asiguratorii urmând să răspundă alături de inculpaţi în limita plafonului legal.

În baza art. 193 alin. (1), (4) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.S. alături de asiguratorul SC Asigurare Reasigurare A. SA şi în solidar cu inculpatul V.C.I., alături de asiguratorul SC C. Asigurare SA prin Sucursala Dâmboviţa, la plata sumei de 2.000 lei către partea civilă N.I.V., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat, asigurătorii urmând să răspundă alături de inculpaţi în limita plafonului legal.

Pentru a pronunţa sentinţa respectivă, Judecătoria Răcari a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 4 ianuarie 2010 în dosarul nr. 379/P/2009 şi înregistrat la această instanţă la data de 8.01.2010 sub nr. 116/284/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari a pus în mişcare acţiunea penală şi s-au trimis în judecată inculpaţii P.S. şi V.C.I., parte vătămată fiind N.I.V., pentru săvârşirea de către P.S. a infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi inculpatul V.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.

S-a reţinut că la data de 21.12.2008, în jurul orelor 2:00, pe raza comunei Lunguleţu, jud. Dâmboviţa, s-a produs o coliziune între autoturismul marca C. condus de inculpatul V.C.I. şi autoturismul marca T. condus de inculpatul P.S.

În urma coliziunii partea vătămată N.I.V., care se afla în autoturismul condus de inculpatul V.C.I., a suferit leziuni, fiind transportată la Spitalul de Urgenţă Bucureşti (internată până la data de 8.01.2009).

În urma examinării medico-legale a părţii vătămate s-a constatat că leziunile suferite de aceasta pot data din data de 21.12.2008 şi au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, necesitând un număr de 120 zile de îngrijiri medicale.

S-a reţinut că inculpatul V.C.I. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, din buletinul de analiză toxicologică nr. 4860-4861 din 24.12.2008 reieşind o alcoolemie de 0,60 gr.%o, iar inculpatul P.S. a condus pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, având o îmbibaţie alcoolică de 1,35 gr.%o.

Pe latură civilă instanţa, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 C. civ., a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpaţii au săvârşit cu vinovăţie o faptă ilicită prin care au fost cauzate prejudicii părţii civile N.I.V.

Cu privire la daunele morale, instanţa a reţinut că acestea reprezintă o compensare bănească pentru suferinţa cauzată persoanei vătămate prin infracţiune, alături de prejudiciul material ce i s-a produs, şi că partea civilă N.I.V. a suferit incontestabil urmări funcţionale ale genunchiului stâng, recomandându-i-se o serie de restricţii de efort fizic.

Instanţa a apreciat că este justificată cererea părţii civile de acordare a daunelor morale în cuantum de 50.000 lei, deoarece îşi găseşte corespondent în urmările produse de infracţiune, constatând în aceea că, pentru a se vindeca, partea civilă nu a mai dus o viaţă socială normală (fiind elev, acesta a fost nevoit să întrerupă cursurile), a fost nevoită să facă multe tratamente la genunchi, cu tot atât de multe restricţii, care nu i-au mai dat posibilitatea să desfăşoare aceleaşi activităţi ca acelea anterioare accidentului, iar ulterior a trebuit să evite efortul fizic, factorii de mediu cu caracter reumatogen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri inculpaţii P.S. şi V.C.I., partea civilă N.I.V., precum şi asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurare Reasigurare A. SA, devenit între timp SC G. România Asigurare Reasigurare SA, criticând-o printre altele şi pentru netemeinicie în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, este de notorietate că în cadrul procesului penal, unde există – datorită specificului domeniului respectiv – o largă imposibilitate de preconstituire a unor înscrisuri doveditoare, sumele reprezentând evaluarea prejudiciului suferit se pot proba şi cu martori, bineînţeles în măsura în care se coroborează şi cu alte probe.

Tocmai de aceea este de la sine înţeles că sumele respective sunt aproximative, fiind imposibilă cuantificarea exactă a acestora. De aici însă şi până la a nega aproape în totalitate sumele acordate (pentru intervenţii chirurgicale efectuate, diferitele transporturi intervenite în cauză, asistenţă medicală de care a beneficiat partea civilă, sumele de bani pierdute de un membru al familiei părţii civile sau alte cheltuieli expres precizate de Judecătoria Răcari în considerente) este cale lungă care ţine nu neapărat de dorinţa unor exactităţi în stabilirea sumelor respective, ci de relaţionarea cu noţiunea de bună-credinţă.

Suma astfel rezultată, de aproximativ 30.000 lei, este de altfel una rezonabilă şi credibilă vizavi de consecinţele suferite de partea civilă în urma vătămării sale corporale, la fel cum şi suma privind cuantumul daunelor morale – de 50.000 lei – se încadrează, relativ la acest gen de cauze, inclusiv în limitele practicii judiciare ale Curţii de Apel Ploieşti.

De altfel, în legătură cu acest ultim aspect trebuie menţionat faptul că sumele acoperitoare pentru daunele de ordin moral se acordă în legătură directă cu prejudiciul produs efectiv, aşa cum îl apreciază instanţa de judecată, iar în niciun caz raportat la capacitatea (foarte mare) de plată a societăţilor de asigurare ce figurează în calitate de asigurător de răspundere civilă. A pune altfel problema ar însemna, pe lângă lipsa oricărei proporţionalităţi între dauna provocată şi repararea acesteia, şi o îmbogăţire fără justă cauză a persoanei vătămate, ceea ce nu se poate accepta.

Faţă de cele astfel reţinute Curtea, în baza art. 385 ¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursurile ca nefondate.

(Judecător Mihai Viorel Tudoran)